Nascatoare de Dumnezeu ?

[Mihnea Dragomir]

Exista un anumit progres al cunoasterii realitatilor invizibile, progres care corespunde unei pedagogii divine intrezarite de cuvintele Domnului "si multe mai am a va spune voua (apostolilor de la Cina, n.m.), dar pe care acum nu le puteti cuprinde".

Nu numai cultul marian nu a fost astfel de la inceput. Nici cultul Crucii nu a fost. Abia dupa vreo trei sute de ani de la perioada apostolica, Dumnezeu a revelat Bisericii, pe cale supranaturala, importanta Crucii.

[cezar_ioan]

În definitiv, nici Duhul Sfânt nu S-a coborât imediat şi instantaneu după Înălţarea Domnului, ci doar la Cincizecime. Nu cum au vrut şi poate cum s-au aşteptat primii creştini, ci după Voia Domnului.
Nici Crezul nu a fost de la început complet, ci a cunoscut un proces de constituire în istorie, fiind elaborat prin germinaţia multor sinoade, în baza mărturiilor multor sfinţi...
A fost, apoi, nevoie ca Apostolul să îşi desfăşoare cuvântul pentru ca teologia creştină să îşi ridice marile ei aripi în zborul către Veşnicie şi astfel să ne poarte şi pe noi către Împărăţie.
Dealtfel, când afirmăm că Sfânta Tradiţie are şi o componentă dinamică, avem în vedere şi continua îmbogăţire a Revelaţiei de-a lungul istoriei omeneşti, prin evenimentele din Biserică, prin experienţele sfinţilor şi ale poporului dreptmăritor.

Nostalgicii trecutului, însă, cei fixaţi în seducţia visării pe tema Bisericii Primare (pe care ne străduim cu toţii să o cunoaştem la măsura frumuseţii ei aparte, dealtfel), nu vor şi/sau nu pot pricepe desfăşurarea vădită şi necontenită a vieţii Bisericii. Poate pentru că ceva li se împotriveşte-n propriul piept?... Poate... Domnul ştie!

[Decebal]

Dinoysie Pseudo-Areopagitul se bazează pe Tradiţia Apostolică şi pe Sfintele Scripturi, de aceea în primul rând nu apare cinstirea sau preacinstirea Mariei; pur şi simplu aceasta nu făcea parte din credinţa apostolică. Chiar şi Pavel spune în epistola către Galateni că Fiul S-a născut din femeie, dar nici nu se oboseşte să îi pomenească numele, aşa de preacinstită (ca şi cult mă refer, nu ca persoană, evident că au cinstit-o şi au respectat-o pe Maria în timpul vieţii ca pe maica Domnului, fără a îi aduce cult acesteia) era în credinţa apostolică. Faptul că avem de a face în mod evident cu inovaţii nu înseamnă în mod necesar că ar fi vorba despre vreo erezie; nu vorbeam de inovaţie în sens de erezie, dar este evident că nu făcea parte din credinţa apostolică. Nu ştiu când şi cum a apărut acest cult nefundamentat pe credinţa apostolică.

Eu nu sunt deloc împotriva îmbogăţirii revelaţiei, împotriva dinamicii Tradiţiei, ba dimpotrivă am susţinut asta chiar şi folosindu-o ca argument în alte chestiuni, dar aici când vorbim despre revelaţie şi despre descoperirea celor viitoare Hristos se referea în mod special la cunoaşterea lui Dumnezeu şi a realităţilor dumnezeieşti, a planului dumnezeiesc. Cultul Crucii exista într-un anumit sens, teologia paulină este plină de Cruce în ea, sunt atâtea epistole în care se vorbeşte despre mântuirea prin Cruce, despre răstignirea răscumpărătoare a lui Hristos, despre cuvântul crucii care este în esenţă evanghelia, despre răstignirea de sine faţă de lume şi a lumii faţă de sine.

În prealabil postat de Decebal

Şi nici măcar un cult al Crucii nu exista, cult care fie vorba între noi nu are o necesitate absolut obligatorie, te poţi mântui şi îţi porţi purta crucea urmându-L, imitându-L pe Hristos şi fără ca să te închini unui lemn şi fără să îi aduci ode, aşa cum se face la "ortodocşi" care personifică crucea în acatiste.

Aici are dreptate (ma refer la chestia cu odele). Bine, nu e vorba doar de ortodocsi (aici NU ma bag, doar un ortodox are dreptul sa criitice o practica ortodoxa). Eu ma gindesc si la altii care fac ceva de acest gen...

