Prima Civilizatie Europeana

[C.tin]

Sa intram si noi acum in pielea unui grec infumurat si sa intrebam: ce adevar, sau blestem, sau descintec a pus acel trac peste sufletul lui Socrate ca el s-a lepadat atit de radical si de zeii Atenei, si de libertatea sa proverbila? Putea oare barbarul caruia i-a jurat Socrate sa fie mai prejos decit Socrate in virtutile filosofiei? Nu cumva tocmai prin virtutile sale superioare, medicul lui Zalmoxis i-a aratat lui Socrate alte dimensiuni ale Universului, dimensiuni care delimitau clar domeniul Zeului si cel al omului (in fond doua dommenii paralele, care nu se pot intersecta), dar si secanta prin care si omul putea ajunge pe domeniile zeilor, si zeii puteau sa pogoare in oameni? Or, daca Socrate are meritele pe care i le recunoaste si cinsteste intreaga umanitate, se pune cu seriozitate intrebarea si despre "medicul lui Zalmoxis", care l-a influentat atit de categoric.

Pentru a raspunde onorabil si la aceasta intrebare trebuie sa revenim la Potidea, in anul 432 BC. Ce s-a mai intimplat acolo? Anticii povestesc, mai intii, despre o meditatie neobisnuina (pentru lumea greaca!) a filosofului: a stat o noapte intreaga fara sa miste macar un deget, iar dimineata s-a inchinat si a multumit Soarelui. Ce urmarea Socrate prin nemiscarea ceea? Cerul instelat? Sau, poate, medita nimicul, ca Buddha, de care nu-l desparteau prea multi ani? Ce urmarea Socrate prin inchinarea pagina in fata Soarelui? Al doilea: la Potidea filosoful Socrate a mers cu picoarele desculte pe gheata (acest mic amanunt arunca o lumina deosebita si asupra meditatiei neobisnuite a lui Socrate: faptul ca a stat nemiscat o intrega noapte de iarna, cind apa era inghetata, vorbeste despre o infruntare anahoretica, initiatica a conditiilor extremale). De ce trebuia sa faca lucrul acesta? Pentru fala in fata grecilor? Categoric, nu, fiindca nu pomeneste personal despre acest mers descult pe gheata; nimic despre aceste fapte neobisnuite si provocatoare; ba chiar, si acesta e al treilea amanunt important intimplat la Potidea, si in lupte Socrate a fost deosebit de viteaz, adica a infruntat curajos moartea, nu i-a fost frica de moarte, doamnelor si domnilor, a si fost decorat pentru vitegie, dar a cedat decoratia lui Alkibiade.

[C.tin]

Acum, la trecerea atitor ani (2400 cum ne povatuieste categoric denumirea simpozionului nostru), se vede cu usurinta ca aceste trei praguri pe care le-a trecut Socrate la Potidea fac parte mai repede dintr-un ritual de initiere, decit dintr-un simplu moft al unui filosof athenian, fie el si genial. Dar initiere in ce? Prezenta medicului lui Zalmoxis la Potidea, faptul ca Socrate i-a jurat si ca era dator sa respecte juramintul, demonstreaza influenta categorica pe care a avut-o acel medic asupra destinului de mai departe al filosofului athenian, ne da chiar si raspunsul la intrebarile acestei cercetari, cit de provocator si aparent imposibil ar fi el: la Potidea unul din cei mai mari filosofi ai tuturor timpurilor, cel asemuit astazi cu Budda, adica atenianul Socrate, a fost initiat in zalmoxism.

Totul demonstreaza ca la palestra Taurului nu mai vorbea cu atenienii tinarul filosof atenian ce plecase la razboi ca sa-si faca datoria fata de patrie, ci... un adevarat medic de al lui Zalmoxis. Totul arata ca Socrate aflase la Potidea "mestesugul de a te face nemuritor", dar si regulile pe care trebuia sa le respecte cu strasnicie daca dorea ca acest mestesug sa fie viabil.
...adica, fara SPOVEDANIE nu se puteau face RUGACIUNILE DE DEZLEGARE!!

