Vi se par normale intrebarile astea?

[AlinB]

În prealabil postat de ovidiu b.

Neputința omului e de la sine înțeleasă și nu o comentăm, dar lipsa de respect, de evlavie și mai ales indiferența nu țin loc de scuză.

Sa nu ne grabim cu judecata.
Decat sa te gandesti la mancare pe timpul slujbei, mai bine maninci putin si te gandesti la Dumnezeu.
Mai ales ca nu stiu cati crestini care sunt nemancati o dimineata la Liturghie, lucru pentru care nu este canon, tin si posturile de miercurea si vinerea, lucru pentru care ESTE canon + posturile negre de peste an care sunt trecute in calendar.

Masura de a nu se manca de loc, a fost o extrema ca raspuns la alta extrema, cand bunii crestini se imbuibau su imbatau la agape.

[anita]

Nu se sta nemancat o dimineata .Cine vrea ,poate sa ia anafura cand se impartasesc crestinii ,in jurul orei 10.30-11.
Dar sa tii post negru nu stiam ca e canon ,chiar nu stiam.Poate pentru cei din manastiri.
Stiu ca este bine sa tii post negru de ziua Crucii ,in ajunul Bobotezei si pe 29 august.

[Carine]

În prealabil postat de Hartford

Asa e cind esti perfect ....eu zic sa te cercetezi pe tine poate si tu enervezi cu un cuvintel.....

Si eu m-am gandit la asta, este chiar foarte probabil ca si eu sa fiu enervanta pentru multi. Si eu am avut o perioada in care sfatuiam pe toata lumea si as fi vrut sa ma asculte, ca mi se parea ca stiu ce zic.

Se zice ca vedem la ceilalti patimile pe care le avem noi.

In plus, uitati ce am gasit la Cuviosul Paisie Aghioritul (foarte inalta psihologie).

"Cand ne oglindim in virtutile celorlalti si incercam sa le dobandim, ne zidim sufleteste. Dar cand ne oglindim in defectele lor, iarasi ne este de folos, pentru ca defectele lor ne ajuta sa le vedem pe ale noastre. Pe de alta parte, si darul celuilalt ma indeamna sa ma nevoiesc ca sa-l dobandesc, iar pe de alta parte, si defectul lui ma face sa ma gandesc daca nu cumva il am si eu, si in ce masura-l am, ca sa ma nevoiesc sa-l tai. Vad de pilda pe cineva ca este harnic. Ma bucur de asta si incerc sa-i urmez pilda. Vad pe altul ca este sucit. Nu-l judec pe acel frate, ci caut sa vad daca nu cumva sunt si eu sucit. Si daca vad ca sunt, ma straduiesc sa ma corectez. Insa daca vad numai virtutile mele si defectele celorlalti, iar defectele mele le trec cu vederea sau le indreptatesc si spun: ” Sunt mai bun si decat acesta si decat celalalt”, s-a terminat, m-am scufundat.

Oglinda noastra sunt ceilalti. In ei ne oglindim si ne vedem pe noi insine, iar ei vad murdariile noastre si noi ne spalam prin pilda lor."

(p.156)
Cuviosul Paisie Aghioritul - Cuvinte Duhovnicesti – Patimi si Virtuti V , Ed.

Trebuie sa fi gresit destul de mult fata de persoana despre care am vorbit la inceputul topicului, caci dupa aceea am mai discutat si ne-am inteles foarte bine, chiar ma gandesc ca imi este draga de fapt... Si nici nu i-am mai gasit defecte.

[CristianR]

Asta-i o veste îmbucurătoare.
Foarte folositor și citatul.

† SERAFIM
Prin Harul lui Dumnezeu Arhiepiscop al Germaniei, Austriei şi Luxemburgului, Mitropolit al Germaniei, Europei Centrale şi de Nord

„Anul 2014 a fost declarat de Sfântul Sinod al Bisericii noastre, la propunerea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, ca „Anul omagial euharistic, al Sfintei Spovedanii şi al Sfintei Împărtăşanii ca şi Anul Sfinţilor Martiri Brâncoveni”, de la a căror moarte prin tăierea capului se împlinesc 300 de ani.

