|
#21
|
||||
|
||||
Citat:
1 - Primul atac al păcatului în suflet se numește MOMEALA , care este gândul simplu care pătrunde în minte . 2 -ÎNSOȚIREA , este cugetarea sau convorbirea cu ceea ce s-a arătat în chip pătimaș în minte. 3 - ROBIREA , este târârea cu sila a inimii sau însoțirii stăruitoare a ei cu acea dorință pătimașă , scoțându-ne astfel din starea firească . 4 - LUPTA , este egalitatea de forțe între cel care este ispitit și cel care ispitește conform căreia sufletul învinge sau este învins , după cum îi este voia . 5 - ÎMPATIMIREA , este viciul care s-a cuibărit de multă vreme în suflet și care prin deprindere l-a condus spre o astfel de obișnuință cu păcatul încât de bunăvoie și de plăcere îi devine rob.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#22
|
||||
|
||||
Într-una din scrierile fundamentale de patristică ortodoxă, "Scara Raiului" sfântul Ioan Scărarul dedică pagini întregi despătimirii (apathia). Lucrarea menționată face parte din teuzaurul ortodoxiei și este de aproape 15 secole una din cărțile de bază ale asceticii și monahismului răsăritean.
"Nepătimirea a dobândit-o acel suflet care e așa de îmbibat de virtuți, precum cei pătimași de plăceri. Dacă culmea lăcomiei este aceea de a te sili să mănânci chiar și când nu îți este foame, apoi fără-îndoială culmea înfrânării e aceea de a-ți stăpâni firea chiar și atunci când flămânzeși fără de vină. Dacă culmea desfrânării este aceea de a te înebuni și spre dobitoace ori spre cele neînsuflețite, culmea neprihănirii e aceea de a rămâne insensibil față de toate, de parcă ar fi neînsuflețite. Dacă culmea iubirii de arginți este aceea de a nu înceta niciodată să te saturi să aduni, aceea a sărăciei este aceea de a nu-ți cruța niciodată propriul trup. Dacă culmea trândăviei constă în a nu putea dobândi răbdarea cu toată odihna în care te complaci, apoi aceea a răbdării constă în a socoti că ai obținut odihna, deși esti hărțuit de necazuri. Dacă culmea mâniei este aceea de a te înfuria chiar și atunci când nimeni nu este de față, aceea a îndelungii răbdări este de a rămâne mereu calm, fie că e prezent, fie că e absent cel care te insultă. Dacă culmea slavei deșarte constă în a simula lucruri ale slavei deșarte chiar când nu e nimeni de față care să te laude, apoi culmea modestiei constă în a nu avea nici cel mai mic cuget de mândrie chiar când esti lăudat în față. Dacă în firea mândriei- care este pieirea noastră- stă aceea de a te înălța pe sine chiar și atunci când n-ar avea vreun motiv deosebit, apoi semnul umilinței celei mântuitoare este acela de a păstra cugetul smerit chiar și în dregătoriile și isprăvile cele mai înalte. Dacă semnul deplinei împătimiri este acela de a te supune aproape fără nici o împotrivire ispitelor care le seamănă demonii, eu cred că cea mai bună dovadă a dobândirii sfintei neîmpătimiri (apathii) este aceea de a spune limpede: pe cel ce se abate de la mine, pe cel rău, nu l-am cunoscut (Ps. 100.4), nici cum a venit, nici pentru ce, nici cum s-au dus, căci sunt complet nesimțitor față de astfel de lucruri și mereu unit cu Dumnezeu... Cel ce s-a izbăvit de patimi nu mai trăiește, ci Hristos trăiește în el (Galateni 2.20), precum spune cel care lupta cea bună s-a luptat, călătoria a săvârșit și credința cea adevărată a păzit (2 Tim.4.7). Fericita liberare de patimi ridică mintea cea săracă de la pământ spre cer, iar pe cel sărac îl scoală din noroiul patimilor. Dar prea lăutata dragoste îl pune alături de întâi-statătorii poporului lui Dumnezeu, de sfinții îngeri... Cuvântul (Logosul), cosubstanțial tatălui desăvârșește neprihănirea, după ce prin venirea Sa, a ucis moartea, (adică senzualitatea trupului). Ucigând-o pe aceasta, ucenicul teologiei începe a fi iluminat. Cel care iubește pe Domnul a iubit mai înainte pe aproapele său. Dovada celei dintâi o face pe a doua. Cel care iubește pe aproapele său nu va suferi pe cei care-l grăiesc de rău, ci va fugi de dânșii mai vârtos decât de foc. Cel care spune că-l iubește pe Domnul, dar în același timp urăște pe fratele său, este asemenea celui care își închipuie în somn că aleargă..." (Ioan Scărarul "Scara Raiului" Editura "Învierea")
