Postul Mare

În prealabil postat de ovidiu b.

Da..... :)

La voi se impartasesc oamenii la fiecare Liturghie? La noi nu. In general copiii merg mult mai des, saptamanal de exemplu...
Sau la ce te referi exact?

În prealabil postat de Annyta

La voi se impartasesc oamenii la fiecare Liturghie?

Da, oamenii de asta merg la biserică, acesta fiind şi scopul. :)

În prealabil postat de Annyta

La noi nu.

De ce nu?

În prealabil postat de ovidiu b.

Da, oamenii de asta vin la biserică, acesta fiind şi scopul. :)



De ce nu?

Asa e practica la noi. Nu stau sa despic firul in patru. Preotii stiu mai bine, cu siguranta. Nu ii invat eu "meserie". Desi e posibil sa-l intreb pe parintele duhovnic ca sa aflu direct un punct de vedere care mi se pare pretios, in orice caz mai de incredere decat altele- pentru mine vorbesc...

Nu ţine numai de preot, ţine şi de noi. Ce vină are preotul că pe noi ne nu preocupă mai mult de ce mergem de fapt la biserică, care e scopul? s.a.m.d Bineînţeles că şi preotul poate fi cel care să-şi stimuleze mierenii în acest sens.

Când și cum să ne împărtășim - extras din cartea Liturghia Ortodoxă - istorie şi actualitate, Ierom. Petru Pruteanu

"Cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste, apropiați‑vă![1]
Ce îndemn călduros! Ce invitație insistentă! Păcat însă că noi, creștinii, următori ai lui Hristos și oamenii așa‑ziși „de biserică” (în comparație cu majoritatea secularizată a celor care doar se numesc creștini), rămânem surzi acestei invitații de a ne împărtăși din „masa Stăpânului”, din „darul nemuririi” și din „antidotul morții”. La fiecare Liturghie, Hristos, prin gura preotului, Se oferă zicând: „Luați, mâncați, acesta este Trupul Meu…” și: „Beți dintru acesta toți, acesta este Sângele Meu…” și, văzând ce se întâmplă, mă întreb care mai este rostul acestor cuvinte din moment ce la majoritatea Liturghiilor de peste an nimeni nu „ia” și nimeni nu „bea”?! Pentru ce mai săvârșim atunci Liturghia în fiecare duminică sau chiar în fiecare zi?! Și acum o ultimă întrebare: ceea ce facem este normal sau greșit? Dacă este normal, atunci care este scopul principal al Sfintei Liturghii, iar dacă este greșit, care este soluția și ce învață Sfânta Scriptură și Sfinții Părinți în legătură cu aceasta?"

Acest capitol este şi pe internet: http://www.sfintiiarhangheli.ro/cand...-ne-impartasim

În prealabil postat de Annyta

Asa e practica la noi.

Practica ar trebui să fie una. Se poate ca preotul să nu aibă cu cine...

În prealabil postat de Annyta

Preotii stiu mai bine, cu siguranta.

Se pare că doar unii ştiu.

În prealabil postat de Annyta

Nu ii invat eu "meserie".

Nu, dar poţi afla care este sau care ar trebui să fie "meseria" lor.

În prealabil postat de ovidiu b.

Practica ar trebui să fie una. Se poate ca preotul să nu aibă cu cine...
Se pare că doar unii ştiu.
Nu, dar poţi afla care este sau care ar trebui să fie "meseria" lor.

Eu nu cred ca este nici problema sau nestiinta preotilor de la biserica "mea", nici problema noastra, a credinciosilor...
Pot (?) daca vreau. Sunt adepta lucrurilor aprofundate, insa pentru ca imi aprofundez propria meserie nu am timp pentru altele. De altfel am inteles ca aceasta (cat de des sa ne impartasim) este o disputa veche si la nivel inalt. Reiterez ca eu am spus cam cum se face la noi, personal fiind ok cu asta...insa nu spun ca altfel nu ar fi (mai) bine

Nu imi place tonul asta al mesajelor, chiar in Post, de altfel. Oare chiar vrei sa pui ordine in biserici, sau (doar) in viata mea (duhovniceasca)?

Cu scuzele de rigoare... Noapte buna si post cu folos!

În prealabil postat de ovidiu b.

Da, oamenii de asta merg la biserică, acesta fiind şi scopul. :)

Pe asta de unde ai scos-o?
Dar rugăciunea în comun, slăvirea lui Dumnezeu, prezenţa Lui din timpul Sfintei Liturghii?
Probabil unii oamenii apreciază lucrurile mai palpabile, respectiv primirea trupului şi sângelui Domnului...
Şi totuşi... "fericiţi cei ce nu au văzut şi au crezut"...

Spun toate astea fără a ignora, sau diminua, importanţa Sfintei Euharistii... Pe lângă aceasta mai sunt şi alte Taine în Biserică, nu? Eu merg la biserică şi pentru acestea...

[Mihailc]

"Apoi, să luăm Postul în serios înseamnă să-l considerăm mai întâi de toate la cel mai profund nivel posibil ca o întrebare duhovnicească ce are nevoie de un răspuns, de o hotărâre, de un plan, de un efort continuu. Din această cauză, după cum ştim, săptămânile destinate pregătirii pentru Post erau stabilite de Biserică. Aceasta este vremea răspunsului, a hotărârii şi a planului. Iar aici cel mai bun şi mai uşor drum este acela de a urma călăuzirea Bisericii – prin meditaţia asupra celor cinci teme evanghelice oferite nouă în cele cinci Duminici ale perioadei de dinaintea Postului: aceea a dorinţei (Zaheu), a smereniei (Vameşul şi Fariseul), a întoarcerii din exil (Fiul risipitor), a judecăţii (Înfricoşata Judecată) şi a iertării (Izgonirea lui Adam din Rai).