Prin această proclamare, Sfântul Sinod, format din toţi ierarhii Bisericii, doreşte să ne facă pe toţi: ierarhi, preoţi şi credincioşi mai conştienţi de ceea ce reprezintă pentru fiecare din noi Sfânta Spovedanie şi Sfânta Împărtăşanie pentru ca să ne folosim şi mai mult decât am făcut-o până acum de aceste Taine dătătoare de viaţă.

Să ne bucurăm deci şi mai mult de iertarea care vine de la Dumnezeu prin Taina Spovedaniei şi de viaţa care ni se împărtăşeşte prin Taina împărtăşirii cu Trupul şi Sângele Domnului nostru Iisus Hristos. Din păcate, credincioşii români, atât în Ţară cât şi aici în Diaspora, se spovedesc şi se împărtăşesc cu Sfintele Taine mult mai rar decât o fac credincioşii altor Biserici Ortodoxe, cum sunt grecii sau ruşii. Dacă mergem într-o duminică oarecare la o biserică grecească sau rusească vom vedea că majoritatea credincioşilor prezenţi se împărtăşesc cu Trupul şi Sângele Domnului. Noi avem parohii în care până şi în Sfintele Posturi de peste an, chiar şi în Postul Mare se împărtăşesc foarte puţini credincioşi.

Realitatea dureroasă este că majoritatea credincioşilor noştri nu se spovedesc şi nu se împărtăşesc niciodată. Iar vina pentru aceasta o purtăm noi ierarhii şi preoţii pentru că nu îndemnăm destul pe credincioşi ca să se spovedească şi să se împărtăşească. Ba de multe ori punem sarcini asupra lor pe care nici noi nu le purtăm. Mă refer aici la postul de trei zile pe care unii preoţi, nu neapărat din Mitropolia noastră, îl pretind de la credincioşi înainte de a se împărtăşi sau că legăm întotdeauna împărtăşania de spovedanie. Cei mai mulţi credincioşi cred că nu ne putem împărtăşi niciodată fără ca să ne spovedim mai întâi. Totuşi trebuie să ştim că nici un canon al Bisericii şi nici un Sfânt Părinte nu impune vreun post înaintea împărtăşaniei şi nu condiţionează împărtăşirea de spovedanie. Dimpotrivă canoanele şi Părinţii cer ca toţi creştinii care participă la Sf. Liturghie să se împărtăşească pentru că altfel Liturghia care este Cina Domnului nu-şi împlineşte scopul, acela de a ne hrăni cu Trupul şi Sângele Domnului.

Nimeni din cei invitaţi la o cină nu stă la masă fără să mănânce din bucatele pregătite de gazdă. Tot astfel şi Mântuitorul ne invită mereu la Cina Sa care este Sf. Liturghie pentru ca să ne hrănească cu Trupul şi Sângele Său. Singura condiţie care ni se cere pentru a ne împărtăşi de fiecare dată când participăm la Sf. Liturghie este aceea de a nu fi căzuţi, prin păcate de moarte, din starea de har, adică din starea de membri ai Bisericii primită la Botez. Pentru că păcatele mari sau „păcatele de moarte” ne despart de Hristos, ne fac să cădem din starea de har primită la Botez.

În acest caz, trebuie neapărat să ne spovedim, să ne plângem păcatul şi să împlinim un canon de post şi de rugăciune pentru ca să primim iertare de la Dumnezeu. Astfel după împlinirea canonului rânduit de preotul duhovnic, spovedania ne repune în starea de har pierdută prin păcat şi ne reintegrează în Biserică pentru ca să ne putem împărtăşi cu Sf. Taine ale lui Hristos.

„Păcatele de moarte” - numite aşa pentru că atrag osânda morţii asupra noastră dacă nu le spovedim şi nu ne pocăim pentru ele - sunt acestea: lepădarea de Hristos prin necredinţă sau hulirea Numelui Său prin înjurături, crima (inclusiv avortul chirurgical sau prin medicamente aşa zis contra-concepţionale, dar care produc avortul timpuriu), desfrâul sau călcarea fidelităţii conjugale, inclusiv trăirea împreună fără Cununia la biserică, ura şi ţinerea de minte a răului, adică neputinţa de a ierta pe cei ce ne-au greşit, ca şi nedreptăţirea semenilor prin minciună şi furt ca să profităm de pe urma muncii lor.