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Decebal

Cultul Crucii exista într-un anumit sens, teologia paulină este plină de Cruce în ea, sunt atâtea epistole în care se vorbeşte despre mântuirea prin Cruce, despre răstignirea răscumpărătoare a lui Hristos, despre cuvântul crucii care este în esenţă evanghelia, despre răstignirea de sine faţă de lume şi a lumii faţă de sine, dar aproape nimic nu pomeneşte Pavel despre vreun cult al Fecioarei. Şi nici măcar un cult al Crucii nu exista, cult care fie vorba între noi nu are o necesitate absolut obligatorie, te poţi mântui şi îţi porţi purta crucea urmându-L, imitându-L pe Hristos şi fără ca să te închini unui lemn şi fără să îi aduci ode, aşa cum se face la "ortodocşi" care personifică crucea în acatiste.

Dar despre semnul Crucii, pe care noi creştinii ni-l facem, ce crezi?

[Lucian008]

În prealabil postat de celestial_pottery

Aici are dreptate (ma refer la chestia cu odele). Bine, nu e vorba doar de ortodocsi (aici NU ma bag, doar un ortodox are dreptul sa criitice o practica ortodoxa). Eu ma gindesc si la altii care fac ceva de acest gen...

Practici ce nu tin de invatatura Bisericii da. Aberatii si pareri personale nu. Daca cineva se declara ortodox nu inseamna ca si respecta invatatura ortodoxa.
Asa cum exista peste tot (e specific omului) exista si in ortodoxie unii care se declara ortodocsi si habar nu au invataturile Bisericii, altii care la contesta, altii care le interpreteaza gresit, unii sunt ecumenisti in sensul pozitiv, al discutiilor cu ceilalti fara ca asta sa presupuna si renuntarea la invatatura sa, ecumenisti care accepta invataturi ale altor confesiuni, extremisti si intoleranti, paranoici si adepti ai teoriilor conspitationiste... etc.
Dar nu acestia definesc ortodoxia. Nu. Ortodoxia o definesc cei care cred invataturile Bisericii, isi ghideaza viata dupa ele si se straduiesc sa traiasca in conformitate cu acestea.

[Lucian008]

În prealabil postat de cezar_ioan

Dar despre semnul Crucii, pe care noi creştinii ni-l facem, ce crezi?

Tocmai despre asta este vorba: este o parerea strict personala. Iar Biserica se bazeaza pe invataturile apostolice nu pe pareri personale.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Lucian008

Tocmai despre asta este vorba: este o parerea strict personala. Iar Biserica se bazeaza pe invataturile apostolice nu pe pareri personale.

Biserica se bazează pe Hristos, în consecinţă şi pe învăţătura apostolilor, care i-au fost ucenici.
Apare însă o problemă: dacă ar fi fost suficientă ucenicia, pentru ce Domnul a spus că Îl trimite pe Duhul, numit şi "alt Învăţător", numit "Duhul Adevărului", şi depsre Care Domnul spune "vă va aduce aminte de toate".

Imi pare că se neglijează aportul Duhului şi se supralicitează capacitatea apostolilor. Or, aceştia, fără Duhul Sfânt ar fi fost cam ca acei călători pe drumul spre Emaus... În care, doar prin Cuvântul Domnului trăiau "ardea inima în noi când El ne tâlcuia Scripturile".


Or, acest lucru are şi o altă implicaţie: nu doar atunci în Biserica Primară aportul Duhului a fost decisiv dar şi mai apoi, în întreaga istorie a Bisericii şi până în clipa când scriu aceste rânduri şi în vecii vecilor, viaţa Bisericii este insuflată de Duhul, tâlcuirile Bărbaţilor Bisericii sunt insuflate de Duhul, continuitatea şi dinamica Tradiţiei sunt prin Duhul iar nu doar prin oameni. Care sunt sfinţi tot aşa: prin Duhul. Care pe toate le plineşte.

Opiniile personale ale lui Decebal ar putea să fie sfinte, de ce nu, iar pentru aceasta cred că e nevoie de cel puţin două mari condiţii: să fie insuflate de Duhul Sfânt şi să fie unitare cu suflul întregii conştiinţe a Bisericii care, de obicei, se exprimă în sinoade dincolo de epoci şi de vremuri particulare. (Ca să nu mai amintesc aici de alte condiţii care ţin de toate roadele Duhului...)

A emite opinii de tip liber-cugetător despre Preasfânta Născătoare de Dumnezeu constituie, după convingerea mea de neclintit, nu doar o greşeală impardonabilă ci şi un semn al unei grave alienări în miezul credinţei personale. Rebeliune şi înşelare, duh eretic fără a mai fi necesară vreo demonstraţie. Aceasta întrucât Biserica, prin sfinţii ei şi astfel prin Duhul Sfânt, a descoperit deja Cine este Împărăteasa Cerurilor şi ce se cuvine să facem noi creştinii faţă de Ea. Cântările din Catavasier sunt doar un mic exemplu în acest sens.
Am chiar acum sub ochi o carte cumpărată de la librăria Sophia, cu titlul "Viaţa Maicii Domnului", în care, arhimandritul Vasilos Bacoianis face un rezumat al principalelor evenimente şi trăsături ale Preasfintei Născătoare aşa cum o cunoaştem din Scriptură şi din Tradiţia Bisericii.

