Cum scap de singuratate?

[ioan89]

Nu o sa dau detalii despre mine personal. Sa luam urmatoarea situatie ipotetica. Un adult in varsta de 30 de ani cu o usoara teama de necunoscut si cu o usoara forma de anxietate si cu un complex de inferioritate doreste sa scape de singuratate. Ce este de facut CONCRET? Nu stiu mai multe detalii. Intreb pentru un prieten care nu are internet si doar atat mi-a zis. Daca vreti sa va abateti de la subiect sa stiti ca o faceti degeaba ca nu o sa-i transmit ce i-ati spus.

Ps: Luati seama si la faptul ca sfatul vostru poate fi de folos unui numar foarte mare de oameni. Singuratatea este o problema mai mare decat credeti si se agraveaza odata cu inaintarea in varsta. In Marea Britanie a fost recent infiintat un minister care are ca scop tocmai rezolvarea acestei probleme. Raspunsul tau poate fi mai de folos decat crezi. Repet, CONCRET!

[Jonnyw2013]

Cum vad eu treaba.
Sunt o gramada de oameni mai singuri ca si tine si cu o problema sunt neputinciosi. Situatie survenita acum cateva zile: https://adevarul.ro/news/societate/v...31d/index.html

Oamenii astia mai ales de la tara nu stiu cum sa rezolve treba asta. Societatea asta prapadita ,cu atata putere de tehnologie ,intampina o problema foarte mare. Treptat nu mai este rentabil OMUL. Acum pensionarul,...dar deja vad si omul de rand, ca treptat intra in aceeasi problema. Nu intru in detalii ca termin dupa miezul noptii,dar pot exemplifica.
Am vazut zilele trecute pe un site de joburi un anunt de job ciudat. Foarte ciudat mai exact.Era ceva de genul" Caut persoana sa ma ajute sa duc un frigider pana la apartament."

Lumea e singura Ioan,lumea e tot mai singura,daca a ajuns sa faca un asemenea anunt.

ERa o povestioara care era ceva de genul, un ucenic vine la o manastire iar ucenicul dupa ceva vreme spune ca ce sa faca ca sa fie un ucenic bun. Zice fa-le toate ca si cand ai avea dragoste,comporta-te ca si cand ai face toate din dragoste si dragostea va veni dupa."
Vei vedea o revarsare de empatie, ajutand oameni dinastia, care nu au nici un sprijin,nu se stiu sa umble la bancomat,sa le dai incredere sa aprinzi o lumina in viata lor,si vei vedea cum te vor intarii uni din oamenii astia.
Domnul sa Iti ajute Ioan!

[Seraphim7]

În prealabil postat de ioan89

Nu o sa dau detalii despre mine personal. Sa luam urmatoarea situatie ipotetica. Un adult in varsta de 30 de ani cu o usoara teama de necunoscut si cu o usoara forma de anxietate si cu un complex de inferioritate doreste sa scape de singuratate. Ce este de facut CONCRET? Nu stiu mai multe detalii. Intreb pentru un prieten care nu are internet si doar atat mi-a zis. Daca vreti sa va abateti de la subiect sa stiti ca o faceti degeaba ca nu o sa-i transmit ce i-ati spus.

Ps: Luati seama si la faptul ca sfatul vostru poate fi de folos unui numar foarte mare de oameni. Singuratatea este o problema mai mare decat credeti si se agraveaza odata cu inaintarea in varsta. In Marea Britanie a fost recent infiintat un minister care are ca scop tocmai rezolvarea acestei probleme. Raspunsul tau poate fi mai de folos decat crezi. Repet, CONCRET!