__________________
Singurul scop al vieții e mântuirea sufletului, pregătirea lui pentru a intra în Rai (sf. Calinic) |
#23
|
||||
|
||||
Nu te mania
"Oricine se va mania pe fratele sau va fi vrednic de osanda." (Matei 5, 22) Nu te mania pe nimeni, chiar daca cineva te-a jig*nit foarte tare, "caci mania omului nu lucreaza drep*tatea lui Dumnezeu" (Iacov 1, 20); "Soarele sa nu apuna peste mania voastra... Orice amaraciune si su*parare, si manie, si izbucnire, si defaimare sa piara de la voi, impreuna cu orice rautate. Ci fiti bun intre voi si milostivi, iertand unul altuia, precum si Dumnezeu v-a iertat voua in Hristos" (Efeseni 4, 26, 31-32). Pazeste-te si de mania cu temei, ca sa nu tulburi prin aceasta ochiul sufletului tau: "Tulburatu-s-a de suparare ochiul meu, imbatranit-am intre toti vrajma*sii mei" (Psalm 6, 7). Pentru nici o pricina nu se cade a te mania pe cineva; poate doar pe cel ce a gandit sa te desparta de Dumnezeu si dragostea Sa. De altfel, dupa spusa Apostolului, nimeni de la Dumnezeu si dragostea Sa nu poate sa ne desparta, si nu numai omul, dar nici "stramtorarea", nici "sabia" (Romani 8, 35, 39). "Paraseste mania si lasa iutimea, nu cauta sa vicle*nesti. Ca cei ce viclenesc de tot vor pieri, iar cei ce asteapta pe Domnul, vor mosteni pamantul" (Psalm 36, 8-9). In lume nu este vreun lucru pentru care ar fi cu temei sa te manii si sa te iutesti peste masura; poa*te doar pentru slava lui Dumnezeu, si atunci cand sunt calcate in picioare poruncile Sale. Dar si aceasta manie trebuie savarsita cu intelepciune, ca sa nu-ti faci rau. Nicaieri nu auzim ca Domnul sa se iuteasca si pes*te masura sa se manie pe pacatosi, ci il stim smerit si mult rabdator. El a spus: "invatati-va de la Mine", nu mania si nici iutimea, ci cum "ca sunt bland si smerit cu inima si veti gasi odihna sufletelor voastre" (Ma*tei 11, 29). Si atunci cand ucenicii, maniindu-se pe cei ce greseau, ziceau: "Doamne, vrei sa zicem sa se coboare foc din cer si sa-i mistuie?", El i-a certat si le-a zis: "Nu stiti, oare, fiii carui duh sunteti" (Luca 9, 54-55). Iar povatuindu-ne pe noi, Domnul zicea: "De veti ierta oamenilor gresalele lor, ierta-va si voua Tatal vostru Cel Ceresc; iar de nu veti ierta oamenilor gre*salele lor, nici Tatal vostru nu va va ierta gresalele voastre" (Matei 6, 14-15). Tu insa, imi vei zice: Careva m-a jignit, m-a cle*vetit, m-a necinstit in fata tuturor, rau a gandit si leltit impotriva mea. Dar spune-mi, cine a fost jignit mai mult decat Dumnezeu? Cine a fost clevetit, defaimat si hulit mai mult decat Domnul? insa El, desi a fost batut, dosadit, scuipat, rastignit, impuns cu sulita, nu a tinut minte raul, nu S-a maniat, ci si pe cruce murind, Se ruga pentru cei ce pacatuiau: "Pa*rinte, iarta-le lor, ca nu stiu ce fac" (Luca 23, 34). A facut oarecine ceva bun la manie ori intru tinerea de minte a raului? Se cunoaste vreo virtute a fi desavarsita fara smerenie si rabdare? Nu. Daca Apos*tolii s-ar fi maniat si s-ar fi iutit cu neintelepciune pe cei pacatosi, atunci pe nimeni dintre cei robiti paca*tului nu i-ar fi putut povatui pe calea mantuirii si, prin urmare, n-ar fi adus pe nimeni la Hristos. Cu toate ca Apostolii se inversunau impotriva pacatosilor, o fa*ceau aceasta, ingaduind aceasta manie fara a se iuti si mania peste masura, ci cu chibzuinta, cu multa rabda*re, rugandu-se lui Dumnezeu pentru pacatosi, ii in*dreptau si-i povatuiau pe ei. Matca, imparateasa albinelor, cu intelepciune este intocmita de Dumnezeu, fiind lipsita de boldul uciga*tor. Daca l-ar fi avut, tot stupul l-ar fi putut omori cu ghimpele sau. Iata pilda pentru stapanitori, mai-marelui orisicand fiindu-i oprit a se deda maniei si iutimii, ca sa nu-i omoare prin ale sale napustiri patimase pe cei ce i se supun. Biruieste asadar raul prin bine si nu prin rau. Cu foc nu vei stinge focul, ci cu apa; iutimea cu iutime nu o invingi, ci cu indelunga rabdare si smerenie. Cu mult mai bine si mai degraba indrepti cu smerenia, decat cu mania ori iutimea. Mai bine sa te iubeasca supusii, decat sa se teama de tine. Teama aduce min*ciuna si fatarnicie, iar