Cugetari din Dharma

[florin.oltean75]

Ahilp, iti spun parerea mea. Atunci cand am aflat o invatatura pe care am considerat-o intradevar utila, nu m-am uitat de unde vine, de la stanga sau de la dreapta, de la sursa sau la mana a doua, original sau compilatie. Am primit-o si am fost recunoscator, fie ca a venit de la cineva apropiat, fie de la cineva necunoscut.

Buddha nu a dorit sa faca niciun miracol, nu pentru ca nu putea sa faca miracole, ci pentru ca a dorit ca invatatura lui sa nu fie bazata pe o credinta suscitata de miracol, ci una bazata pe observatie si contemplatie.

Probabil, a ales sa nu faca miracole pentru a se intelege ca niciun miracol nu are o valoare mantuitoare in sine, nu are un folos real - fie zbor, mergere pe apa, fie vindecare, fie inviere. Mai devreme sau mai tarziu cel vindecat se imbolnaveste din nou iar cel inviat moare. Ca singurul miracol autentic este descoperirea adevarului prin dragoste.

Cand a fost rugat sa readuca la viata fiul unei vaduve, acesta nu l-a inviat ci a incercat sa deschida mintea femeii, sa inteleaga ca moartea este un fenomen care nu poate fi inlaturat. Ii putea da un strop de fericire pe moment dar a ales sa-i dea un strop de intelepciune (i-a spus ca il va invia numai daca va aduce un obiect dintr-o casa in care nu a murit nimeni).

Aceasta nu inseamna ca Iisus nu a procedat corect.

-----
Invierea trupeasca in budism nu este un fenomen strain - daca acesta ar fi motivul principal care ne-ar face sa credem in Adevar.

De exemplu, viata primului patriarh al Chinei, Bodhidharma, nu este studiata in catehezele crestine sau invatata in scolile occidentale. Acesta se lasa ucis cu sageti aprinse si incinerat complet de o banda de talhari in curtea unei manastiri. Inviaza in trup imediat dupa aceea, inlauntrul manastirii, cheamandu-i la rugaciune (batand din toaca) pe talharii care tocmai il omorasera. A fost o metoda-miracol de convertire a unor inimi crude, deprinse cu uciderea.

-----

Am ales sa studiez budismul pentru ca nu am reusit sa aflu din crestinism cum sa-L integrez pe Iisus in orice perceptie-simtire, in conditiile unei vieti normale, nu monastice. De exemplu atunci cand privesc o imagine la TV sau discut cu un prieten. In crestinism stim ca trebuie sa ne caim si sa ne smerim in tot ceasul - nu avem o instruire de natura psihologica, referindu-ne aici la instruirea perceptiilor noastre, astfel incat sa petrecem tot timpul, indiferent de obiectul cognitiv, cu Dumnezeu. Sa nu fim furati de peisajul cotidian si totusi sa nu ne alienam de mediul inconjurator, sa functionam normal si eficient.

In mod obisnuit cand constientizam un obiect al lumii, nu-L mai constientizam pe Dumnezeu. Functionam dual, fie constientizam un fenomen al lumii, fie la rugaciune il constientizam pe Dumnezeu. Nu reusim ca atunci cand percepem un fenomen al lumii, sa-L percepem in acelasi timp si pe Dumnezeu. Fenomenul sa devina perfect "transparent".

In acest sens, in Patericul Egiptean am citit despre un calugar care atunci cand iesea din chilie isi tragea culionul peste ochi. Intrebat fiind de ceilalti calugari de ce procedeaza astfel, a raspuns "nu doresc sa vad lumina lumii acesteia". Se pare ca respectivul calugar inca nu invatase cum sa priveasca lumea, astfel incat, in acelasi timp, sa-L vada si pe Dumnezeu. Iisus nu umbla cu ochii acoperiti.

În prealabil postat de florin.oltean75

Am ales sa studiez budismul pentru ca nu am reusit sa aflu din crestinism cum sa-L integrez pe Iisus in orice perceptie-simtire, in conditiile unei vieti normale, nu monastice. De exemplu atunci cand privesc o imagine la TV sau discut cu un prieten. In crestinism stim ca trebuie sa ne caim si sa ne smerim in tot ceasul - nu avem o instruire de natura psihologica, referindu-ne aici la instruirea perceptiilor noastre, astfel incat sa petrecem tot timpul, indiferent de obiectul cognitiv, cu Dumnezeu. Sa nu fim furati de peisajul cotidian si totusi sa nu ne alienam de mediul inconjurator, sa functionam normal si eficient.

In mod obisnuit cand constientizam un obiect al lumii, nu-L mai constientizam pe Dumnezeu. Functionam dual, fie constientizam un fenomen al lumii, fie la rugaciune il constientizam pe Dumnezeu. Nu reusim ca atunci cand percepem un fenomen al lumii, sa-L percepem in acelasi timp si pe Dumnezeu. Fenomenul sa devina perfect "transparent".