Lucrul acesta era posibil (adica intrarea in nemurire), si mai este posibil si acum, atita timp cit nemurirea ne intereseaza si astazi la fel de tare ca si atunci, si, fiindca nemurirea e mai dulce, dar, asta e!, drumul spre ea se obtine numai si numai prin aparitia miraculoasa a divinului in sufletul omenesc, minune care se intimpla prin lecuirea intregului ce lecuieste de la sine partea, prin lecuirea sufletului cu anumite "rostiri frumoase" pe care Socrate le cunostea, dar pe care nu le-a mai spus atenienilor (fiindca Charmides nu si-a deschis sufletul lui Socrate, iar fara deschiderea asta, cum am aratat, Socrate nu putea spune "rostirea frumoasa" pe care a invatat-o de la trac). Si nu o putea face pentru ca a jurat si, in virtutea acelui juramint strasnic, chiar si Socrate, repetam, cel asemuit cu Buddha, era obligat sa taca.

Lui Socrate nu-i placea sa calatoreasca. Cutreera tihnit Athena in cautarea cetatenilor care vroiau sa nasca adevarurile cu care au fost "insarcinati"... Participarea la luptele de la Potidea reprezinta probabil unica lui calatorie dincolo de zidurile Athenei, o calatorie foarte mare pentru acele timpuri, fiind vorba de aprox. 300 de chilometri, facuti inca pe mare. Cit n-ar fi de justificate metafizic fugile de condamarile la moarte ale lui Platon sau Aristotel, la baza lor sta motivarea cea mai simpla si cea mai omenesca: frica de moarte. Iata ca Socrate demonstrteaza la anul 399 BC ca frica de moarte poate fi invinsa fiindca exista nemurirea in lacasul Zeului, exista drumul real spre nemurire si el constituie una din treptele cele mai importante si ale cunosterii, si ale devenirii, si ale mintuirii. Dar pentru a realiza acest lucru, pentru a intra pe drumul care te duce spre nemurire, trebuie sa te lecuiesti prin infatisarea sufletului, prin deschiderea lui totala facuta unui medic de al lui Zalmoxis. Mai mult decit atit, sintagma provocatoare de la finele discursului lui Socrate de la proces (vezi Platon, Apararea lui Socrate", [ I ], p. 44) demonstreaza ca filosoful era constient de faptul ca moartea este o bucurie, iar nasterea este ce? Nu cumva o plingere?

[C.tin]

...asa cum mai tarziu printre aceeasi pagani, Sf.Pavel a propovaduit pe "Zeul cel Necunoscut"

Citam din Platon, care-l citeaza pe Socrate: "Dar acum e timpul sa plecam: eu sa mor, iar voi sa traiti. Care dintre noi se indreapta spre un bine mai mare, nu stie nimeni altcineva decit Zeul". Care Zeu? Un Zeu athenian? Categoric, nu! Dar care altul? Ipoteza noastra este ca acest Zeu misterios pentru care Socrate a fost condamnat la moarte si pentru care moare cu bucurie in anul 399 BV, nu este altcineva decit Zalmoxis. Realizind tot ce a putut realiza aici, pe pamint, in al 72-le an, Socrate a plecat luminos si bucuros (asa cum a si re-venit in Athena de la Potidea) la Zeul sau, acolo unde va trai vesnic, acolo unde va fi nemuritor. El a facut cu bucurie pasul acesta, imbarbatindu-i pe cei apropiati intr-un mod care straluceste, iata, de 2400 ani: refuzind sa fuga din inchisoare; el a realizat asta fiindca insusi Socrate era unul din "medicii lui Zalmoxis", fiindca jurase credinta acestui Zeu si fiindca numai moartea prin sacrificiu, odata la cinci ani (vezi, in Istorii, relatarea lui Herodot despre credinta in nemurire a getilor si depsre felul cum ei plecau la zeul lor, la Zalmoxis) duce un sufelt curat si sanatos pe domeniile Zeului. Faptul ca nu a last nimic scris in plina epoca de cucerire a lumii de catre Athena anume prin scris, este inca un mic amanunt "dacic", deosebit de important, al ipotezei noastre (daca ar fi scris tratatele sale, spun unii exgeti, ar fi fost mai usor sa-si organizeze apararea).

