Eclesiasticul

[Daniela-Iulia]

[SIZE=4]Fie ca ai putin sau mult, fii multumit si nu vei fi socotit ca un strain. (Sirah 29,26)[/SIZE]


Ce grea este nemultumirea, si ce greu sa te tamaduiesti de ea.
Nemultumirea aia cronica, care iti opreste toata vederea bucuriei.
Grea este, ca o boala, ca o povara a sufletului, ca o ceata in fata ochilor, ca o impietrire a inimii, ca o orbire sau o surzire in fata oricarei clipe sau fapte ale minunii dumnezeiesti de care ai putea sa te bucuri si sa ajungi sa dai slava.

Da-i celui nemultumitor ceva, si va ajunge sa ti-l arunce inapoi, si nici o bucurie nu ii face, ci va ajunge si sa te urasca ca il jignesti si sa te si dea afara.
Cum e cu cei care au de toate, oare se mai pot bucura de ceva? sau poate capacitatea lor de bucurie s-a diminuat in mult prea plinul si imbuibata lor apreciere de sine.
Cum e cu un copil care are de toate, se mai poate bucura de un cadou, de o minge, sau o papusa? Poate, dar daca da, atunci bucuria ii e foarte scurta si plictisul mult-prea-plinului ii ajunge, ajungind de la virsta frageda sa fie aproape scirbiti acesti copii, fara cunostinta bucuriei, sau a intensitatii bucuriei.
Cum e cu un adult care se vede ca are de toate, care ajunge sa arunce banii de culori si taieturi, care priveste la un cadou dat in bucuria Craciunului ca la o jignire adusa lui?

Grea e nemultumirea, si sufletul striga sa se elibereze de povara uriciunii, sa fie liber sa priveasca bucuria, si sa ridice slava lui Dumnezeu pentru toate.
Ce iti poate aduce mult-prea-plinul pe care il ai, pe linga desconsiderarea celui care nu iti ajunge la mult-prea-plinul tau, pe linga faptul ca iti optureaza capacitatea si intensitatea bucuriei, pe linga ca ajunge sa iti invirtoseze inima si sa te orbeasca fata de oricine altcineva afara de tine?

Cum e cu acea inima invirtosata?, e ca saminta aruncata pe loc stincos de nu prinde roada, inima invirtosata nu poate primi cuvint, si nici da cuvintul, acel cuvint spre zidire, acel cuvint de intarire sau de bucurie, o inima invirtosata e seaca de iubire pentru aproapele, si seaca in continuare.

Fii multumit, ca sa nu fi considerat strain, caci fiii au de toate, si sunt mostenitori a toate, si primitori a celor promise,
dar cei straini si nemultumitori nu vor ajunge sa fie precum fiii mostenirii

Sa incercam sa ne tamaduim nemultumirile prin cistigarea blindetii inimii, prin milostenie pentru cel cu adevarat in nevoie, fie ajutor material cit de mic, fie cu un cuvint bun catre cel intristat, iar multumirea, lacrimile de multumire ale lor vor mai topi din invirtosarea proprie, si incet incet vom birui nemultumirea ajungind, poate, sa dam multumita lui Dumnezeu in orice clipa si loc si sa primim plinirea bucuriei.

Dumnezeului nostru Slava!

[Daniela-Iulia]

Dojana, un fel de certare mai mica, un fel de a-i atrage atentia celui gresit, facuta de obicei din dragoste

Se zice in „Intelepciunea lui Isus, fiul lui Sirah“:
[COLOR=#000080]11, 7. Mai inainte de a cerceta, nu huli; cunoaste intai si atunci dojeneste. [/COLOR]
Cunoaste mai intii si apoi dojeneste…., dar oare cunoastem noi pe ale celuilalt, cunoastem noi lacasurile sufletului si ale mintii celuilalt, ce anume l-a determinat sa actioneze astfel, ca e cu buna credinta sau e din ispitire, ce-i esti tu lui, datator de seama?
Ai terminat dojana cu tine si indreptarea cu tine, ca sa ai ochi pentru a-i dojeni pe altii?