In acest sens, in Patericul Egiptean am citit despre un calugar care atunci cand iesea din chilie isi tragea culionul peste ochi. Intrebat fiind de ceilalti calugari de ce procedeaza astfel, a raspuns "nu doresc sa vad lumina lumii acesteia". Se pare ca respectivul calugar inca nu invatase cum sa priveasca lumea, astfel incat, in acelasi timp, sa-L vada si pe Dumnezeu. Iisus nu umbla cu ochii acoperiti.

Ce prostioare scrii aici, fratioare?... Ma crucesc si, totusi, nu ma mir.
Mai intai nu ma mir intrucat este evident ca un om care nu s-a deschis Bisericii nici nu cunoaste Invatatura, teoretic si practic. Deci e firesc sa nu stii, cata vreme nici nu ai fost prezent la lectii. Ai fost, in schimb, la ... "manualele alternative"..:)
*
Pentru toate nelamuririle si nevoile tale (si ale oricarui om) de a trai "eficient" in lume, de a percepe cu sfintenie, curat, profund, cum vrei sa ii zici - sunt oferite noua in dar, cu pret de Sfant Sange: Evanghelia, Filocalia, cartile duhovnicesti ale Parintilor, preotii, precum si fratii crestini. Ca sa nu mai pomenesc de rugaciune, care pe toate ne invata!
Ploua cu invataturi, galgaie de Har, iar tu le negi prezenta si lucrarea tuturor! Ce mai pot spune? Nimic. Vei fi fiind orb si surd, pesemne...
*
Ce spui acolo? Cand constientizam un obiect al lumii nu mai constientizam pe Dumnezeu?... Fereasca Sfantul!

*
Se pare ca respectivul calugar facea altceva decat ai preferat sa intelegi.

Acestea vi le-am grăit, ca întru Mine pace să aveţi. În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea.


http://www.doxologia.ro/cuvinte-duho...m-biruit-lumea
Experienţa ne arată mult prea limpede că, odată ce noi creştinii începem să reducem scopul revelaţiei dată nouă de Hristos şi de Duhul Sfânt, încetăm treptat să mai fim atraşi de Lumina care ni s-a arătat. Dacă e să ne păstrăm nădejdea mântuirii, trebuie să fim curajoşi. Hristos a spus: "Îndrăzniţi! Eu am biruit lumea!” (In 16, 33). Spunând aceste lucruri, El arată că a depăşit lumea nu atât ca Dumnezeu, cât mai ales ca Om, fiindcă S-a făcut om cu adevărat. Viaţa autentic creştină este trăită în "duh şi adevăr” (In 4,23), şi ca atare ea poate fi continuată în tot locul şi în toată vremea, întrucât poruncile dumnezeieşti ale lui Hristos au un caracter absolut. Cu alte cuvinte, nu există şi nu pot exista nicăieri pe pământ împrejurări care să facă cu neputinţă păzirea poruncilor. În esenţa ei veşnică, viaţa creştină e duh şi adevăr dumnezeiesc, şi de aceea ea transcende toate formele exterioare.

(Arhimandritul Sofronie, Rugăciunea-experienţa Vieţii Veşnice, Editura Deisis, Sibiu, 2001, p. 23)

Iata, va gasesc, pe nedrept nelamuriti!
Vad cum adastati in nehotarire
si intrucat faceti aceasta, Eu Spun: Indrazniti!
Usa e desferecata, deja.

Voua, biruinta Mea!
Pentru voi am biruit Eu!
Pentru voi, care sunteti din Mine, ca Mine.
Fiti, dar, cu Mine si in Mine! Asa cum, iata, Eu sunt cu voi si in voi.

Eu sunt Evanghelia, Evanghelia sunt Eu. Cunoasteti deja ca Eu am biruit lumea. Credeti!
Biruitor, acum Eu sunt cu voi, acum si pururea, in veac si in veacul veacurilor. Eu sunt Speranta! Eu sunt Puterea! Eu sunt Ingaduinta! Eu sunt Mila! Eu Bucuria!
Eu sunt Pacea, sunt Viata. Adevarul sunt Eu, sunt Lumina!
Eu, Rastignitul si Inviatul vostru!

Incredintati-va, indraznind! Indrazniti spre-a va incredinta deplin!
Voi nu mai sunteti singuri. Sunteti vii intru Mine, precum Eu pururea, iata, Viu intru voi sunt.
Eu si Tatal suntem Una. Acum suntem Una si cu voi. Indrazniti sa fiti Una cu Noi!

Iata, Mana Mea e intinsa voua. Indrazniti! Dati-ne, Noua, mana voastra!
Acum.
Spre a fi pururea. Amin!

