Cugetari din Dharma

[AlinB]

În prealabil postat de florin.oltean75

Aceasta este o problema a crestinismului/islamului (iudaismului ca religie sursa pentru cele doua) - problema coexistentei Lui Dumnezeu cu Raul, Dumnezeu fiind sursa/creator/izvorator a Toate. Este un conflict evident.

Chiar as vrea sa detaliezi sa vedem unde este "conflictul evident" pentru ca eu nu vad nici un conflict, pe cand ma mir ca tu nu reusesti sa vezi contradictia dintre Dumnezeu in crestinism si dumnezeul din budhism.

Budismul afirma ca natura ultima a fenomenelor este dincolo de Bine si Rau.

Budhismul are o notiune viciata de bine si de rau, de fapt, lipseste mai de tot, aspectele morale sunt relativizate si nimic nu e cu adevarat rau sau bine, doar "suferinta" este cumva rea, dar din moment ce se intinde pe parcursul a cine stie cate existente, nu e atat de "rau" daca mai dureaza una in plus sau mai multe, este oricum "iluzorie" si asta.

Respinge creationismul, un Creator, asa cum este inteles in iudaism.

Si cum au venit "fenomenele" la existenta? Atunci ar trebui sa fie ele insusi "dumnezeu", coexistente din vesnicie si nemuritoare prin natura lor, asemenea unui dumnezeu.

Este o intrebare la care ar trebuie sa-ti dai singur un raspuns pertinent.

Intrebarea fiind care?

In Budism sursa raului este necunoasterea naturii fundamentale a realitatii, nu este un Dumnezeu care a creat o fiinta care a ales sa fie Rea.

Ai mai fost invitat sa arati cum au venit fiintele la existenta, in varianta budhista si pauza.

Ai incercat sa bagui ceva de o existenta din vesnicie dar atunci ajungi la dilema subliniata mai sus.

Un astfel de Dumnezeu este o cauza circumstantiala a Raului, iar fiinta care a ales sa fie Rea este o cauza substantiala. Aceasta este paradigma iudaica - propagata la religiile emergente - crestinism/islam.

Poate ai vrut sa exprimi o idee inconsistenta dar formularea e teribil de inconsistenta.
Mai incearca.

[AlinB]

În prealabil postat de florin.oltean75

Stefan, ar fi trebuit sa citesti cu atentie postarea anterioara care a suscitat raspunsul lui Alin:

Nemurirea este intradevar o proprietate. Dar o are si Dumnezeu, o are oricare alt suflet, teoretic/dogmatic. Nu-i confera unui suflet individual o unicitate proprie siesi.

Exista o diferenta majora pe care se pare ca nu o cunosti: nemurirea care o are Dumnezeu este proprie naturii Sale.
Nemurirea pe care o au sufletul creaturilor sale (ingeri si oameni) nu le este proprie ci atribuita prin voia Sa.

Prin ce se deosebeste intr-un mod imanent un suflet de alt suflet, un suflet de Duhul Lui Dumnezeu?

prin faptul ca nu gandeste la fel, ca nu ia decizii la fel, ca nu simte la fel
pana si fizic vorbind, nu sunt doi oameni identici, codul genetic chiar si la gemeni identici este diferit

Intrebarea solicita identificarea unei proprietati unice a Omului-Suflet care sa-l individualizeze imanent.

Defineste "individualizeze imanent".

[stefan florin]

În prealabil postat de florin.oltean75

Prin ce se deosebeste intr-un mod imanent un suflet de alt suflet, un suflet de Duhul Lui Dumnezeu?

pai este o MARE deosebire. Duhul Sfant este Dumnezeu, fiind o persoana a Trinitatii (nu are inceput, nu are sfarsit), deci este creator, pe cand un suflet este creeat (are un inceput).Duhul Sfant isi trage existanta din El insusi, despre suflet nu poti spune acest lucru, el fiind creeat

[AlinB]

Buna sublinierea, am uitat sa tratez si aspectul asta :)

Aici vor fi iarasi niste diferente de antropologie, cu certitudine budhismul vede lucrurile diferit, dar mai bine ne explica el cum.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de stefan florin

pai este o MARE deosebire. Duhul Sfant este Dumnezeu, fiind o persoana a Trinitatii (nu are inceput, nu are sfarsit), deci este creator, pe cand un suflet este creeat (are un inceput).Duhul Sfant isi trage existanta din El insusi, despre suflet nu poti spune acest lucru, el fiind creeat

Relatia de cauzalitate este evidenta. Insa ea nu identifica nicio proprietate fundamentala. Sesizeaza doar un proces.