Da....Un subiect delicat,cu o tema de mare actualitate.Luam urmatoarele:cum pot sa slabesc daca sunt gurmand ,cum pot sa ma imbogatesc daca nu strang bani....In fine,eu Nu ma consider singur,insingurat,sau singuratic,sunt prea instabil pentru asta,dar uneori trec prin aceasta stare a izolarii involuntare,care poate pleca initial de la o izolare voluntara.De cele mai multe ori este impusa de factori externi,dar mai mereu ramanem in acest stadiu al singurati fiindca am epuizat toate celelalte refugii initiale si efectiv Nu mai avem unde sa fugim ,sa ne ascundem etc.Fie pentru ca refuzam sa mai apelam la vechile esecuri care uneori pot fi disponibile,fie pentru ca avem o varsta la care Nu ne permitem sa ne arat slabiciunea in fata familiei sau altor cunostinte.Toate aceste esecuri cumulate,impreuna cu experienta,maturitatea si orgoilul dezvolta un sistem defensiv care baricadeaza persoana tocmai pentru a o proteja de ranile suferite pana atunci.Si este normal ca omul sa renunte rand pe rand la comunicare,la iesiri in societate,la mediul virtual,etc.Pana ajunge sa fie doar el cu sine lui.Si nu toti oameni sunt pregatiti sa se cunoasca pe ei insisi.Insa aici e cu totul alteceva,fiindca e vorba de rani,e vorba de frica,tulburari.Omul nu mai poate funtiona,nu se mai poate integra,ii este rusine sa iasa in lume fiindca nu vede in altii decat reprosuri,vede realizarile celorlalti si se plafoneaza in neputinta sa.Vede ca a ajuns la 30 de ani si practic nu a realizat nimic,nu are pe nimeni langa el etc,hai sa nu dramatizam,dar este totusi o realitate.Bun....Pai ce facem acum,nu?Incepem sa ne asumam cine suntem,ce suntem si de ce suntem asa sau de ce nu altfel.In primul rand trebuie sa realizam ca nu avem nevoie de nimeni ca sa fim intregi sau ca sa ne confirme existenta sau nevoia de a exista.In al doilea rand trebuie sa nu ne mai victimizam sau sa ne vedem in ochii celorlati asa.Adica o atitudine mai masculina,dominatoare,lupul singuratic nu sta sun6 in pat si plange la filme romantice.Si o sa inchei deocamdata asta cu una din cele mai relevante aspecte in privinta astA....SCHIMBAREA....Da,adica cam despre asta ar fi vorba...

[gpalama]

În prealabil postat de ioan89

Ps: Luati seama si la faptul ca sfatul vostru poate fi de folos unui numar foarte mare de oameni. Singuratatea este o problema mai mare decat credeti si se agraveaza odata cu inaintarea in varsta. In Marea Britanie a fost recent infiintat un minister care are ca scop tocmai rezolvarea acestei probleme. Raspunsul tau poate fi mai de folos decat crezi. Repet, CONCRET!

Sunt cateva chestii aici puse la pachet care sunt confuze, amestecate si trebuiesc descalcite.

1. Personalitatea - introvertita, cu temeri, anxietate
2. Context social - care nu favorizeaza socializarea, comunitatea, comuniunea si comunicarea
3. Rezultatul: insingurarea

Solutia:

Trebuie rezolvate pas cu pas toate cele de mai sus.

1. Psihoterapeut pentru introvertire
2. Sport si alte activitati pentru socializare, creat context
3. Munca pe directiile astea

[Jonnyw2013]

În prealabil postat de gpalama

...
Trebuie rezolvate pas cu pas toate cele de mai sus.

1. Psihoterapeut pentru introvertire
...

Gpalama de multe ori psihologii astia sunt necredinciosi si daca omul nu e credincios sfaturile lui pot fi cam "subtiri"in multe probleme. Am avut in viata nevoie de asa ceva cand am avut ceva probleme. Ajutorul de obicei a fost slab. Pe langa asta acum vreo 5 ani am platit pe ora 100 lei, la ala care era mai mare publicitatea si la altul 50 de lei.Ce zici e tare gpalama,la banii nostrii?

Ioan89 inainte de orice ti-as recomanda o carte care imi este foarte draga.Oamenii nu stiu sa o aprecieze, cand am luat-o, am luat-o la pret de sold, vreo 15 lei. Si pana la urma am mai luat trei care le-am daruit.
http://www.elefant.ro/carti/carte/ps...tii-93771.html
la elefant vad ca e mai ieftina numai 14 lei. E o carte care merita toti banii.

Spune la un moment dat de valori ATITUDINALE, adica intalnind o anumita situatie de viata, o suferinta,o incercare , spune despre atitudinea care ai avut-o la acea incercare. Intradevar toti psihologii care i-am citit spun despre valoarea relatiilor sociale existenta lor duce la o buna sanatate psihica.
Dupa ce o citesti sa imi spui parerea ta.
Doamne ajuta!

