Totul despre spovedanie

[C.tin]

Tinerii orădeni şi-au făcut timp de spovedanie, înainte de Crăciun. Orădenii şi-au pregătit şi sufletul de sărbătoare. Mulţi dintre ei şi-au făcut timp să treacă pe la preot pentru a se spovedi.

Spovedania este una dintre cele şapte taine ale bisericii, cu temelia în Sfintele Scripturi. Prin autoritatea dată de Mântuitorul Isus Hristos apostolilor, iar apoi episcopilor şi preoţilor, aceştia au puterea de a lega şi dezlega păcatele oamenilor.
Părintele Vasile Sabău de la Biserica Ortodoxă Sfântul Mucenic Gheorghe, spune că spovedania este necesară pentru suflet. Este o ocazie pentru credincios să îşi cureţe sufletul de păcatele săvârşite de la ultima spovedanie şi în acelaşi timp o modalitate de primenire a vieţii personale, un mod de pregătire pentru sărbătoarea Crăciunului.

Cu şcoala la spovedit

Privită din exterior, spovedania pare o anchetă a preotului, o obligaţie, dar de fapt este mult mai mult este o întâlnie a omului cu Dumnezeu. „Spre bucuria mea, în acest post al Crăciunului, au venit foarte mulţi tineri la spovedanie. Şi-au făcut timp pentru suflet, deşi viaţa lor este foarte agitată datorită preocupărilor profesionale.De asemenea au venit aproape o mie de copii şi adolescenţi de la Şcoala Generală Oltea Doamna, cu care biserica noastră are o relaţie de parteneriat”, spune părintele Sabău. Acesta spune că a avut parte de spovedanii care l-au cutremurat, unii enoraşi spovedindu-e pentru prima dată în viaţă sau după o perioadă foarte îndelungată. Unii au decis că este momentul să aibă un nou început în viaţă, de aceste sărbători. Preotul speră că odată cu noua generaţie, care nu mai ocoleşte biserica, fiecare enoriaş să aibă propriul duhovnic. Acesta are un rol important în viaţa credinciosului, relaţia devine părinte-copil, iar enoriaşul îşi pune sufletul în palmă.

Preot sau psiholog?

Întrebat dacă spovedania nu se suprapune peste confesiunea în faţa psihologului, preotul susţine că cele două sunt total diferite. „Psihologul face legătura între el şi pacient, pe când preotul face legătura cu Dumnezeu. Psihologul oferă câteva coordonate pacientului, [COLOR="Blue"]dar preotul dă acea sentinţă pe care nimeni nu i-o poate da: Dumnezeu să te ierte[/COLOR], [COLOR="Blue"]...iar eu nevrednicul preot şi duhovnic, prin puterea care mi s-a dat, îţi iert şi te dezleg de toate păcatele tale[/COLOR]. [COLOR="Purple"]Nimeni nu are puterea aceasta în afară de preot şi de episcop”,[/COLOR] precizează Părintele Sabău.

[George.m]

"Nu te lasa amagit, o, fiule ascultator al Domnului, de duhul inchipuirii de sine si spune pacatele tale invatatorului tau, ca si cand le-ar spune alta persoana. Caci nu te poti izbavi de rusine, fara rusine. Dracii au adesea obiceiuri sa ne convinga fie sa nu ne marturisim, fie sa defaimam pe altii ca vinovati de pacatul nostru.

Dezgoleste-ti, dezgoleste-ti rana in fata doctorului si nu te rusina. A mea e buba, parinte, a mea e rana. Din nepasarea mea s-a pricinuit, si nu din a altuia. Numeni altul nu e pricinuitorul ei: nici om, nici duh, nici trup, nici altceva, ci negrija mea! Fa-te la marturisire si cu purtarea si cu chipul si cu gandul, ca un osandit, plecandu-te spre pamant si daca se poate udand cu lacrimi picioarele doctorului si judecatorului ca ale lui Hristos" (Sfantul Ioan Scararul, Scara dumnezeiescului urcus, Cuvantul IV, in Filocalia IX).

[George.m]

"Cel ce uraste pacatele sale, se opreste de la ele si cel ce le marturiseste va dobandi iertare. Dar e cu neputinta cuiva sa paraseasca deprinderea pacatului inainte de a fi dobandit dusmania fata de el, si de a obtine iertare inainte de marturisirea pacatelor. Caci cea dntai (dusmania fata de pacat) este pricina adevaratei smerenii, iar cea de-a doua (merturisirea) este pricina strapungerii care se naste in inima, din rusine" (Sfantul Isaac Sirul, cit. in Metoda lui Calist si Ignatie Xanthopol, Filocalia VIII).


Pornind de la cele de mai sus, Parintele Staniloae spune ca "marturisirea pacatelor e pe de o parte o biruire a rusinii fata de ele, pe de alta o adancire a sentimentului de rusine, fapt care produce strapungerea sau zdrobirea inimii.

Caci marturisirea nu e o biruire a rusinii prin nesimtire, ci prin scarba de pacat si prin teama de pedeapsa vesnica pentru el. In marturisire are loc o rusine culminanta pentru pacat si barbatia care o biruieste. E barbatia ostasului in timpul luptei, superioara celei dinainte de lupta. Duhovnicul ajuta la amandoua. Numai asa marturisirea e un eveniment duhovnicesc de adanca zguduire si un inceput de viata noua.

Altfel, devine un act nesimtit, formal, care nu rascoleste fiinta si nu ajuta la innoirea vietii Cu aceasta strapungere in inima s-au pocait si cei ce au devenit crestini in ziua Cincizecimii".