Despre vraji si necazuri de la diavol. Povestea mea (2)

[Catisma]

În prealabil postat de Juliaa

Catisma,
Ti-am scris tocmai...–asta a fost cea mai mare greseala pe care am putut sa o fac, dar pe atunci nu stiam asta. Situatia mea a degenerat in ani de zile, la fel ca tine, nici eu nu am luat masuri imediat.

Si eu am ignorat ani de zile, dar pur si simplu pentru faptul că n-am dat importantă. Si eu la fel gândesc acum, că am gresit.

În prealabil postat de Juliaa

Se miscau lucrurile in casa [...] Am citit si primul thread, asa ca am vazut ce povestesti despre femeia aceea care ti se pare dubioasa. Ceea ce iti spun e strict parerea mea, eu una nu cred ca ea e sursa problemelor tale, cred ca era doar un om mai ciudat, poate avea probleme psihice sau poate ca ea chiar “vedea” anumite lucruri. Ca cineva sa iti dea viata peste cap trebuie fie sa se priceapa foarte bine, fie sa apeleze la alte persoane –si genul asta de servicii se platesc foarte, foarte scump.

Nu e nevoie să plătească nimic. „X” (cum am numit-o eu) nu era nici nebună, nici ciudată. Era pasionată de paranormal la un nivel maxim, as putea spune, era un mod de viată pentru ea. Având în vedere faptul că m-a invitat în ciudătenia ei si apoi s-a supărat pe mine, nu m-as fi mirat să aflu că se si ocupa cu practici oculte. Sunt foarte multe persoane si în România, si în străinătate, care se ocupă cu asa ceva. E probabil procedura cea mai simplă si mai rapidă din lume, aceea de a-ti pierde sufletul.

Mai târziu mi s-a confirmat această ipoteză, într-un mod mai degrabă remarcabil, vara trecută, cu un amănunt pe care părintele nu avea de unde să-l stie. Si mă opresc aici.

În prealabil postat de Juliaa

Chiar daca este vorba de femeia aceasta, singurul lucru pe care poti sa il faci este sa te rogi pentru ea, pentru sanatatea si pentru binele ei, asta este cea mai buna aparare si singura protectie pe care ti-o poti face impotriva raului.

Din câte am mai văzut, în sfaturile date de preoti, e bine nici măcar să nu te mai gândesti la persoana pe care o bănuiesti că ar fi făcut vrăji. La fel cum se zice: „să facă tot posibilul să nu aibă nici un contact cu persoana pe care o bănuieste că i-a făcut farmece, să nu primească nimic de la ea si să nu-i dea nimic” (din cărticica Acatistului Sf. Ciprian/Ed. Bunavestire), am văzut că sunt multi părinti care recomandă să nu mai ai de-a face nici în gând cu persoana respectivă. Se lasă în plata lui Dumnezeu, că El le stie si le chiverniseste pe toate. Pentru vrăjitori nu ne rugăm - fie si măcar pentru a ne proteja noi însine de orice „sensibilitate” din partea lui; căci se pare că „stiu” când sunt pomeniti... Asa că... Stii cum e vorba... cine s-a fript cu ciorbă, suflă si-n iaurt... E mai prudent.

În prealabil postat de Juliaa

Din felul in care ai descris acele zvacnete, ai manifestari identice cu ce am avut eu, cauta totusi pe google...eva asa de grav, nu dispera, pastreaza-ti increderea!

Nu e vorba de încredere; e vorba de a fi realisti. Trebuie să mă sustin cumva. Încă o dată, nu sunt numai zvâcnete; nu trebuie să ne cramponăm pe ele. Astea sunt numai supărări de „serie nouă”; paleta e foarte largă. Dar chiar si asa, înteleg că trebuie privite ca un simptom si trebuie să le „tratez”, ca să mă sustin, cumva. Apropo de „Somn usor”, asa e, nici un efect. Am mai luat o chestie, se numeste „Dormolin” - asa, pentru starea generală, nu pentru „a mă tine în somn”. Una peste alta, poti să iei orice, poti să-ti ascunzi mâinile sub pernă sau unde vrei, poti să faci acupunctură (cum îi venise ideea bietei maică-mii în seara asta), dacă vrea vrăjmasul să-ti facă tot felul de figuri, nu-l opreste nimic.

Multumesc pentru încurajări... Psihic eu zic că stau bine, având în vedere prin câte am trecut.