Socrate, fiul sculptorului Sophroniskos si al Phaineratei, moasa ateniana, a fost primul filosof din lume, spune Diogene Laertis [VIII], care a inceput sa vorbeasca deschis despre modul de viata al oamenilor si este primul filosof condamanat la moarte prin judecata. Nu-i placea sa calatoreasca, continua istoricul, ci ratacea toata ziua prin Atena cautind sa discute cu cineva, dar nu pentru al convinge sau pentru a-i dovedi ceva, ci pentru a ajunge prin discutie la adevar, pentru a-i arata omului adevarurile cu care a fost "insarcinat" si a-i ajuta sa le nasca (de unde si numele metodei de cercetare a lui Socrate, maeutica, de la verbul a mosi).

Faptul ca Socrate nu ne spune deschis ca s-a interesat pe la 432 BC de nemurire, ca a practicat meditatia la Potidea, ca s-a inchinat rasaritului de Soarte, ca a mers pe gheata cu picoarele desculte, ca a infruntat cu vitegie moartea in razboi, ca cerea deschiderea sufletului pentru lecuire, ca a fost invinuit de cinstirea unui Zeu strain Athenei, ca a corupt tineretul pentru o altfel de viata comunitara, bazata mai ales pe principiile atotputernice ale iubirii (in care, cum se vede din motto el era cel mai mare specialsr al lumii!) demonstreaza (provocam si noi cit mai modest opinia publica din lumea metafizicii) ca Socrate era un "medic al lui Zalmoxis" . Anume in acest caz polisul avea toate motivele sa voteze ce a votat, fiindca "coruperea" in zalmoxism a tinerilor din Atena de o autoritate atit de mare ca Socrate, inseamna realizarea unei revolutii spirituale, crearea unei noi Athene, asemenatoare, poate, cu misteriosul regat daco-getic al lui Zalmoxis, unde acesta era la 432 BC "rege si zeu". Si cine stie, poate chiar acel misterios rege care era si zeu (sa nu uitam ca la 432 trecuse abea vre-o 60 de ani de la presupusa moarte a lui Pytagoras, cu Zalmoxis pe undeva prin preajma) avuse mai multe pricini sa incerce anume prin Socrates sa schimbe ordinea sociala din Athena, care se indrepta in acele timpuri cu pasi uriasi spre sfirsitul epocii sale de aur?

[C.tin]

"Cu cit omului ii trebuie mai putin pentru viata, cu atit el este mai aproape de zei", spunea Socrate. Platon, in virtutea arhicunoscutului sovinism grecesc, a facut tot ce a putut, inclusiv a creat o Academie, ca sa dovedeasca parca contrariul. Pare verosimila, asadar, ipoteza unor exegeti ca primul academician al lumii nu este si autorul unor dialoguri de tinerete, zise socratice, atibuite lui, printre care ar fi si "Charmides". Acceptam aceasta ipoteza, dar motivarea noastra este alta: in acest dialog se recunoaste existenta unor traci mai destepti si mai culti decit grecii, ba si a unui zeu trac atotputernic, altul decit cei ai Atenei, ba chiar si faptul ca acesti traci ar cunoaste "mestesugul de a te face nemuritor", lucru greu de mestecat chiar si de Platon (care accepta volens nonlens stiinta preotilor egipteni, dar aceea aveau in spatele lor piramidele). Se poate, insa, presupune ca si Platon putea sa reea acest dialog direct de la Socrate insusi si sa nu fi avut cutezanta de a-l redacta (ca si alte dialoguri de tinerete). Se mai poate presupune ca un altcineva, un anonim, deja dupa moartea lui Socrate, a pastrat evenimentul scriind un dialog de tip platonian pentru a-i da importanta si pentru a-l pune mereu in atentia posteritatii (din care facem parte si noi, modestii participanti la acest simpozion!). Oricum, nu doar Platon, ci si alte surse antice grecesti sustin ca filosoful athenian Socrate (pus de modernii nostri linga Buddha - repetam mereu lucrul acesta pentru a nu ne indeparta prea tare de importanta lui Socrate la urzirea destinului omului mai ales acum, in Globalizare, cind maeutica poate deveni o foarte valoroasa stiinta de aflare a adeavrului cu care a fost "insarcinat" omul pe acest pamint) a fost la Potidea, ca a meditat o noapte fara sa se miste, ca s-a inchinat rasaritului de Soare, ca a mers descult prin zapada, ca a luptat fara frica de moarte si ca a refuzat, in floarea virstei de barbat athenian (care nici nu putea sa fie altfel decit falos) o distinctie militara pentru curajul din lupte, preferind sa se intoarca la Atena modest, simplu, fara onoruri si sa se apuce imediat, cu mult risc penntru viata lui (dar unde nu este risc, nu este nici devenire) de capul intunecat al lui Critias (pentru a-i demonstra ca omul are limite si ca unica sofie care poate armoniza aceste limite cu fiinta omeneasca este credinta in swfrosune -a zeilor).