Aceste păcate trebuie neapărat mărturisite pentru a lua dezlegare de la Dumnezeu şi pentru a ne uşura conştiinţa. Sunt însă şi alte nenumărate păcate mici care nu sunt „de moarte” (vezi I Ioan 5, 16-17) şi pe care le săvârşim toţi, zi de zi, dar acestea nu sunt opritoare de la împărtăşirea cu Sf. Taine. Şi pe acestea trebuie să le spovedim, dar nu este bine să legăm împărtăşirea de spovedania lor. Ne putem deci împărtăşi cu o spovedanie de mai multe ori. Să avem doar binecuvântarea preotului. Desigur este foarte bine să ne spovedim cât mai des de toate păcatele. Spovedania însă este absolut necesară când am păcătuit grav prin păcatele enumerate mai sus. Cine a săvârşit aceste păcate nu se poate apropia de Sfintele Taine fără spovedanie şi fără împlinirea canonului de pocăinţă dat de preot.

În ce priveşte postul, canoanele nu pretind alt post înainte de împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Domnului decât postul rânduit de Biserică, adică cel de miercurea şi vinerea şi din cele patru Posturi de peste an. Este de asemenea bine ca să citim de fiecare dată când ne cuminicăm rugăciunile prevăzute înainte de împărtăşire. În aceste rugăciuni mărturisim că nu suntem vrednici să ne împărtăşim cu Sfintele Taine ale lui Hristos, dar îndrăznim să ne apropiem de ele cu credinţa că Hristos nu respinge pe nimeni din cei ce se apropie de El cu dragoste şi că prin împărtăşire primim iertare şi vindecare de neputinţele sufleteşti şi trupeşti.

Vă pun deci tuturor la inimă să vă împărtăşiţi cât mai des, chiar regulat, în fiecare duminică, dacă nu trăiţi în păcatele de moarte amintite înainte. Iar dacă cineva a căzut din ispita diavolului în vreunul din aceste păcate, să alerge fără întârziere la duhovnic şi să se spovedească. Pe Preacucernicii Preoţi îi rog din inimă să-i cheme mereu pe credincioşi la Sf. Potir şi să-i hrănească cu cea mai sfântă hrană care este totodată şi doctorie pentru suflet şi pentru trup.

Păstorul cel bun îşi pune sufletul pentru oile sale şi le conduce la păşunea cea mai aleasă. Această păşune nu este alta decât Sfânta Împărtăşanie."

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de Carine

Trebuie sa fi gresit destul de mult fata de persoana despre care am vorbit la inceputul topicului, caci dupa aceea am mai discutat si ne-am inteles foarte bine, chiar ma gandesc ca imi este draga de fapt... Si nici nu i-am mai gasit defecte.

Tare mult pierdem cand nu avem destula rabdare. Am constatat ca intotdeauna, prin rabdarea fata de ceea ce primim, ni se descopera lucruri minunate, care ne bucura mult si pe care nu le-am fi avut daca ne-am fi razvratit, dupa primul impuls. Preotul ne repeta mereu ca de mare ajutor in acest sens ne este scurta rugaciune a Sf. Andrei Criteanu: "Asa, Doamne, fa sa-mi cunosc pacatele mele si sa nu osandesc pe fratele meu nevinovat!" Daca in preajma noastra avem oameni care... ne cam sacaie, poate in primul rand ar trebui sa ne intrebam de ce le este ingaduit de sus, si in nici un caz fiindca suntem prea buni in fata lui Dumnezeu, ca sa meritam asta! Judecand astfel, in scurt timp, ceea ce era enervant si sacaitor, ori se indeperteaza de la sine, ori se va apropia sub o cu totul alta nuanta! Pentru ca si noi constituim pentru altii, lectii, incercari si modele! Nu doar noi invatam de la altii, ci si altii invata de la noi, chiar atunci cand poate tacem!...
Iata aici, dupa atatea pagini de dezbatere, descoperim simplu, mila si bunatatea lui Dumnezeu. Pentru cei care obisnuiesc sa mearga frecvent la biserica, nu e greu sa faca un salt inapoi si sa-si aminteasca la cate incercari erau supusi, in faza de inceput. E drept, niciodata nu vom atinge desavarsirea, dar macar sa incercam sa tindem catrea ea!...