dragostea dreptate si osardie. Daca pentru indreptarea cuiva lupti cu iutime, nu nu*mai ca n-o sa indrepti, dar si lui si tie iti vei pricinui rau si paguba. Cel ce se iuteste si se manie cu nechibzuinta, cu nimic nu se deosebeste de cel beat. Iutimea si mania stirbesc mintea preschimbandu-l pe om cu desavarsi*re. Cel ce se manie peste masura nu poate sa pricea*pa ce vorbeste. Cel ce intru manie a spus ceva, mai apoi venindu-si in fire, este gata sa se lepede de cu*vintele sale. Foarte adesea pe multi ii aflam ca se caiesc de cele ce le-au savarsit la manie. Iutimea intu*neca mintea, amaraste sufletul, intuneca judecata si intelegerea, nu ingaduie omului sa vada urmarea fap*telor sale. Cel ce se manie este orb in toate, iar cel ce-si stapaneste mania se stapaneste usor de la rau. Daca ti se va intampla sa te manii si sa te iutesti asupra cuiva, mai cu seama in aceasta vreme sargu-ieste-te sa nu vorbesti nimic, si tragandu-te inapoi, pecetluieste buzele tale, ca sa nu iasa flacara maniei si sa-ti parjoleasca sufletul si sa iste tulburare in cei din jur. Cand insa se va stinge flacara iutimii, iar ini-ma-ti va fi in pace, abia atunci sarguieste-te ca, in chip pasnic, sa-l indrepti pe cel ce te-a maniat. O lu*crare mai buna va avea un cuvant spus cu smerenie, decat o mie pline de iutime si carteala; si astfel, cu chibzuiala, si pe altul il vei intelepti, dar si tie insuti iti vei dobandi folos. Sfantul Dimitrie al Rostovului
__________________
Pe noi inșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm. |
#24
|
||||
|
||||
Citat:
Iti dau eu un sfat pe care il si practic. E foarte eficient. Fara linkuri. Cand ma enervez imi trag o palma si pe urma imi intorc si celalalt obraz! Incearca si tu! Doamne ajuta!
__________________
Făcutu-ți-s-a ocara ca și lauda, paguba precum câștigul și străinul ca fratele? Cum nu înțelegeți că nu despre pâini v-am zis? Ci feriți-vă de aluatul fariseilor și al saducheilor! (Matei 16:11) Omul deține atâta Adevăr câtă Iubire dăruie. |
#25
|
||||
|
||||
Un sfat venit din partea unui pasionat al sahului , si trebuie sa recunosti ca acest joc al mintii , te-a format rabdator , calculat , unde nervii , chiar nu au ce cauta !
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#26
|
|||
|
|||
Pentru cei, care vor sa stie mai multe despre despatimire:
"Dinamica despatimirii": http://www.scribd.com/doc/16409308/DINAMICA-DESPTIMIRII Doar am rasfoit-o si mi se pare interesanta. Iata etapele, pe care le presupune despatimirea: 1. Credinta 2. Iubirea de Dumnezeu 3. Pocainta 4. Infranarea 5. Rabdarea 6. Nadejdea 7. Nepatimirea Iar mijloacele despaimirii sunt: 1. Rugaciunea 2. Postul 3. Lectura si meditatia O lectura potrivita pentru acest inceput de Post. Un Post binecuvantat tuturor! |
#27
|
||||
|
||||
Citat:
ales la varsta mea, dar pacatosul din mine isi arata si el coltii, din cand in cand, ca sa ma rusineze. Si atunci trebuie "linistit"!
__________________
Făcutu-ți-s-a ocara ca și lauda, paguba precum câștigul și străinul ca fratele? Cum nu înțelegeți că nu despre pâini v-am zis? Ci feriți-vă de aluatul fariseilor și al saducheilor! (Matei 16:11) Omul deține atâta Adevăr câtă Iubire dăruie. |
#28
|
||||
|
||||
Citat:
__________________
Să nu abați inima mea spre cuvinte de vicleșug, ca să-mi dezvinovățesc păcatele mele; Psalmul 140, 4 Ascultați Noul Testament ortodox online. |
#29
|
||||
|
||||
Citat:
Teoriile sunt frumoase, le stiu... Insa mai greu e in viata de zi cu zi. Sfintii care au biruit lumea ne-au invatat sa ne cultivam atentia, sa fim mereu cu ochi-n patru, in hot stand by. Insusi Hristos ne spune: privegheati si va rugati neincetat, ca sa nu intrati in ispita. E complicat si imposibil pentru noi daca vrem sa ne luptam singuri. Cei care invata smerenia, constientizandu-si neputinta, si-L lasa pe Dumnezeu sa-i ajute, aceia ajunge repede la despatimire. E adevarat ca de la mandrie pleaca toate pacatele si viciile si prin taierea radacinii se va scapa de rau.
__________________
Să nu abați inima mea spre cuvinte de vicleșug, ca să-mi dezvinovățesc păcatele mele; Psalmul 140, 4 Ascultați Noul Testament ortodox online. |
|