În prealabil postat de Juliaa

Ce povestesti tu de canonul pe care l-ai primit, de linistea de care te-ai bucurat in perioada cat l-ai tinut … am trecut si eu prin aceeasi situatie, dar la mine doar primele nopti erau linistite, dupa care reincepea nebunia din casa.

Da, la mine a fost liniste sase săptămâni. Nu-i de colo. Încă o dată, mă gândesc că desi avem multi de-a face cu lucruri din astea, situatia are niste variabile, de la caz la caz.

Plus ce mi-a spus părintele, foarte scurt, punctat si extraordinar de precis. M-a „luminat” brusc apropo de conditiile în care mi s-a întâmplat ce mi s-a întâmplat.

Ulterior am mai făcut si eu corelatii cu spiritismul meu, pentru că de multe ori trecem peste niste lucruri pe care din ignorantă sau superficialitate, nu le dăm importantă.

Ce as vrea să înteleg, în continuare, e ca la tine: de ce mi se întâmplă de atâta timp - si ce pot să fac. Poate mi-a dat Dumnezeu un „respiro” cu părintele de astă-vară; am mai avut câteva momente din astea, în viată (desi mult mai scurte). Încă nu m-am lămurit care-i voia Lui.

În prealabil postat de Juliaa

Incearca sa ajungi la manastirii Frasinei sau, daca nu ai timp, scrie o scrisoare si trimite catre staretul mana...e de parintele staret de acolo. La Cotmeana nu am ajuns, dar intentionez sa o fac.

Am să încerc. Am mai fost la mănăstiri si la biserici dar va trebui să găsesc iarăsi o modalitate... Eu fac un soi de „echilibristică” între aceste probleme si muncă, pentru că trebuie să si trăiesc... Sper să ajung. Vorba părintelui Arsenie Boca, să nu ne spunem planurile cu glas tare, că după aia ne pune piedici vrăjmasul.

În prealabil postat de Juliaa

Hai sa-ti povestec cum am aflat eu despre aceste “hypnagogic jerks” sau “myoclonic jerks”. Eram epuizata de oboseala, eram terminata, ajunsesem la limita, nu mai aveam nici resurse, nici puter...raspunsul pe care il asteptam. Insa trebuie sa precizez ca la momentul cand s-a intamplat asta eu scapasem de toate ciudateniile din casa de ceva timp, era liniste ……

Deci în urma rugăciunilor, ti s-a dat un semn că ai o problemă de sănătate, zvâcniri hipnagogice. Deci medicală sau nemedicală, poltergeist sau zvâcnete hipnagogice, tot printr-un canon ai scăpat. Si încă unul personal. Mi se pare foarte interesant ce spui.

Sau e un mod ocolit prin care Dumnezeu ne trece prin niste suferinte, ca să ne rugăm si să ne apropiem de el, după care ne spune: uite, măi, de fapt, ce-ai avut. Eu nu-L scot niciodată din ecuatie si mă bucur că nici tu nu L-ai scos.

Oricum, e experienta ta si mă bucur că ai împărtăsit-o aici. Am primit foarte multe mesaje asemănătoare cu al tău, iar cei care mi le-au trimis nu păreau să le fi făcut publice. Oricum, forumul e plin, si-asa, de relatări de felul ăsta, pentru cine are curiozitatea si răbdarea să le parcurgă.

În prealabil postat de Juliaa

Preoti exorcisti sunt preotii care citesc Moliftele si slujbele de alungare a duhurilor necurate. Ti s-au citit Moliftele in casa? Daca nu, cheama un preot care sa o fac, explica-i situatia. Mergi la Zlatari, sfatuieste-te si cu preotul de acolo.

Am făcut Sfestanie si molifte în casă, da. Am mai mers si la biserici si la preoti.
Chestia e că nu mai am timp de recomandări; simt că timpul e pretios si nu îmi mai pot permite „încercări”; să încercăm si-asa. Am nevoie de ceva drastic, final. În paralel cu urmarea unui tratament, ori fac un canon de una singură, ca tine, ori îl tin pe cel pe care-l am, dacă nu dau de-un om puternic (asa cum mi-a spus un alt părinte, odată), nu stiu ce-as mai putea face. Dar revin la ideea initială: totu-i o lectie si Dumnezeu singur stie când ne iartă.