[florin.oltean75]

În prealabil postat de ahilpterodactil

Acestea vi le-am grăit, ca întru Mine pace să aveţi. În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea.


http://www.doxologia.ro/cuvinte-duho...m-biruit-lumea
Experienţa ne arată mult prea limpede că, odată ce noi creştinii începem să reducem scopul revelaţiei dată nouă de Hristos şi de Duhul Sfânt, încetăm treptat să mai fim atraşi de Lumina care ni s-a arătat. Dacă e să ne păstrăm nădejdea mântuirii, trebuie să fim curajoşi. Hristos a spus: "Îndrăzniţi! Eu am biruit lumea!” (In 16, 33). Spunând aceste lucruri, El arată că a depăşit lumea nu atât ca Dumnezeu, cât mai ales ca Om, fiindcă S-a făcut om cu adevărat. Viaţa autentic creştină este trăită în "duh şi adevăr” (In 4,23), şi ca atare ea poate fi continuată în tot locul şi în toată vremea, întrucât poruncile dumnezeieşti ale lui Hristos au un caracter absolut. Cu alte cuvinte, nu există şi nu pot exista nicăieri pe pământ împrejurări care să facă cu neputinţă păzirea poruncilor. În esenţa ei veşnică, viaţa creştină e duh şi adevăr dumnezeiesc, şi de aceea ea transcende toate formele exterioare.

(Arhimandritul Sofronie, Rugăciunea-experienţa Vieţii Veşnice, Editura Deisis, Sibiu, 2001, p. 23)

Ahilp, "rugaciunea isihasta" nu a fost explicata in Evanghelii. O comoara de rugaciune. De exemplu "introducerea mintii in inima" (odata cu inspiratia), recitarea smerita acolo, caldurile si atragerile inlauntru...

Modul in care omul se roaga astfel se invata dupa indrumare dar si proprie experienta. Implica observatie, staruinta, reglare...Omul se nevoieste si experimenteaza - cea mai folositoare lucrare, pana cand aceasta se face de una singura - ca un motor care se ambaleaza la manivela.

Asta pentru cei ce vor sa fie tot timpul cu inima si vederea in Dumnezeu. Sa nu scape ochiul cu pofta cautatoare in lume.

Modul in care ar trebui sa percepem lumea inconjuratoare este o lucrare asemanatoare. Aceasta vedere corecta a fenomenelor ne despatimeste ochiul launtric. In caz contrar, orice simtire, chiar de pare sfanta, orice lumina sau aratare fie lumeasca, fie nelumeasca, ne poate insela cu usurinta.

În prealabil postat de florin.oltean75

Ahilp, "rugaciunea isihasta" nu a fost explicata in Evanghelii. O comoara de rugaciune. De exemplu "introducerea mintii in inima" (odata cu inspiratia), recitarea smerita acolo, caldurile si atragerile inlauntru...

Modul in care omul se roaga astfel se invata dupa indrumare dar si proprie experienta. Implica observatie, staruinta, reglare...Omul se nevoieste si experimenteaza - cea mai folositoare lucrare, pana cand aceasta se face de una singura - ca un motor care se ambaleaza la manivela.

Asta pentru cei ce vor sa fie tot timpul cu inima si vederea in Dumnezeu. Sa nu scape ochiul cu pofta cautatoare in lume.

Modul in care ar trebui sa percepem lumea inconjuratoare este o lucrare asemanatoare. Aceasta vedere corecta a fenomenelor ne despatimeste ochiul launtric. In caz contrar, orice simtire, chiar de pare sfanta, orice lumina sau aratare fie lumeasca, fie nelumeasca, ne poate insela cu usurinta.

Florin, toti isihastii s-au sprijinit pe Biblie si pe Traditie cand au purces la drumul rugaciunii.
Sunt nenumarate versete in care ni se preda rugaciunea.
Revezi, de pilda, "Pelerinul rus" unde sunt deja facute multe trimiteri. Mai sunt si altele, in alte carti...
Toate tehnicile din lucrarea rugaciunii si toate invataturile dezvoltate de Invatatori sunt din Miezul (Samburele, Izvorul) Scripturii si din Traditie.

Cerceteaza! Cunoaste ca asa este!
(Vezi de pilda in "Filocalia", in "Sbornicul" sau in alte carti specifice...)

[florin.oltean75]

În prealabil postat de ahilpterodactil

Florin, toti isihastii s-au sprijinit pe Biblie si pe Traditie cand au purces la drumul rugaciunii.
Sunt nenumarate versete in care ni se preda rugaciunea.
Revezi, de pilda, "Pelerinul rus" unde sunt deja facute multe trimiteri. Mai sunt si altele, in alte carti...
Toate tehnicile din lucrarea rugaciunii si toate invataturile dezvoltate de Invatatori sunt din Miezul (Samburele, Izvorul) Scripturii si din Traditie.

Cerceteaza! Cunoaste ca asa este!
(Vezi de pilda in "Filocalia", in "Sbornicul" sau in alte carti specifice...)

Sbornicul este una din preferatele mele. Rugaciunea inimii se bazeaza pe Scriptura, insa nu este exemplificata in litera Scripturii. Este rodul cugetarilor, inspiratiilor dumnezeiesti. De exemplu, protestantii, probabil, nu recunosc ca are izvorul in invataturile Bibliei. Sa ne ajute Dumnezeu sa sfarsim cu totii bine calatoria.
Doamne ai mila de toata faptura!

Doamne ajuta!

[bin000]

https://www.youtube.com/watch?v=F1ILPl5FQaM

........:))))