Aceste pericope nu sunt făcute numai pentru a le asculta în biserică; ideea este ca ele trebuie să fie “luate acasă“, pentru a medita asupra lor în lumina vieţii mele, situaţiei mele cu semenii cu care trăiesc. Dacă la această meditaţie se adaugă rugăciunea acestei perioade de dinainte de Post: “Uşile pocăinţei deschide-mi mie, Dătătorule de Viaţă …” şi Psalmul 137 – “La râul Babilonului…“ – începem să înţelegem ce “înseamnă” să simţi împreună cu Biserica cum o perioadă liturgică colorează existenţa zilnică. Este de asemenea timpul potrivit pentru a citi o carte cu conţinut duhovnicesc. Scopul acestei citiri nu este numai acela de a ne îmbogăţi cunoştinţele despre credinţă; ci, în primul rând, de a ne curăţi mintea noastră de toate cele de care e plină de obicei. Este pur şi simplu incredibil cât de aglomerată este mintea noastră cu tot felul de griji şi interese, frământări şi sentimente, şi cât de puţin controlăm această aglomerare. Prin citirea unei cărţi religioase, prin concentrarea atenţiei asupra a ceva total diferit de cuprinsul obişnuit al gândirii noastre, se creează prin sine o altă atmosferă mentală şi duhovnicească. Acestea nu sunt “reţete” – aici pot exista şi alte moduri de pregătire pentru Post. Important este ca în această perioadă de pregătire dinaintea Postului să-l privim ca şi cum am fi departe, ca pe ceva care se apropie de noi sau probabil ca pe ceva trimis nouă de Iisus Domnul, ca pe o şansă pentru schimbare, pentru înnoire şi adâncire; iar dacă luăm această şansă viitoare în serios, astfel, în Duminica Izgonirii lui Adam din Rai (a Iertării), atunci când plecăm de acasă la Vecernie să fim pregătiţi pentru a ne împropria – fie şi numai parţial – cuvintele Prochimenului cel Mare care va deschide Postul Mare: (Să nu întorci faţa Ta la sluga Ta ; când mă necăjesc degrab mă auzi….)"(Alexander Schmemann - Postul Mare)

http://www.librariasophia.ro/carti-P...r-so-9971.html

Mulţumiri celui care menţine acest topic la un nivel mai serios, folositor, interesant (dacă pot spune aşa)... !

[marina31]

În prealabil postat de ovidiu b.

Nu ţine numai de preot, ţine şi de noi. Ce vină are preotul că pe noi ne nu preocupă mai mult de ce mergem de fapt la biserică, care e scopul? s.a.m.d Bineînţeles că şi preotul poate fi cel care să-şi stimuleze mierenii în acest sens.

Când și cum să ne împărtășim - extras din cartea Liturghia Ortodoxă - istorie şi actualitate, Ierom. Petru Pruteanu

"Cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste, apropiați‑vă![1]
Ce îndemn călduros! Ce invitație insistentă! Păcat însă că noi, creștinii, următori ai lui Hristos și oamenii așa‑ziși „de biserică” (în comparație cu majoritatea secularizată a celor care doar se numesc creștini), rămânem surzi acestei invitații de a ne împărtăși din „masa Stăpânului”, din „darul nemuririi” și din „antidotul morții”. La fiecare Liturghie, Hristos, prin gura preotului, Se oferă zicând: „Luați, mâncați, acesta este Trupul Meu…” și: „Beți dintru acesta toți, acesta este Sângele Meu…” și, văzând ce se întâmplă, mă întreb care mai este rostul acestor cuvinte din moment ce la majoritatea Liturghiilor de peste an nimeni nu „ia” și nimeni nu „bea”?! Pentru ce mai săvârșim atunci Liturghia în fiecare duminică sau chiar în fiecare zi?! Și acum o ultimă întrebare: ceea ce facem este normal sau greșit? Dacă este normal, atunci care este scopul principal al Sfintei Liturghii, iar dacă este greșit, care este soluția și ce învață Sfânta Scriptură și Sfinții Părinți în legătură cu aceasta?"

Acest capitol este şi pe internet: http://www.sfintiiarhangheli.ro/cand...-ne-impartasim

In legatura cu ce ati spus, la fel sublinia un parinte despre indiferenta cu care tratam cuvintele lui Hristos - "Luati mancati...Beti dintru acesta toti...pentru iertarea pacatelor" care sunt sub forma de porunca. Nu le-a formulat ca si celelalte - cine vrea sa-si ia crucea si sa vina dupa Mine sau daca vrea cineva...
Si facea o paralela cu momentul asezarii lui Adam in Rai: Dumnezeu i-a poruncit lui Adam sa nu manance din cutare pom pentru ca va muri. Ambele porunci sunt date ca omul sa aiba viata.
Numai ca nici atunci si nici acum omul nu asculta. Nu manca caci vei muri - si a mancat. Luati mancati pentru viata de veci - si nu ne inghesuim prea tare.