Cu ce cuvinte raspunde Mintuitorul la dojana cu dragoste facuta de Petru, in Sf Evanghelie a Sf Apostol Matei:
[COLOR=#000080]16, 22. Si Petru, luandu-L la o parte, a inceput sa-L dojeneasca, zicandu-I: Fie-Ti mila de Tine sa nu Ti se intample Tie aceasta.
16, 23. Iar El, intorcandu-se, a zis lui Petru: Mergi inapoia Mea, satano! Sminteala Imi esti; ca nu cugeti cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor.[/COLOR]

Cunoaste mai intii si apoi dojeneste, dar cine oare cunoaste toate lacasurile si toate ascunzisurile mintii si ale sufletului celuilalt, in nici un caz altcineva, poate numai Unul Dumnezeu inchinat in treime.

Tot in “Intelepciunea lui Isus, fiul lui Sirah” se zice
[COLOR=#000080]20, 1. Este mult mai bine sa dojenesti decat, tacand, sa fierbi de manie, [/COLOR]
Acu…, de ce sa ajungi sa fii fierbind de minie? Oare ti-ai iesit din casa rabdarii? Oare te-a pus pe cine cineva judecator si raspunzator pentru cele tainice ale sufletului celuilalt? Oare masura ta e cea cu care se va masura spre adevar? De ce sa fierbi de minie? Te arde cuvintul tau justitiar si nu-l poti tine, si i-ai facut deja judecata si i-ai vazut paiul celuilalt?

[COLOR=#000080]18, 18. Nebunul scoate ochii cu dojenile lui si darul celui pizmas face ochii sa lacrimeze.[/COLOR]
Ai cercetat oare toate ale mintii, sufletului celuilalt ca sa-i arunci dojana? Ti-ai terminat de cercetat ale tale ascunzisuri si acum ai ajuns sa faci curatenie si la altii in ograda?
Nebunul scoate ochii cu dojenile lui, dar nici cel intelept nu trebuie sa dojeneasca, ci daca e loc sa faca bucurie si pace iar de e cazul sa lase loc Celui Preainalt sa curete si sa lase loc curat

In “Pildele lui Solomon” se zice:
[COLOR=#000080]9, 7. Cel ce cearta pe batjocoritor isi atrage dispretul, si cel ce dojeneste pe cel fara de lege isi atrage ocara.[/COLOR]
Nu dojeni pe cel aflat fara de lege si fara de minte, ca rau iti vei face tie, iar dojana nu v-a fi primita deloc.

Se zice in Sf Evanghelie a Sf Apostol Luca
[COLOR=#000080]17,3. Luati aminte la voi insiva. De-ti va gresi fratele tau, dojeneste-l si daca se va pocai, iarta-l.[/COLOR]
Primul pas, luati aminte la voi insiva, aceasta fiind punctul de plecare si de sosire. Ai grija de tine si ia aminte la tine, iubeste-te pe tine insuti in asa masura incit sa-ti doresti mintuirea.
Apoi se zice, ca de-ti va gresi fratele tau, dojeneste-l. Da, e usor sa dojenesti, esti suparat ti-a gresit, caci vezi doar din partea ta, o fi facut din rautate, din neatentie, sau din lipsa, sau din dorinta de a-ti fi ajutor tie pe mai tirziu, nu stii tu asta, si nu poti tu masura asta, nu le stii tu pe ale fratelui tau ce ti-a gresit, caci nu ai tu masura lui.
Il poti dojeni zicind ca-l vei indrepta si-ti va cere iertare, da, e usor sa dojenesti. Un pic mai greu e sa ierti fara sa dojenesti si fara sa astepti sa ti se ceara iertare sau sa-l vezi pocaindu-se, caci atunci lasi loc legii Celui Preainalt. Oricita iubire de oameni ai tu, nu ai precum are Dumnezeu, iar a lasa loc legii lui Dumnezeu, e a lasa loc iubirii sa lucreze in locul dojenilor tale care ar fi putut sa-l indrepte.

Decit sa dojenesti, mai bine ia aminte la tine, si fa iubire cu tine apropiindu-ti mintuirea mai mult, de vrei sa-l dojenesti pe cel ce ti-a gresit poti sa o faci cu dragoste si va fi primita, dar mai bine lasa loc iubirii lui Dumnezeu sa-i curete sufletul celui ce ti-a gresit.