În prealabil postat de Juliaa

Eu sunt convinsa ca ai sa fii bine, ca se va rezolva totul, ca ai sa-ti regasesti linistea. Nu-ti pierde increderea. Si (daca inca nu ai facut-o) mergi la manastirea Radu Voda si roaga-te Sfantului Nectarie sa-ti dea ajutorul si sfaturile de care ai nevoie.

Iti doresc numai bine.

Am să fac si asta, Julia, uite, am fost de multe ori, dar la Sf. Nectarie nu m-am rugat încă. Multumesc. Doamne-ajută.

Îti multumesc pentru sugestii si pentru „povestea” ta. Sper să ajung si eu la o concluzie si la un final, pentru că mi-e foarte greu. Ca să închei pentru seara asta, vă mai spun încă o dată: aveti grijă la ce fac copiii vostri si nu-i lăsati să aibă de-a face cu horoscoapele, spiritismul, vrăjiitoria si nimic de acest gen. Nu-i o glumă!

[Catisma]

Până nu uit, as vrea să spun că de când am întâlnit-o pe respectiva, m-am mutat de câteva ori. Problema „călătoreste” cu mine; nu tine de loc, nu se mai pune problema că am „obiecte ascunse” pe lângă casă/apartament. Indiferent unde sunt, în tară sau chiar si în afara tării, am aceleasi necazuri. Pot să fiu aici sau la Polul Nord; nu contează.

În al doilea rând, as vrea să subliniez (încă o dată) aici un lucru, în caz că mai citesc si altii si-si mai pun întrebări pe tema asta: problema vrăjitoriei, a spiritismului sau a paranormalului în general nu este o glumă. Această fată inconstientă avea problemele pe care le am eu acum, datorită faptului că se ocupa „până-n gât”, ca să spun asa, cu paranormalul. Am mai spus asta, era încă la putin timp după 89 si multi români nu eram „dusi la biserică” (nu sunt nici acum). Este foarte grav!

Eu sunt în acest necaz tot din cauza asta. Am făcut spiritism în adolescentă. Din prostie, din nestiintă, din tinerete, nu contează. Am făcut. Este foarte grav. Pentru că (iarăsi un comentariu pe care l-am primit de la un părinte-staret, dar care e de bun-simt, toată lumea cred că-l stie) atunci când faci spiritism, deschizi niste porti nebănuite, către niste duhuri de un fel de care nu ai habar; niste porti pe care-ti va fi foarte greu să le închizi la loc. Practic, te expui la niste lucruri extrem de grave.

Nu minimalizati importanta acestor greseli. Eu la ora când am întâlnit-o, mă potolisem cu lecturile ozenistice (mă pasionase domeniul ăsta) si interesul meu scăzuse foarte mult în paranormal sau altceva. De fapt, la modul în care era pasionată această fată, nu fusesem niciodată de domeniul ăsta. Întotdeauna mi-am păstrat o mică filosofie a mea: „mortii cu mortii, viii cu viii”; asta-mi plăcea să spun întotdeauna. Am rămas un pic surprinsă să văd că era atât de „prinsă” în mrejele astea, la modul cel mai serios.

Problema mea a fost că după ce că aveam precedentul cu spiritismul, nici habar nu aveam de biserică. Eu n-am stiut ce-i aia să mergi la spovedit si împărtăsit, până-n 2006. Am mai spus-o si o repet: am fost ca o casă cu usile deschise, pentru aceste probleme. Vulnerabilitate totală. Tintă vie. Aviz amatorilor.

Primele fraze cu care începe fiecare cărticică de rugăciuni sau povătuiri în caz de farmece spun asa: „crestinul care merge regulat la biserică, care tine post, care se spovedeste/împărtăseste, care face milostenie si în general duce o viată crestinească nu este atins de vrăji sau farmece”. Pe mine nu m-a găsit asa întâlnirea cu această ocultă supărăcioasă. Dimpotrivă, făcusem si eu niste năzbâtii, la viata mea! Nemaivorbind că nu aveam „nici o treabă” cu biserica.

[Catisma]

Iar cauzele acestor necazuri sunt diferite. Ca si în cazul bolilor sau a altor probleme, si cele provocate de vrăji sunt la fel: unii suferim din cauza lor din cauza necredintei, altii din cauză că nu sunt în Biserică, altii si le aduc singuri pe cap. Altele sunt pur si simplu voia lui Dumnezeu. Nu vorbesc de la mine, sunt în orice cărticică elementară, de sfaturi ortodoxe.

