,Invatatura ortodoxa a Sfintilor Parinti ai Bisericii ortodoxe despre faptele bune"

[Mihailc]

Dragă dobrin7m : Mă aşteptam să treceţi cu uşurinţă peste divergenţele, mai mult sau mai puţin mărunte, pe care le aveţi cu alţi useri. Uite o faptă bună bună pe care adesea o ignorăm: uitarea greşelilor mici ale altora! Am spus "mici" pentru că, în afară de orgoliu, nimic din ce s-a discutat aici nu v-a adus vreo pagubă. Prin urmare, cred supărarea dvs. e disproporţionată în raport cu dimensiunea prejudiciului moral, sunt prea multe explicaţii pentru o temă restrânsă calitativ şi cantitativ. Oare ce s-ar întâmpla dacă cineva v-ar face o pagubă reală, palpabilă (Doamne fereşte! să nu vi se întâmple, eu dau doar un exemplu), cum aţi reacţiona atunci dacă pentru aceste discuţii neînsemnate vă consumaţi atâta?

În altă ordine de idei, cunoaştem piaţa de carte ortodoxă din România, cine sunt proprietarii caselor de editură şi în ce măsură sunt implicaţi ierarhi ai BOR în patronatul lor. Aşa că "binecuvântarea Bisericii", adică aprobarea unui ierarh, echivalentul lui nihil obstat în versiune ortodoxă, are în fundal aproape întotdeauna o implicare indirectă în boardul editurilor respective (şi mă opresc aici cu aceste observaţii).
În România există foarte puţini traducători de patristică şi scrieri filocalice la prima mână. Aceştia se cunosc între ei, colaborează, participă la congrese etc. Editura care a tipărit cartea care a declanşat toată tevatura asta nu colaborează cu niciunul dintre aceşti traducători competenţi şi recunoscuţi ca atare. Sunt traduceri la mâna a enşpea, dacă nu chiar încălcări de copyright şi abuzuri care n-au nicio treabă cu felul de a fi a unor creştini.
Ajunge atât.

[dobrin7m]

//////mesaj sters//////

[dobrin7m]

""Rugaciunea, postul, privegherea si toate celelalte practici crestine, nu constituie scopul vietii noastre crestine. Desi este adevarat ca ele slujesc ca mijloace indispensabile in atingerea acestui tel, adevaratul scop al vietii crestine consta in dobandirea Duhului Sfant al lui Dumnezeu. Cat despre rugaciune, post, priveghere, pomeni si toate faptele bune savarsite de dragul lui Hristos, sunt doar mijloace spre a dobandi Duhul Sfant. Tineti minte vorbele mele, numai faptele bune savarsite din dragoste pentru Hristos ne aduc roadele Duhului Sfant. Tot ce nu este savarsit din dragoste pentru Hristos, chiar daca ar fi ceva bun, nu aduce nici rasplata in viata viitoare, nici harul Domnului in viata aceasta. De aceea Domnul nostru Iisus Hristos a zis: "Cel ce nu aduna cu Mine risipeste" (Luca 11:23). Nu ca o fapta buna ar putea fi numita altfel decat agoniseala, caci chiar daca o fapta nu este facuta pentru Hristos, este totusi socotita buna. Scriptura spune: "In orice neam cel care se teme de Dumnezeu si face ce este drept este primit la El" (Fapte 10:35)."

[dobrin7m]

"Precum vedem intr-o alta pilda sfanta, omul care face lucruri drepte este placut Domnului. Vedem Ingerul Domnului infatisandu-se, la vremea rugaciunii, lui Cornelie, sutasul cel drept si cu frica lui Dumnezeu, si graindu-i: "Trimite la Iope şi cheamă pre Simon, cel ce se numeşte Petru. Acesta iti va spune cuvintele vietii vesnice, prin care te vei mantui tu si cei ai casei tale". Astfel Domnul intrebuinteaza toate mijloacele Sale dumnezeiesti pentru a-i darui unui astfel de om, in schimbul faptelor sale bune, sansa de a nu-si pierde rasplata din viata ce va sa vina. Dar pana se sfarseste aceasta viata, trebuie sa punem inceput cu o dreapta credinta in Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care a venit in lume sa mantuiasca pe cei pacatosi si care, prin dobandirea de catre noi a harului Duhului Sfant, aduce in inimile noastre Imparatia lui Dumnezeu si ne deschide calea spre castigarea binecuvantarilor vietii ce va veni. Dar primirea de catre Dumnezeu a faptelor bune care nu sunt savarsite din dragoste de Hristos se limiteaza la aceasta: Ziditorul daruieste mijloacele pentru a le face sa vieze (cf. Evrei 6:1). Sta in puterea omului a le face sa traiasca sau nu. De aceea Domnul a spus iudeilor: "Daca ati fi orbi n-ati avea pacat. Dar acum ziceti: noi vedem. De aceea pacatul ramane asupra voastra" (Ioan 9:41). Daca un om precum Cornelie este placut in fata Domnului pentru faptele sale bune, desi acestea nu sunt facute de dragul de Hristos, si apoi crede in Fiul Sau, asemenea fapte ii vor fi socotite ca fiind facute din dragoste de Hristos. Dar in situatia contrara, omul nu are nici un drept sa se planga atunci cand binele pe care l-a facut este nefolositor. Acest lucru nu se petrece niciodata atunci cand binele este savarsit din dragoste pentru Hristos, intrucat fapta buna pentru El nu numai ca ne aduce o cununa a dreptatii in lumea ce va veni, dar si in aceasta viata ne umple cu harul Duhului Sfant. Mai mult, s-a zis: "Dumnezeu nu da Duhul cu masura" (Ioan 3:34-35).