Deosebirea insa trebuie evidentiata prin identificarea unei proprietati ontologice, fundamentale.

Toate purced din Dumnezeu, nu doar sufletul omului. Insa, aceasta observatie nu ne spune nimic nici despre natura Lui Dumnezeu, nici despre natura sufletului.

Prin ce se deosebeste natura esentiala a sufletului de natura esentiala a Duhului Sfant? Esenta a ceea ce este emanat de esenta sursei?

"Esential" - ceea ce defineste existential, intrinsec, fenomenul respectiv.

Problema enuntata la acest aspect face referire.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de AlinB

Poate ai vrut sa exprimi o idee inconsistenta dar formularea e teribil de inconsistenta.
Mai incearca.

Ce este "teribil de inconsistent" in sesizarea unei simple relatii de cauzalitate?

Dumnezeu il creeaza pe Lucifer. Lucifer "alege" sa fie Rau.
Dumnezeu nu poate fi exclus din lantul cauzal al raului - este o cauza - chiar daca nu proxima, evident circumstantiala.

[AlinB]

În prealabil postat de florin.oltean75

Ce este "teribil de inconsistent" in sesizarea unei simple relatii de cauzalitate?

Dumnezeu il creeaza pe Lucifer. Lucifer "alege" sa fie Rau.
Dumnezeu nu poate fi exclus din lantul cauzal al raului - este o cauza - chiar daca nu proxima, evident circumstantiala.

Cu alte cuvinte, daca tu ai un copil, ii dai o educatie buna iar el fiind in deplinatatea maturitatii omoara un om, tu esti cauza (fie si indirecta) a mortii acelui om?

"Stralucita" logica, ce pot sa zic..

[AlinB]

În prealabil postat de florin.oltean75

Relatia de cauzalitate este evidenta. Insa ea nu identifica nicio proprietate fundamentala. Sesizeaza doar un proces.

Deosebirea insa trebuie evidentiata prin identificarea unei proprietati ontologice, fundamentale.

Defineste "proprietate fundamentala", "proprietate ontologica".

Toate purced din Dumnezeu, nu doar sufletul omului.

Dar nu sunt identice cu El - o deosebire care tie si majoritatii panteistilor scapa.

Insa, aceasta observatie nu ne spune nimic nici despre natura Lui Dumnezeu, nici despre natura sufletului.

Ce ai vrea sa-ti spuna mai exact?

Accepti sau nu revelatia crestina: este vorba de Creator si creatura.
Nu stiu ce alte detalii ai vrea, materialul din care e facut sufletul, formula chimica?

Fanteziile budiste vad ca oricum le accepti, chiar daca duc spre concluzii irationale sau problematice moral.

Prin ce se deosebeste natura esentiala a sufletului de natura esentiala a Duhului Sfant? Esenta a ceea ce este emanat de esenta sursei?

"Esential" - ceea ce defineste existential, intrinsec, fenomenul respectiv.

Nu explici nimic despre ceea ce intelegi tu prin "esential" aruncand in "definitie" alte notiuni/expresii la fel de nebunoase "defineste existential, intrisec",

Asta e o eroare tipica care se numeste "definitie circulara".

[florin.oltean75]

În prealabil postat de AlinB

Cu alte cuvinte, daca tu ai un copil, ii dai o educatie buna iar el fiind in deplinatatea maturitatii omoara un om, tu esti cauza (fie si indirecta) a mortii acelui om?

"Stralucita" logica, ce pot sa zic..

Bineinteles, ca da.

Un parinte adevarat se simte responsabil pentru orice forma de comportament al copilului. Isi asuma orice esec al acestuia.
Nu renunta niciodata la el, chiar si atunci cand acesta greseste.

[AlinB]

În prealabil postat de florin.oltean75

Bineinteles, ca da.

Un parinte adevarat se simte responsabil pentru orice forma de comportament al copilului. Isi asuma orice esec al acestuia.
Nu renunta niciodata la el, chiar si atunci cand acesta greseste.

Serios, serios.

Ai un "copil" de 40 ani si te simti responsabil pentru alegerile lui, dupa ce tu l-ai invatat ce e bine si ce e rau si el alege raul.

Asta in conditiile in care budhismul tau nici macar nu reuseste sa faca diferenta clara intre "bine" si "rau".

Bine, e frumos, nu zic nu, sa teoretizezi despre "asumare pacatelor lumii" si etc. atat timp cat o faci din postura comoda a unui om care nu sufera nici cat negru sub unghie vreo consecinta din aceasta perspectiva.

Da' seamana si a ipocrizie.