Nu am pus accent pe persoana respectivă întâmplător. Ceea ce i se aplică în cazul unuia, nu e valabil în cazul altuia. Nu e de eliminat un element din povestea unuia din cauză că nu vi s-a întâmplat dvs.

Fiecare din noi avem o problemă, care a pornit de undeva. În cazul meu, rădăcina e dublă: persoana nepotrivită în momentul si cu omul (eu, în afara bisericii) nepotrivit.

Iar mă întorc la ce-am mai spus: suntem numai la mila lui Dumnezeu. Sper să ajung si eu la un liman. Doamne ajută.

[Catisma]

Mai erau câteva lucruri de care mi-am amintit...

În prealabil postat de Juliaa

Daca ai timp mergi la manastirea Cotmeana, stiu cateva persoane care si-au rezolvat problemele tinand canoanele date de parintele staret de acolo. La Cotmeana nu am ajuns, dar intentionez sa o fac.

De ce mai vrei să te duci acolo? Ai terminat cu problemele, sau tot nu ai terminat?

În prealabil postat de Juliaa

Si mi-am facut singura un canon, am citit timp de 40 de zile Paraclisul Maicii Domnului la 12 noaptea, rugaciunea Sfintei Cruci, rugaciunea catre Ingerul Pazitor, o rugaciune catre Sfantul Arhanghel Mihail. In aceste 40 de zile m-am rugat si catre parintele Arsenie Boca sa ma indrume si sa ma lumineze si am citit de cateva ori si Acatistul Sfantului Nectarie. Nu m-am mai rugat pentru protectie si pentru indepartarea raului (asa cum faceam de obicei), m-am rugat pentru un singur lucru: sa mi se arate ce se intampla cu mine, ce trebuie sa fac, care este rezolvarea. Fix la jumatatea celor 40 de zile mi s-a dat raspunsul pe care il asteptam. Insa trebuie sa precizez ca la momentul cand s-a intamplat asta eu scapasem de toate ciudateniile din casa de ceva timp, era liniste…

Asta îmi aminteste de primăvara trecută, când am lansat mesajul meu disperat aici, si când, căutând prin cărti si încercând să găsesc o solutie, mi-am făcut si eu un canon al meu. Citeam rugăciunile respective în fiecare noapte, cu toată tracasarea. Unii (pe thread) au comentat că de ce mă iau după părintele cutare, altii că de ce fac de capul meu, fără dezlegare (am explicat de mai multe ori că am dezlegare), apoi altii, că să mă potolesc, că mă agit prea mult. Una peste alta, toate aceste sfaturi, fiecare după cum îl taie capul, pot fi si tot atâtea ispite. Sunt multe lucruri derutante în toată masa asta de păreri, inclusiv similitudinile mai mult sau mai putin fortate dintre cazuri.

Si încă câteva gânduri de 5 dimineata (...am început să scriu pe la 5; acum e 6):

Îmi vine în minte un exemplu, un detaliu, apropo de un comentariu al meu mai vechi, că e foarte important să găsesti un părinte cu care să ai un dialog, un raport personal, si fată de care să faci ascultare. Pentru că numai în acest raport lucrează productiv taina. Se spune că nu e bine să citesti rugăciunea de la sfârsitul Acatistului Sf. Ciprian. Vreau să spun că din momentul în care am primit canonul - care include si citirea Acatistului complet al Sf. Ciprian, deci si temuta rugăciune de la sfârsit - n-am avut nici o problemă.

Poate-i un detaliu mic, poate nu contează, pentru cine priveste din afară. Cel mai bine ne vorbeste Dumnezeu fiecăruia, personal, prin experientele noastre personale. La fel si rolul acelei nefericite în necazul meu. Eu nu m-am dus la nici un părinte cu fraza: „stiti, părinte, mi s-au făcut vrăji, e o tipă care a făcut asa si-asa...”. (Până acum vreo trei ani, încă mi se mai părea incredibilă posibilitatea asta, chit că mi-o mai sugerase un părinte.) M-am dus doar spunându-le preotilor necazurile mele din timpul noptii. Ideea vrăjilor s-a desprins pe parcurs, după ce unul din părintii cu care am discutat m-a făcut, efectiv, să privesc mai cu atentie în trecut si să văd care ar fi momentul „declansator”, pentru că nu i s-a părut deloc normal ce mi se întâmplă.

Cât despre fată, repet... Îmi pare rău că trebuie s-o spun, între speculatiile si opiniile personale ale unor oameni mai mult sau mai putin apropiati, care „nu sunt de părere” că această persoană a jucat un rol în necazul meu, prefer să-l cred pe părintele la care am fost astă-vară. Plus niste detalii pe care nu e cazul să le mai discut aici.