"Acesta este, iubitorule de Dumnezeu! Dobandirea Duhului Sfant este adevaratul scop al vietii crestine, in vreme ce rugaciunea, postul, pomenile si alte fapte bune facute din dragostea de Hristos, sunt doar mijloace ale dobandirii Duhului Sfant." Sfantul Serafim de Sarov

[dobrin7m]

"Ce intelegeti prin dobandire?" l-am intrebat pe Sfantul Serafim. "Cumva, nu prea pricep."

"Dobandirea este acelasi lucru cu luarea in posesie", mi-a raspuns el. "Stiti ce inseamna a dobandi bani? Dobandirea Duhului Sfant este asemenea. Stiti foarte bine ce inseamna a dobandi in sensul lumesc, iubitorule de Dumnezeu. Scopul oamenilor obisnuiti este sa adune sau sa faca bani; cat pentru nobilime, se adauga primirea de onoruri, distinctii si alte recompense pentru serviciile aduse stapanirii. Dobandirea Duhului Sfant este de asemenea un capital, dar datator de har si vesnic, si se obtine pe cai foarte asemanatoare, aproape la fel cum sunt cele ale capitalului monetar, social si temporal. Dumnezeu Cuvantul, Dumnezeu-Omul, Domnul nostru Iisus Hristos asemuieste viata noastra cu o piata, iar lucrarea vietii noastre pe pamant, o numeste negot. El spune tuturor: "Negutatoriti pana ce voi veni" ( Luca 19: 13), "rascumparand fiecare ocazie, caci zilele sunt rele." ( Efeseni 5:16). Cu alte cuvinte, cea mai mare parte a timpului tau fa astfel incat sa primesti binecuvantarile ceresti, prin bunuri pamantesti. Bunurile pamantesti sunt fapte bune facute din dragoste pentru Hristos, ce pogoara harul Preasfantului Duh asupra noastra."

[dobrin7m]

"In pilda fecioarelor intelepte si a celor nebune, cand cele nebune au ramas fara de untdelemn, cele intelepte le-au spus: "Mergeti la cei ce vand si cumparati." (Matei 25:9). Dar dupa ce au cumparat, usa camarii mireselor era deja inchisa, iar ele n-au mai putut intra. Unii spun ca lipsa untdelemnului din candelele fecioarelor nebune se talcuieste ca fiind lipsa de fapte bune in vremea vietii lor. O asemenea interpretare nu este foarte corecta. De ce le-ar lipsi lor faptele bune, cand sunt numite fecioare, chiar daca nebune? Fecioria este virtutea suprema, o stare ingereasca, si ar putea tine locul tuturor celorlalte fapte bune.

"Eu cred ca ceea ce le lipsea lor era harul Prea-Sfantului Duh al lui Dumnezeu. Aceste fecioare au practicat virtutile, dar, in ignoranta lor duhovniceasca, au crezut ca viata crestina consta doar in facerea de bine. Facand fapte bune, ele credeau ca fac lucrarea lui Dumnezeu, dar putin le pasa daca au obtinut harul Duhului Sfant. Aceste moduri de viata, bazate doar pe facerea de bine, fara a incerca cu atentie daca aduc harul Duhului Sfant, sunt mentionate in cartile Sfintilor Parinti. "Exista o alta cale ce pare buna la inceput, dar care sfarseste in adancul iadului."