Dar pentru a face sa se nasca aceste "insarcinari" nu este deajuns timpul acestei comunicari, pe care astazi ni l-a mosit atit de maeutic Biblioteca Nationala. Moartea a fost cu adevarat un plilej de mare bucurie pentru Socrate (a plecat la zeul lui intr-un an insemnat de Zeu, cum vom arata in alta parte), un motiv de a-i imbarbata cu lumina mintuirii pe cei care ramineau sa-i duca cauza si, astfel, simpozionul nostru, care si-a tinut lucrarile in una din cele mai neinsemnate tari ale lumii, merita cu certitudine sa aiba loc tocmai in aceasta modesta tara rom^neasca de la gurile Dunarii, tara micuta si simpla, dar curajoasa foc, fiindca, iata, suflarea ei se tine pe linia de plutire a globalizarii doar prin forta ei morala, atit de paminteasca, oglindita la fel ca si cea a Rusiei sau SUA, in puterea miraculoasa a cerului instelat, atit de de zguduit si el de nesfirsire. Multumim.

[C.tin]

[ I ] Platon, Opere, vol. I, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1977, p. 155-233
[ II ] A. Vartic, Weg und WWW. A Portret of the World with Heidegger , Basarabia, Chisinau, 1999
[ III ] Platon, Dialoghi, Academia nauk SSR, Misli, Moskva, 1986
[ IV ] A. Vartic, Fierul-piatra, Dacii-timpul, Basarabia, Chisinau, 1977
[ V ] A. Vartic, Magistralele tehnologice ale civilizatiei dacice, Basarabia, Chisinau, 1997
[ VI ] A. Vartic, Drumul spre Cogaionon, Basarabia, Chisinau, 1998
[ VII ] Platon, Opere , vol VII, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1993, p. 257-262
[ VIII ] Diogen Laertskii, O jizni, uceniah i izreceniah znamenitih filosofov, Academia Nauk SSR, Misli, Moskva, 1979, str. 109-118

[C.tin]

1) "nu trebuie sa incercam a vindeca ochii fara sa vindecam capul, ori capul fara sa tinem seama de trul, tot astfel nici trupul nu poate fi insanatosit fara suflet"

ADICA! Fara curatanie sufleteasca nu exista nici sanatate trupeasca!
Greaseala care se face chiar si in ceste timpuri "moderne" !

2) Sufletul se ingrijeste cu anumite descantece si aceste descantece nu sunt altceva decat "rostirile frumoase" .

ADICA! Sufletul se ingrijeste cu rugaciuni/molitve/ rostiri frumoase!

3) Nimeni nu poate fi insa lecuit cu "rostirile frumoase" mai spunea medicul lui Zamolxe, pana nu-si infatiseaza sufletul fie el "bogat, frumos, ori de neam ales".

ADICA! Dezlegarea de pacate nu se poate face decat dupa spovedanie. Ca era vorba de un suflet mai luminos ori mai pacatos, nimeni nu e curat inaintea lui Dumnezeu, deci trebuia mai intai SPOVEDANIA!

4) Sufletul trebuia sa fie curat, sa fie sanatos, sa se deschida pt curatenie si sanatate.

ADICA! Sufletul trebuia despatimit ca sa fie sanatos! Mintea si Inima curate!

5) Anticii povestesc despre o meditatie neobisnuita(pt lumea greaca) a filozofului: a stat afara o noapte intreaga de iarna, fara sa miste macar un deget, iar dimineata s-a inchinat Soarelui.

ADICA! De aici reiese ASCEZA/PRIVEGHEREA calugareasca, oarecum asemantoare cu cea a stalpnicilor. Invingerea firii trupesti pt a birui cu sufletul! Asceza facuta cu MULTUMIRE, cu bunavointa, caci s-a inchinat apoi dimineata la Rasaritul Soarelui!

6) Dece a facut asceza de mai sus pt fala? Nu, caci nu pomenste de ele cum nu pomenste nici de vitejia sa in lupta de la Potidea unde a si fost decorat, decoratie ce o cedeaza lui Alkibiade!