[Jonnyw2013]

Noi, cei care am trăit în lagărele de concentrare, ne amintim de aceia care treceau din
baracă în baracă, mângâindu-i pe ceilalţi, dăruindu-le ultima lor îmbucătură de
pâine. Vor fi fost puţini la număr, dar ei ne dau îndeajuns de multe dovezi că omului
i se poate lua totul, mai puţin un lucru: ultima dintre libertăţile umane - respectiv
aceea de a-şi alege propria atitudine într-un anumit set de împrejurări date, de a-şi
alege propriul mod de a fi.

Și întotdeauna trebuiau făcute alegeri. Fiecare zi, fiecare ceas ne ofereau şansa de a
lua o decizie, o decizie care determina dacă te supuneai sau nu acelor puteri ce
ameninţau să te jefuiască de propriu-ţi sine, de libertatea ta lăuntrică; care
determinau dacă deveneai o jucărie la dispoziţia împrejurărilor, renunţând la
libertate şi demnitate, fiind modelat după chipul și asemănarea deţinutului tipic.

Privite din acest punct de vedere, reacţiile sufleteşti ale tovarăşilor de lagăr trebuie să
ne apară ca fiind mai mult decât o simplă expresie a anumitor condiţii fizice şi
sociologice. Chiar dacă unele condiţii, precum lipsa de somn, hrana insuficientă şi
alte poveri sufleteşti, pot să ne sugereze că deţinuţii erau constrânşi să reacţioneze
într-un anumit fel, la o ultimă analiză ne devine limpede că genul de persoană care
ajungea să devină deţinutul era rezultatul unei DECIZII lăuntrice, nu doar rezultatul
influenţelor lagărului asupra sa. De aceea, în mod fundamental, orice om, chiar și
atunci când se găseşte în astfel de împrejurări, decide ce urmează să devină -
sufleteşte şi spiritual. El îşi poate păstra demnitatea umană chiar şi într-un lagăr de
concentrare. Dostoievski spunea cândva: „Există un singur lucru de care mă tem: să
nu fiu vrednic de suferinţa mea”. Cuvintele acestea mi-au venit deseori în minte
după ce i-am întâlnit pe martirii aceia, al căror comportament în lagăr, a căror
suferinţă şi moarte au dat mărturie despre faptul că ultima noastră libertate, cea
lăuntrică, nu se poate pierde. Despre ei se poate spune că au fost vrednici de
suferinţele lor; modul în care le-au îndurat a fost o veritabilă realizare lăuntrică.
Tocmai această libertate spirituală - care nu ne poate fi luată – este aceea care dă sens
şi rost vieţii noastre.

O viaţă activă este menită să îi dea omului şansa de a crea valori muncind în mod
creativ, în timp ce o viaţă pasivă, care să îi aducă bucurie, îi oferă şansa de a se simţi
împlinit contemplând frumosul, bucurându-se de artă sau de natură. Dar există un
scop chiar şi în genul acela de viaţă11 care, fiind lipsită atât de munca creatoare, cât şi
de bucuria contemplării, nu îi lasă omului decât o singură posibilitate pentru un înalt
comportament moral, respectiv prin atitudinea pe care acesta o are faţă de propria-i
existenţă, faţă de existenţa ce-i este restricţionată de forţe externe. Lui îi este
interzisă atât viaţa creativă, cât şi cea de desfătare. Dar nu numai creativitatea şi
plăcerea au sens. Dacă e ca viaţa să aibă un rost, atunci trebuie să existe deopotrivă
un sens şi în suferinţă. Suferinţa face parte din viaţă şi este de nedezrădăcinat din ea,
precum soarta şi moartea. Fără suferinţă şi moarte, viaţa omului nu este întreagă.

[adelina02]

Decat sa cada in deznadejde din cauza singuratatii, mai bine cauta ajutor. Un ajutor potrivit este sa mearga la un duhovnic bun, sa se apropie de credinta, sa faca rugaciune zilnic si sa puna zilnic inceput nou pentru ceva folositor. Este nevoie sa socializeze si sa aiba un cerc de prieteni cu care sa comunice, sa mearga in activitati de voluntariat si sa ajute pe altii. Satisfactia de la final ii va coplesi sentimentul singuratatii si la final il va inlocui. Deasemenea, daca este potrivit, ma pot oferi si eu sa il ajut personal prin dialog.

[Yassmina]

simplus, acel prieten se poate alatura unor grupuri care au pasiuni comune, cum ar fi muzica, un cor ceva, o trupa de teatru, o echipa de voluntari, un grup de oameni cu hobby uri comune...