Parinti

[AndraEu]

hmmmmmmm,,,

[gpalama]

În prealabil postat de AndraEu

Asa este, problema este cred ca nu vreau sa ma simt vinovata ca am parasit-o... mama ma va aduc in punctul sa ma cred vinovata...
Eu nu vreau sa ma simt.. eu vreau doar sa nu ma mai cert fiindca efectiv nu ma mai pot controla.. problema va fi ca sunt sigura ca voi suferi fiind invatata cu ea.
Este bine sa fac acest pas? am o varsta maricica...
Ce sa fac??

Poate primul pas ar fi sa stabilesti o pozitie clara cu mama ta.

Se baga pana la punctul X in viata ta. Discutati ca partenere de acum inainte nu ca santajist-santajat.

Iar apoi usor usor sa fii pe picioarele tale. Pentru ca ai fost sub aripa mamei ar fi bine sa te mai consulti cu ea...

[fallen]

În prealabil postat de Florinvs

In cazul asta, trebuie intai un serviciu stabil, deoarece a locui singur/singura, cu chirie, presupune anumire cheltuieli.

În prealabil postat de AndraEu

vreau sa ma mut... imi doresc mult, mie si frica ca imi va fi greu. dar ma gandesc ca e greu la inceput in toate... vreau viata mea, vreau sa nu mai fiu jignita, controlata, trasa la raspundere.... vreau liniste! si acasa ma simt ca in iad.... efectiv nu am nici o placere

Ai grija insa in casa CUI te muti! Preferabil ar fi intr-a ta, fie ea si cu chirie....
Ca daca te muti la o prietena/prieten...sa nu dai din lac in put. Pt ca atunci santajul va fi la patrat ...

[fallen]

În prealabil postat de Yasmina

Pai si tu chiar asa,ai fi in stare sa faci si sa iei decizii pe baza a unor sfaturi date de oameni necunoscuti pe internet sau doresti sa vezi daca mai gasesti persoane care te aproba?
Cum sa-ti dam noi sfaturi daca sa-ti parasesti parintii sau nu?
Te controleaza pt ca ascunzi chestii de mama ta,daca ati fi cat de cat intr-o relatie deschisa si nu i-ai ascunde unele lucruri nu ar mai fi curioasa.

O sa vezi cu timpul ca nimeni nu este mai aproape de tine decat parintii sau bunicii;ei vor fi singurii care nu te vor judeca si nu-ti vor intoarce spatele cand toata lumea o va face;lumea este straina,parintii sunt ai tai cat traiesc si traiesti.
Fa pace cu ei,fiti prieteni.

Din pacate, sunt si parinti, familii care te judeca, am intalnit cazuri
Noi se pare ca am avut noroc :)

În prealabil postat de gpalama

Te cam santajeaza emotionala mama ta bine de tot. SI nu prea observi asta.
Este o santajista pentru ca a invatat ca asta merge cu tine.

Iar tu esti prea sensibila si reactionezi la santaj.

1. Primul pas ? Nu mai iei in serios santajul emotional continuu la care esti supusa.

2. Pasul 2 - ii spui clar ca nu merge cu santajul.

3. Pasul 3 - dovedesti clar ca esti matura, ca esti capabila de a decide pentru tine, de a decide corect pentru tine.

Pana nu te vei comporta matur, nici ea nu te va respecta, nici tu pe tine.

Si ca sa inchei intr-un ton vesel: FII BARBATA JOITO !!!

Stai savezi cum te mai santajeaza unul strain mai ales sa afle ca a mai facut-o cineva inaintea lui, si tie deja ti-e frica de parinti, ai fugit de ei, deci, teoretic, nu mai ai unde sa te intoci ....
Cumva, inconstient poate, oamenii simt ca esti susceptibil la santaj, si nu se dau inapoi sa foloseasca asta pentru a-si atinge scopurile....

[oaie_cugetatoare]

În prealabil postat de AndraEu

chiar de ma schimb mama ma va controla, va incerca iar sa faca ce face! o cunosc prea bine... vreau sa fiu linistita si nu imi gasesc linistea acasa.

Mergi la un duhovnic si povesteste-i toate chestiile astea.

[AndraEu]

hmmmmm....

[gpalama]

În prealabil postat de AndraEu

am vb, mi-a spus sa am rabdare.. dar o cunosc pe mama si ma va jigni mereu. sunt mare! nu cred ca e un pacat ca vreau sa imi iau viata in maini, sa muncesc sa duc o alta viata.....

Problema este la tine, nu este la mama ta. Din cauza ca tu tratezi gresit o situatia, toata situatia respectiva se duce de rapa. Tu creezi toata problema si situatia.