[dobrin7m]

Aceste cuvinte ale Sfantului Serafim de Sarov sunt foarte importante. Ele ne fac sa inaintam intr-o alta treapta a faptuirii binelui.
La inceput facem bine crezand ca asa facem lucrarea lui Dumnezeu. E bine si asa dar trebuie sa ne silim sa pasim pe cealalata treapta mai inalta. Aceea de a face fapte bune din iubire pentru Hristos cu scopul dobandirii harului dumnezeiesc.

de fapt, dupa mine, exista trei trepte de infaptuire a binelui.
1. Prima este aceea cand facem bine in mod egoist, asa ca sa scapam de un pacat de pilda, ca un fel de rascumparare pentru pacate.
2. A doua treapta socotesc este aceea de a face bine din dragoste de aproapele, sa ne bucuram noi insine de bucuria aproapelui, crezand ca daca facem binele facem lucrarea lui Dumnezeu.
3. A treia treapta socotesc ca este aceea prin care facem binele din dragoste pentru Hristos. Adica daca vad un om flamand ii dau de mancare socotind ca lui Hristos ii dau, si fac orice bine in iubire de Hristos fara nici cea mai mica judecare a celuia caruia ii fac bine.

Daca stam si analizam aceste trepte putem sa vedem unde ne aflam fiecare. Fiecare treapta trebuie parcursa ca prin prima vine a doua si prin a doua vine a treia. iar trecerea de pe o treapta pe alta este lina si nestiuta , usor si cu rabdare in timp.

În prealabil postat de dobrin7m

"In pilda fecioarelor intelepte si a celor nebune, cand cele nebune au ramas fara de untdelemn, cele intelepte le-au spus: "Mergeti la cei ce vand si cumparati." (Matei 25:9). Dar dupa ce au cumparat, usa camarii mireselor era deja inchisa, iar ele n-au mai putut intra. Unii spun ca lipsa untdelemnului din candelele fecioarelor nebune se talcuieste ca fiind lipsa de fapte bune in vremea vietii lor. O asemenea interpretare nu este foarte corecta. De ce le-ar lipsi lor faptele bune, cand sunt numite fecioare, chiar daca nebune? Fecioria este virtutea suprema, o stare ingereasca, si ar putea tine locul tuturor celorlalte fapte bune.

"Eu cred ca ceea ce le lipsea lor era harul Prea-Sfantului Duh al lui Dumnezeu. Aceste fecioare au practicat virtutile, dar, in ignoranta lor duhovniceasca, au crezut ca viata crestina consta doar in facerea de bine. Facand fapte bune, ele credeau ca fac lucrarea lui Dumnezeu, dar putin le pasa daca au obtinut harul Duhului Sfant. Aceste moduri de viata, bazate doar pe facerea de bine, fara a incerca cu atentie daca aduc harul Duhului Sfant, sunt mentionate in cartile Sfintilor Parinti. "Exista o alta cale ce pare buna la inceput, dar care sfarseste in adancul iadului."

Multumesc pentru postarea aceasta!!! Chiar azi, intr-o discutie cu o prietena, intrebam ce zic oare Sfintii Parinti, cum talcuiesc aceasta pilda?...
Iata, acum, datorita acestei postari am aflat cuvantul Sf. Serafim de Sarov referitor la aceasta pilda.
Nu am mai nimic din scrierile Sf. Parinti, din pacate... Insa gratie celor de pe forum care citesc mai mult si se ostenesc sa redea aici din cele citite, ma folosesc si eu.
Va multumesc celor care aveti rabdarea sa postati fragmente din pretioasele scrieri. Ne sunt de folos celor care din motive mai mult sau mai putin pardonabile nu au alta sursa de cunoastere!

[catalin2]

În prealabil postat de vintage

Multumesc pentru postarea aceasta!!! Chiar azi, intr-o discutie cu o prietena, intrebam ce zic oare Sfintii Parinti, cum talcuiesc aceasta pilda?...
Iata, acum, datorita acestei postari am aflat cuvantul Sf. Serafim de Sarov referitor la aceasta pilda.
Nu am mai nimic din scrierile Sf. Parinti, din pacate... Insa gratie celor de pe forum care citesc mai mult si se ostenesc sa redea aici din cele citite, ma folosesc si eu.
Va multumesc celor care aveti rabdarea sa postati fragmente din pretioasele scrieri. Ne sunt de folos celor care din motive mai mult sau mai putin pardonabile nu au alta sursa de cunoastere!

Se gaseste pe net toata discutia avuta cu Sfantul Serafim de Sarov, cred ca e de mare folos pentru a se stii importanta harului. Din pacate in romana nu am gasit si continuarea (doar in alta limba), minunea cu lumina harului emanata de sfant. Adica nu numai teorie, ci si practica.

[Soaree]

În prealabil postat de catalin2

Se gaseste pe net toata discutia avuta cu Sfantul Serafim de Sarov, cred ca e de mare folos pentru a se stii importanta harului. Din pacate in romana nu am gasit si continuarea (doar in alta limba), minunea cu lumina harului emanata de sfant. Adica nu numai teorie, ci si practica.

ne dai un link? In ce limba ai gasit?

PS: unii posteaza din cuvintele sfintilor trunchiat, reducand contextele ... Nu-mi dau seama in ce scop, insa gasesc ca este smintitor.