ADICA! De aici deducem ca Preotul Zamolxian ii facuse cunoscut lui Socrate, importanta SMERENIEI

7)Dupa inscenarea acuzatiilor, judecarea si otravirea lui Socrate, acesta a plecat luminos la Zeul sau! Care a fost acuzarea!? Ca propovaduia pe Zeul cel Strain "corupand" tineretul la o viata comunitara simpla, bazata mai ales pe principiile atotputernice ale IUBIRII.

ADICA! A fost MARTURISITOR al Adevaratului Dumnezeu, Dumnezeul Iubirii pt care a si primit cu bucurie sa fie MUCENICIT !

8) Intr-un final, prin toate acestea, ajunse sa cunoasca de la acel Preot "mestesugul de a te face nemuriritor"

ADICA! Socrate ajunse sa cunoasca arta MANTUIRII !

DECI, TOATE ACESTE TAINE, PRINCIPII ZAMOLXIENE PAR SA FIE DESTUL DE BINE INRUDITE/APROPIATE DE PRINCIPIILE LUI HRISTOS, DECI UN PRECURSOR AL CRESTINISMULUI.

DE AICI DEDUCEM, DECE IA FOST ATAT DE USOR SF APOSTOL ANDREI SA NE INCRESTINEZE!

[acidironic]

În prealabil postat de C.tin

"Mai mult decat atat, nu cunostem cu exactitate modul cum acei oameni isi tratau mortii, in ciuda excavatiilor recente nu am descoperit nici un mormant sau loc de crematie"

morti??? Pai de la Socrate stim doar ca stramosii nostri DACII cunosteau deja ARTA NEMURIRII,... sau cum sa devii NEMURITOR !!!

Si ce-au patit intre timp?

[C.tin]

ZIUA - CULTURA - miercuri, 15 octombrie 2008


[SIZE=4]Cultura Cucuteni promovata la Vatican[/SIZE]
[SIZE=2]Peste 400 de exponate din patrimoniul tarii noastre reprezentand cultura Cucuteni sunt prezentate, in perioada 16 septembrie-30 octombrie, la Palazzo della Cancelleria din Roma, aflat sub jurisdictia Vaticanului, in cadrul expozitiei "Cultura Cucuteni - Trypillia, straveche civilizatie a vechii Europe", organizata in cooperare de catre Ministerul Culturii si Cultelor din Romania si Ministerul Culturii si Turismului din Ucraina, cu invitat special Ministerul Culturii si Turismului din Republica Moldova. Papei Benedict al XVI-lea i-a fost daruit un impresionant album ce ilustreaza cuprinsul expozitiei. [/SIZE]
[SIZE=2]Catalogul, realizat de Hers Consulting in conditii grafice de exceptie, contine un bogat material ilustrativ si informational. Sunt descrise evolutia istorica a civilizatiei "Cucuteni-Trypillia" si modul de viata al populatiei care a apartinut acestei stravechi civilizatii neolitice. [/SIZE]
[SIZE=2]Cucuteni este o comuna din jud. Iasi, unde sapaturile efectuate intre anii 1885 si 1910, de catre profesorii Teodor Burada, Grigore Butureanu, Nicolaie Beldiceanu, au scos la iveala aceste vestigii unice in Europa, datand din anii 4000-3000 i.Hr. Principalul element de decor al acestor vase este spirala, in numeroase variante si combinatii de rosu, alb si negru. Forma vaselor difera de la simple pahare, la vase mari de tipul amforelor. Tot in aceasta zona au fost gasite si statuete antropomorfe, ce simbolizau un cult al zeitei-mama (figuri feminine cu torsul plat). Motivele din Cultura Cucuteni se regasesc si in alte zone geografice (Nord-Estul Munteniei, Sud-Estul Transilvaniei si in Basarabia), intr-o ceramica de foarte buna calitate. [/SIZE]
[SIZE=2]La realizarea expozitiei si a catologului si-au adus contributia si specialisti din domeniul istoriei si arheologiei. [/SIZE]
[SIZE=2]In total, la Roma sunt expuse 643 de exponate provenite din patrimoniul celor doua tari expozante. [/SIZE]
[SIZE=2][/SIZE]
[SIZE=2][/SIZE]

[SIZE=2]Carmen Gherghei[/SIZE]