Experiente luminoase in iubire/casatorie

[Mihailc]

Pentru că suntem în Postul Mare și avem nevoie să ne salubrizăm inimile și începând de-acolo tot restul ființei de toate deșeurile și relele sufletești (printre ele și de angoasa singurătății), m-am gândit să inaugurez un subiect cu potențial ziditor despre experiențe pozitive în iubire și/sau căsătorie, mai ales că predominante pe forum, dar și în viață, par să fie mai degrabă exemplele negative.
Nu e vorba aici de laudă, ci de mărturisire întru folosul aproapelui care, poate, și-a împuținat nădejdea că lucrurile pot să meargă și bine între doi oameni uniți la un moment dat de o formă sau alta de iubire.

Există relații împlinite?
Rezistă ele uzurilor fizice și psihice ale persoanelor implicate?
Cum se pierde dragostea și cum poate fi recuperată?
Care e secretul reușitei voastre?
Povestește-ne experiența ta și acceptă să răspunzi la întrebările celor care n-au avut parte de așa ceva!

În prealabil postat de Mihailc

Pentru că suntem în Postul Mare și avem nevoie să ne salubrizăm inimile și începând de-acolo tot restul ființei de toate deșeurile și relele sufletești (printre ele și de angoasa singurătății), m-am gândit să inaugurez un subiect cu potențial ziditor despre experiențe pozitive în iubire și/sau căsătorie, mai ales că predominante pe forum, dar și în viață, par să fie mai degrabă exemplele negative.
Nu e vorba aici de laudă, ci de mărturisire întru folosul aproapelui care, poate, și-a împuținat nădejdea că lucrurile pot să meargă și bine între doi oameni uniți la un moment dat de o formă sau alta de iubire.

Există relații împlinite?
Rezistă ele uzurilor fizice și psihice ale persoanelor implicate?
Cum se pierde dragostea și cum poate fi recuperată?
Care e secretul reușitei voastre?
Povestește-ne experiența ta și acceptă să răspunzi la întrebările celor care n-au avut parte de așa ceva!

Sa incep eu, care nu am avut relatii implinite, in schimb am avut bucuria ca Dumnezeu mi-a trimis semne ca ma iubeste, atunci cand meritam mai putin.
Am avut si eu momente/ zile/ perioade in care am fost foarte indragostita, iar persoana care imi determina acele sentimente inflacarate le impartasea. Dar greseala a fost ca am fost prea atrasa de acea persoana/ de acele sentimente, imi pierdusem masura. Si asa am cazut intr-un pacat. Primele semne ca n-a fost bine au fost ca persoana respectiva nu mi-a mai raspuns asa cum doream, apoi m-am simtit cumva "pustiita", apoi mi-am lovit masina si am ramas fara bani. Imi cer iertare ca intru in detalii si ca fac o legatura intre lovirea masinii si pedeapsa lui Dumnezeu, dar asa am vazut-o eu...

In seara aia de sambata, spre dimineata de fapt, m-am trezit si m-am rugat cu lacrimi la Maica Domnului sa fiu iertata si sa fiu pazita de mai rau. Si sa ajung cu bine sa ma spovedesc. A doua zi, dupa Sfanta Liturghie, parintele (duhovnic) ma astepta in fata altarului cu o fata luminoasa cum n-o mai vazusem pana atunci, cu bunatate si cu iubire... m-am simtit exact ca in parabola fiului ratacitor... Ne-a spus sa ne rugam oricand, ziua sau noaptea, numai sa ne rugam... Sunt convinsa ca rugaciunea mea ajunsese cumva la el, care mi-a iesit in intampinare, spre intarire si pentru a-mi confirma ca dragostea lui Dumnezeu pentru pacatosi este intr-adevar mare, dar nici nu trebuie sa iubim o persoana mai mult decat pe Dumnezeu...

Am pastrat aceasta intamplare cu drag in sufletul meu. Nu stiu daca pentru voi este de folos, nici nu prea m-am incadrat in topic... va rog sa ma iertati si sa nu ma judecati prea aspru...

[Mihailc]

Annyta, în cazul tău pare să fie un eșec ”fericit”, adică o iubire mundană ratată care te-a ”parcat” în Biserică. În mod paradoxal, conștiința trezită în urma unui păcat poate fi o scurtătură spre Domnul, dincolo de îndoieli greu de împăcat și teorii neconvingătoare în combaterea lor .
Totuși, iubirea pentru un bărbat (în cazul tău) nu stă pe același palier cu dragostea de Dumnezeu, nu sunt concurente ci complementare. Imaginează-ți că într-o zi s-ar putea ca cineva să te iubească precum Hristos Biserica, adică până la capăt și dincolo de capăt.

[tabitha]

Deși cred că sunt un pic off topic.