Frumos topic, Daniela -Iulia, te rog continua; numai scrie numele Domnului asa cum obisnuim noi, ortodocsii, adica Iisus Hristos; chiar daca textele sunt luate din alte carti decat ortodoxe.

[Daniela-Iulia]

imi cer iertare, materiale am folosit citate din Biblie si alte carti care mi-au ramas in minte sau vorbele parintelui meu, iar scrisul e al meu, daca am misspelled numele Domnului, imi cer iertare, [COLOR=gray](stiam ca verific lucrul asta)[/COLOR]

de scris, si de continuat, ma bazez si pe altii sa ia ce le-a placut din cartea Vechiului Testament:

CARTEA INTELEPCIUNII LUI ISUS, FIUL LUI SIRAH (ECLESIASTICUL)
[COLOR=#2982b6]http://www.crestinism-ortodox.ro/htm...ura/sirah.html[/COLOR]

si sa trateze sau sa explice, sau sa puna in context ce le-a atins inima

Doamne ajuta!

[patinina34]

[quote=Daniela-Iulia;136356]
In “Pildele lui Solomon” se zice:
[COLOR=#000080]9, 7. Cel ce cearta pe batjocoritor isi atrage dispretul, si cel ce dojeneste pe cel fara de lege isi atrage ocara.[/COLOR]
Nu dojeni pe cel aflat fara de lege si fara de minte, ca rau iti vei face tie, iar dojana nu v-a fi primita deloc.[ quote]


Mi emi-au placut intotdeauna Pildele lui Solomon.

Uite, aici este exemplul clar si foarte concis al situatiilor din apropae fiecare familie: sotul s eimbata, spune prostii, sotia tace la inceput, insa apoi raspunde si ea, si o vorba aduce alta vorba, si apoi gata, scandalul.

A cui este vina?

Deci cel care a baut, a fost batjocoritor, rautacios, insa femeia cind spune ceva, l-a dojenit, dar el abia astepta in starea confuza in care se gaseste sa aiba o pricina de cearta.

Din interpretarea acestei pilde, rezulta ca omul beat( in cazul nostru) este cel fara minte, iar sotia lui care a dojenit, are ocara asupra ei.

La ce se refera mai exact aceasta ocara? Este ocara Domnului?
Este ocara sotului?

[Daniela-Iulia]

e greu sa dojenesti, si sa ai raspuns bun, e ca o arta, pe care trebuie sa o impletesti cu cuvinte de blindete

cei tulburati nu o vor primi, dar pot primi blindete,
cei beti nu o vor primi si vor isca cearta,
cei in afara legii nu o vor primi, si de te-ai implicat in ale celor fara de lege ca sa ii stii, ca sa ii cercetezi, adica ai fii de al lor - caci altfel nu i-ai stii - si de te apuci sa-i dojenesti gindind ca le faci bine, iti atragi ocara lor

[COLOR=Gray](eu primii un cuvint de la parinte: nu ma mai dojeni,
si m-a strafulgerat, o tineam in dojeni, ...,
decit sa dojenesti, mai bine sa oferi blindete)[/COLOR]

Iertare, Daniela-Iulia; a fost o confuzie si retractrez cele scrise mai sus..

Eccleziastul.

"Rostul intelepciunii ECLEZIASTULUI este de a-l feri pe om sa-si risipeasca aceasta viata. Sa nu ramana din ea o goana dupa o fericire si o satisfactie de care nu are niciodata parte. Viata are sublimitate si poate capata sens. Depinde de ce constata fiecare din interogatiile si demersurile pe care le face asupra existentei sale... sau macar, daca face aceste lucruri, adica se intreaba si cerceteaza.

La concluzie, autorul ei evidentiaza ca secretul unei vieti care sa aiba sens si sa cunoasca implinire CONSTA DINTR-O TINERETE CONSACRATA DOMNULUI. Dupa toate probabilitatile se pare ca a ajuns la acesta concluzie doar la batranete."
http://www.scribd.com/doc/2365041/Ecleziastul