Si încă un gând despre „zvâcnituri” - în textele respective sunt descrise ca simptome de relaxare involutară a muschilor, în timp ce adormi. La mine (una la mână, am mai spus, nu a fost si nu este vorba doar de zvâcnituri) sunt o multime de lucruri care s-au întâmplat (pe vremea când mai dormeam noapte „plină” si chiar si acum), după ce adorm, atunci când sunt în plin somn, când dorm de o bucată bună de timp.

Mi se pare foarte straniu si lipsit de sens ca un organism zdrobit de oboseală să-si dea palme si se trezească singur, ca să zic asa. Oricât ai fi de nevricos, după 24 de ore, după 48 de ore în care ai avut o bătaie de joc de odihnă, pur si simplu pici, nici muschii nu mai au chef de contractii involuntare.

Asta asa, ca mic comentariu la o problematică foarte diversă, pe care nu vreau să o prezint aici, că nu vreau să sperii si nici n-am timp acum. Sunt ani multi, plini de tot felul de lucruri.

În definitiv, nici descrierea ta, Juliana, nu mi se pare atât de transantă. Faptul că ai trecut de niste lucruri stranii „aflând” prin rugăciune că trebuie să iei un anume tratament nu demonstrează nimic, în definitiv.

Poti să pui lucrurile în oglindă si ele se suprapun perfect, indiferent din ce unghi privim, si ajungem tot acolo: dacă vrem să le spunem boală, atunci demonii asta sunt. Dacă vrem să-i numim demoni, atunci boala asta e. Tot aia e. Cu alte cuvinte, boala, care este întotdeauna adusă de niste energii negative (ca să ne exprimăm mai new-age-istic, asa), sau „vrăjmasii” care ne găsesc vunerabili si ne slăbesc sănătatea, din cauza asta.

În ambele cazuri, am permis accesul...

Doamne ajută.

[Juliaa]

Catisma,
Te-am sfatuit sa te rogi pentru femeia aceea pentru ca asa mi s-a spus si mie sa procedez cu persoana care se “ocupa” de mine. Nu unul, ci toti preotii si calugarii cu care am vorbit mi-au spus sa ma rog pentru ea, sa nu imi fie teama de ceea ce face, sa nu o urasc. Si acesta este si sfatul pe care ni-l da Iisus, sa ii iubim pe vrajmasii nostri si sa ne rugam pentru ei. Stiu ca ideal e sa pui distanta intre tine si astfel de persoane, dar uneori nu se poate sa faci asta, poate fi vorba de cineva din familie, de un coleg/a de serviciu sau de un vecin, asa ca esti obligat sa ramai pe loc si sa lupti cu armele pe care le ai la indemana. Asta e fost situatia mea, tu procedeaza asa cum crezi ca e mai bine pentru tine, asa cum ai fost sfatuita.

Nu mai am probleme, la Cotmeana vreau sa ajung pentru mine, pentru sufletul meu, pentru ca simt ca mi-ar face bine.

Imi pare rau ca nu te pot ajuta mai mult, mi-as fi dorit sa pot face ceva pentru tine, pentru linistea ta. Daca te hotarasti sa mergi la Zlatari, parintele vorbeste cu oamenii joia dupa-amiaza, de la ora 5 (cel putin asta era programul pana acum un an si jumatate).

Iti doresc numai bine.

[Catisma]

Te înteleg dar repet, mie mi s-a spus altceva.
E vorba de a nu te mai gândi la persoană, nu de a o urî. Nu e acelasi lucru. Iar la mine, am mai spus, nu e vorba de cineva din familie, deci am si „luxul” de a fi rupt relatiile cu totul si de a nu fi obligată să o văd, în nici un fel.

Asa este, dacă te-au sfătuit să te rogi, este situatia ta si sfaturile care ti s-au dat tie.

Însă în principiu, sfatul de a nu te mai gândi la persoana care face vrăji mi se pare că are fundamentul ei de bun-simt; nu există degeaba. Pentru vrăjmasi te rogi în mod coerent si clar, ca să spun asa; în cazul unor oameni care-si pun în pericol propria mântuire, cum ar fi vrăjitorii, sinucigasii, practicantii yoga sau mai stiu eu ce alte păcate în care persoana se bagă cu bună stiintă, si care îi pericilitează clar existenta în vesnicie, nu ne băgăm, se lasă în judecata lui Dumnezeu. Repet, asta nu înseamnă că-i urâm.