Ce trebuie sa faci ?


Pozitioneaza-te corect in situatie. Daca vrei sa fii tratata ca un adult, comporta-te ca un adult.
Opreste lamentarile astea pe care doar copiii le fac. Comporta-te ca un matur/adult pt a fi tratata ca un adult.

Orice s-ar discuta, discuta ca un adult, ca un om matur. Ia decizii corecte si nu copilaresti. Rapunde pentru viata ta, pentru tine, pentru tot ce e al tau.


Chestia asta nu se rezolva cu "rabdare". Se rezolva prin indreptarea suruburilor in capul tau. Nu poti sa ai rabdare cu un santajist. La un moment dat trebuie sa indrepti situatia nu sa astepti ca toti sa taca din gura sau sa plece din casa.... asta nu e o solutie.
Trebuie sa fii mai matura (nu incapatanata, exagerata) si asta o sa schimbe totul in casa.

Nu ai cum sa rezolvi nimic daca esti o plangacioasa care ... se plange tot timpul. Scuze ca o zic asa pe fata (poate exagerez) dar nu rezolvi nimic daca nu afli adevarul.

[Corinusha]

Chiar sunt parinti care inca isi vad copiii ca pe niste tanci e 14 ani, indiferent ce si cum si singura solutie in cazul asta e sa o iei pe un drum propriu, sau pur si simplu sa nu mai bagi inseama nimic din ceiti spune mama ta si sava vedeti cat ma rar. La mine a mers o problema. Cand n-am mai aut alta solutie, ma luam frumos dimineata, plecam la lucru, apoi veneam acasa si ma inhideam in camera. Daca venea cu ceva reprosuri sau sa ma intrebe ce-i cu mine de mai mai vorbesc etc, m luam si plecam afara si ma intorceam seara. Dar, nu va functiona chestia asta mai mult de cateva zile, pt ca inevitabil seva ajungela reprosuri si mai mari, posibil la jigniri in plus etc.

Totusi, cati ani ai? Iti permiti sa te muti cu chirie, ai loc de munca?

[i.razvan]

În prealabil postat de gpalama

Chestia asta nu se rezolva cu "rabdare". Se rezolva prin indreptarea suruburilor in capul tau. Nu poti sa ai rabdare cu un santajist. La un moment dat trebuie sa indrepti situatia nu sa astepti ca toti sa taca din gura sau sa plece din casa.... asta nu e o solutie.

Ba sa stii ca aceasta schimbare de care zici si tu si pe care trebuie sa o perceapa si mama ei, necesita timp. Nu te poti schimba peste noapte. Deci da, e nevoie de rabdare, este o perioada de tranzitie, care are loc in viata unui om la un moment dat.

Daca ea este pregatita sa treaca de la copil la un adult, asta e alta discutie.
Oricum eu cred ca e nevoie de mai multa indrumare decat niste sfaturi date de noi pe un forum.

Trebuie intai ea sa perceapa schimbarea asta, sa se poata maturiza si apoi cei din jurul ei.

Dar pasul cu mutarea mi se pare de bun augur pentru ca oricum ai da-o, invatatul sa traiesti singur, te maturizeaza.

[anita]

În prealabil postat de gpalama

Problema este la tine, nu este la mama ta. Din cauza ca tu tratezi gresit o situatia, toata situatia respectiva se duce de rapa. Tu creezi toata problema si situatia.

Chestia asta nu se rezolva cu "rabdare". Se rezolva prin indreptarea suruburilor in capul tau. Nu poti sa ai rabdare cu un santajist. La un moment dat trebuie sa indrepti situatia nu sa astepti ca toti sa taca din gura sau sa plece din casa.... asta nu e o solutie.
Trebuie sa fii mai matura (nu incapatanata, exagerata) si asta o sa schimbe totul in casa.

Nu ai cum sa rezolvi nimic daca esti o plangacioasa care ... se plange tot timpul. Scuze ca o zic asa pe fata (poate exagerez) dar nu rezolvi nimic daca nu afli adevarul.

De ce nu evaluati corect situatia.Sunt parinti care nu se poarta frumos cu copiii lor ,ii jignesc ,ii subestimeaza ,si asta are consecinte negative asupra dezvoltarii psihice a copilului.
E o arta sa iti educi corect copilul .
Dar altceva nu are ce face ,chiar daca am dreptate sa rabde cu rugaciune si Dumnezeu le va aranja in vreun fel.Faptul ca are duhovnic in vremurile astea de apostazie ,mai ales in randul tinerilor , spune ceva.
Exista preoti imbunatatiti unde poate sa ceara un sfat .