Bine ar fi ca orice om care se semnează "creştin ortodox" să citească această lucrare din care, pentru a nu mai adăuga eu vreun cuvânt păcătos, mă limitez la a posta doar lista bibliografică minimală indicată la sfârşitul lucrării:
- Sfânta Scriptură
- Ceaslovul
- Mineiele
- Slujba Imnului Acatist
- Protoevanghelia lui Iacov
- Sancti Melitonis de Trasnitu Mariae, PG 6
- Sfântul Ioan Damaschin, Cuvânt la Buna Vestire, Cuvânt la Facerea, Cuvânt la Adormirea Maicii Domnului
- Sfântul Andrei Criteanul, Cuvânt la Adormirea Maicii Domnului
- Sf. Ghermanos, Patriarhul Constantinopolului, Cuvânt la intrarea în Biserică a Maicii Domnului, Cuvânt la Buna Vestire
- Epifanie Monahul şi Preotul, Cuvânt despre viaţa Născătoarei de Dumnezeu
- Sfântul Grigorie Palama, numeroase omilii
- Sf. Dimitrie al Rostovului, selecţie din Mineiul Sf. Dimitrie al Rostovului.

E inutil să comentez şi mă rezum doar la a reaminti faptul binecunoscut că Preasfânta Născătoare de Dumnezeu este Ocrotitoarea cu totul aparte a călugărilor din Sfântul Munte Athos...

"Lămurit ai strălucit, Preasfântă Maica lui Dumnezeu, luminîndu-ne mintea cea întunecată pentru necunoştinţă ţinută, iar prin dumnezeiasca luminare măreţia ta vestesc, Pururea Fecioară" (Cântarea a 8-a, Catavasier, 17 aprilie)

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de cezar_ioan

Opiniile personale ale lui Decebal

"Ce vede tot satul, nu vede barbatul". Se intampla si profesionistilor psihologiei sa nu sesizeze lucruri evidente si pentru profani. Cum sa va spun, ca sa intelegeti ? In vremurile bune ale Sfintei Inchizitii, unii ca dl Decebal nu puteau fi subiect de ancheta. Ei erau numiti, in epoca, "inocenti". Iar inocentii nu pot avea vinovatie, orice ar fi spus ori facut.

[Hartford]

În prealabil postat de Decebal

Dinoysie Pseudo-Areopagitul se bazează pe Tradiţia Apostolică şi pe Sfintele Scripturi, de aceea în primul rând nu apare cinstirea sau preacinstirea Mariei; pur şi simplu aceasta nu făcea parte din credinţa apostolică. Chiar şi Pavel spune în epistola către Galateni că Fiul S-a născut din femeie, dar nici nu se oboseşte să îi pomenească numele, aşa de preacinstită (ca şi cult mă refer, nu ca persoană, evident că au cinstit-o şi au respectat-o pe Maria în timpul vieţii ca pe maica Domnului, fără a îi aduce cult acesteia) era în credinţa apostolică. Faptul că avem de a face în mod evident cu inovaţii nu înseamnă în mod necesar că ar fi vorba despre vreo erezie; nu vorbeam de inovaţie în sens de erezie, dar este evident că nu făcea parte din credinţa apostolică. Nu ştiu când şi cum a apărut acest cult nefundamentat pe credinţa apostolică.

Eu nu sunt deloc împotriva îmbogăţirii revelaţiei, împotriva dinamicii Tradiţiei, ba dimpotrivă am susţinut asta chiar şi folosindu-o ca argument în alte chestiuni, dar aici când vorbim despre revelaţie şi despre descoperirea celor viitoare Hristos se referea în mod special la cunoaşterea lui Dumnezeu şi a realităţilor dumnezeieşti, a planului dumnezeiesc. Cultul Crucii exista într-un anumit sens, teologia paulină este plină de Cruce în ea, sunt atâtea epistole în care se vorbeşte despre mântuirea prin Cruce, despre răstignirea răscumpărătoare a lui Hristos, despre cuvântul crucii care este în esenţă evanghelia, despre răstignirea de sine faţă de lume şi a lumii faţă de sine, dar aproape nimic nu pomeneşte Pavel despre vreun cult al Fecioarei. Şi nici măcar un cult al Crucii nu exista, cult care fie vorba între noi nu are o necesitate absolut obligatorie, te poţi mântui şi îţi porţi purta crucea urmându-L, imitându-L pe Hristos şi fără ca să te închini unui lemn şi fără să îi aduci ode, aşa cum se face la "ortodocşi" care personifică crucea în acatiste.

Si tu Decebal cu toti catolicii va inchinati la statuii si asa e bine?