Explicatia e faptul că ar fi un semn de arogantă să ne rugăm lui Dumnezeu în aceste cazuri - e ca si cum i-am spune noi să-i salveze. Stie El mai bine ce să facă cu ei - inclusiv mântuirea; în poate salva. Dar e bine să ne vedem de ale noastre. Personal, cu „X” nu se putea dialoga si sfatul mi se pare foarte potrivit în cazul meu. Dacă a făcut o dată ce-a făcut, fără scrupule, nu mai stau si eu în preajma ei să o provoc/smintesc, si cu atât mai putin să fac conversatie cu ea, cum îmi recomanda cu totul candid si naiv o tânără, pe primul thread.

Îti doresc si eu numai bine si îti multumesc pentru că te-ai străduit să pui lucrurile în perspectivă si să mă ajuti. Am retinut sfatul medical si am să mă interesez, că trebuie.

Doamne ajută.

[Catisma]

15. Şi îndată toată mulţimea, văzându-L, s-a spăimântat şi, alergând, I se închina.
16. Şi Iisus a întrebat pe cărturari: Ce vă sfădiţi între voi?
17. Şi I-a răspuns Lui unul din mulţime: Învăţătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care are duh mut.
18. Şi oriunde-l apucă, îl aruncă la pământ şi face spume la gură şi scrâşneşte din dinţi şi înţepeneşte. Şi am zis ucenicilor Tăi să-l alunge, dar ei n-au putut.
19. Iar El, răspunzând lor, a zis: O, neam necredincios, până când voi fi cu voi? Până când vă voi răbda pe voi? Aduceţi-l la Mine.
20. Şi l-au adus la El. Şi văzându-L pe Iisus, duhul îndată a zguduit pe copil, şi, căzând la pământ, se zvârcolea spumegând.
21. Şi l-a întrebat pe tatăl lui: Câtă vreme este de când i-a venit aceasta? Iar el a răspuns: din pruncie.
22. Şi de multe ori l-a aruncat şi în foc şi în apă ca să-l piardă. Dar de poţi ceva, ajută-ne, fiindu-Ţi milă de noi.
23. Iar Iisus i-a zis: De poţi crede, toate sunt cu putinţă celui ce crede.
24. Şi îndată strigând tatăl copilului, a zis cu lacrimi: Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele.
25. Iar Iisus, văzând că mulţimea dă năvală, a certat duhul cel necurat, zicându-i: Duh mut şi surd, Eu îţi poruncesc: Ieşi din el şi să nu mai intri în el!
26. Şi răcnind şi zguduindu-l cu putere, duhul a ieşit; iar copilul a rămas ca mort, încât mulţi ziceau că a murit.
27. Dar Iisus, apucându-l de mână, l-a ridicat, şi el s-a sculat în picioare.
28. Iar după ce a intrat în casă, ucenicii Lui L-au întrebat, de o parte: Pentru ce noi n-am putut să-l izgonim?
29. El le-a zis: Acest neam de demoni cu nimic nu poate ieşi, decât numai cu rugăciune şi cu post.

(Marcu 9, 17:32)

[Marimira]

Te rog, spune-ne si noua daca lucrurile au evoluat spre bine.
Asteptam vesti bune de la tina.Doamne ajuta!

[guardian knight]

foarte interesante relatari !
exact ca la emisiunea aia de pe discovery,cu case bantuite !!!
as vrea sa stau si eu o noapte intr-o casa de aia ! poate oi auzi si eu ceva !

[Catisma]

În prealabil postat de Marimira

Te rog, spune-ne si noua daca lucrurile au evoluat spre bine.
Asteptam vesti bune de la tine.Doamne ajuta!

Multumesc, Marimira. Am să vă spun. Pentru moment, e din ce în ce mai putin spectaculos si din ce în ce mai des - mai ales fix înainte de zilele de lucru si de zilele de duminică. Nu mai dorm aproape nici o noapte. Noroc că nu lucrez undeva si sunt pe cont propriu. Am fost si la medic, mi-a prescris niste medicamente. Egal cu zero. Părerea mea e că e din ce în ce mai rău si astept să văd până unde o să ajung. Să mă ierte Dumnezeu, atât îmi doresc. Sigur, vă scriu dacă mai am perioade bune. Doamne ajută.