În prealabil postat de Mihailc

Există relații împlinite?
mirela : Da, există. Ele sunt o minune de la Dumnezeu.
Rezistă ele uzurilor fizice și psihice ale persoanelor implicate?
mirela : Da, dar asta implică multă renunțare și introspecție.
Cum se pierde dragostea și cum poate fi recuperată?
mirela: la asta nu am răspuns (cred că n-am avut ce pierde).
Care e secretul reușitei voastre?
mirela: este încă work-in-progress :)

[Mihailc]

Există relații împlinite?
mirela : Da, există. Ele sunt o minune de la Dumnezeu.
Rezistă ele uzurilor fizice și psihice ale persoanelor implicate?
mirela : Da, dar asta implică multă renunțare și introspecție.
Cum se pierde dragostea și cum poate fi recuperată?
mirela: la asta nu am răspuns (cred că n-am avut ce pierde).
Care e secretul reușitei voastre?
mirela: este încă work-in-progress :)

Iată o experiență fericită, aflată pe o curbă ascendentă (dacă am înțeles bine). Totuși, ce înseamnă introspecție în contextul de mai sus și cum compensează ea uzura psihică și fizică?

Așteptăm cu răbdare și experiențe din perspective masculine. Mă gândesc acum la Windorin, Cristiboss, Marius22 și alții de care nu-mi aduc aminte pe moment.

[lacrimi]

În prealabil postat de Mihailc

Pentru că suntem în Postul Mare și avem nevoie să ne salubrizăm inimile și începând de-acolo tot restul ființei de toate deșeurile și relele sufletești (printre ele și de angoasa singurătății), m-am gândit să inaugurez un subiect cu potențial ziditor despre experiențe pozitive în iubire și/sau căsătorie, mai ales că predominante pe forum, dar și în viață, par să fie mai degrabă exemplele negative.
Nu e vorba aici de laudă, ci de mărturisire întru folosul aproapelui care, poate, și-a împuținat nădejdea că lucrurile pot să meargă și bine între doi oameni uniți la un moment dat de o formă sau alta de iubire.

Există relații împlinite?
Rezistă ele uzurilor fizice și psihice ale persoanelor implicate?
Cum se pierde dragostea și cum poate fi recuperată?
Care e secretul reușitei voastre?
Povestește-ne experiența ta și acceptă să răspunzi la întrebările celor care n-au avut parte de așa ceva!

- Eu cred ca toate relatiile (sau marea lor majoritate) pot fi implinite, daca ambii parteneri fac compromisuri si se accepta asa cum sunt.
- Trebuie sa reziste, mai ales cand este vorba de casatorie. Personal, m-am gandit de multe ori ca mi-ar fi mai bine divortata, decat maritata cu un penticostal. Dar, trebuie sa recunoastem ca Dumnezeu ni le da pe toate cu un scop. Bune, rele, toate sunt pentru zidirea noastra. Si DA, o spun cu mana pe inima: SUNT CU ADEVARAT ORTODOCSA DE CAND SOTUL MEU A TRECUT LA PENTICOSTALI
- Dragostea e secretul oricarei reusite; fara iubire nu avem nimic; fara Dumnezeu suntem singuri...
- Experienta mea?... Marea majoritate a celor de pe forum o stiu: dupa 9 ani de casnicie, sotul ortodocs a trecut la penticostali; de aici a inceput cosmarul meu: mai bine de un an am plans neincetat, am vrut sa divortez, ne-am certat non-stop, am urat, am blestemat... Dar in final mi-am acceptat destinul, cu speranta in Dumnezeu si Maica Sfanta ca intr-o zi se va intoarce din ratacirea lui.....

[guardian knight]

subiectul e unul foarte bun, mai ales ca invita oamenii de pe forum sa-si impartaseasca in mod concret si direct experientele de viata,spre folosul nostru al tuturor !

cred ca acest subiect depaseste prin amploare si ultilitate foarte multe discutii, si o multime de subiecte sterile,prilej de certuri si polemici,doar ,si din pacate destul de dese pe acest sait !
insa,din pacate, nu il prevad prea lung, acest topic, din cauza ca oamenii in general is foarte zgarciti sa-si descopere sufletul ,sincer, exhaustiv si direct,chiar si sub paravanul celui mai complet anonimat !!!

sunt sigur ca exista multe experiente pozitive,insa sa nu le ignoram si pe cele negative, care isi au rostul si,as indrazni sa zic, frumusetea lor tragica !!!

[guardian knight]

În prealabil postat de lacrimi

- Eu cred ca toate relatiile (sau marea lor majoritate) pot fi implinite, daca ambii parteneri fac compromisuri si se accepta asa cum sunt.
- Trebuie sa reziste, mai ales cand este vorba de casatorie. Personal, m-am gandit de multe ori ca mi-ar fi mai bine divortata, decat maritata cu un penticostal. Dar, trebuie sa recunoastem ca Dumnezeu ni le da pe toate cu un scop. Bune, rele, toate sunt pentru zidirea noastra. Si DA, o spun cu mana pe inima: SUNT CU ADEVARAT ORTODOCSA DE CAND SOTUL MEU A TRECUT LA PENTICOSTALI
- Dragostea e secretul oricarei reusite; fara iubire nu avem nimic; fara Dumnezeu suntem singuri...
- Experienta mea?... Marea majoritate a celor de pe forum o stiu: dupa 9 ani de casnicie, sotul ortodocs a trecut la penticostali; de aici a inceput cosmarul meu: mai bine de un an am plans neincetat, am vrut sa divortez, ne-am certat non-stop, am urat, am blestemat... Dar in final mi-am acceptat destinul, cu speranta in Dumnezeu si Maica Sfanta ca intr-o zi se va intoarce din ratacirea lui.....

interesanta experienta dvs !
insa v-as intreba,de ce aiti blestemat si ati urat ?
nu era mai elegant si mai normal,sa tolerati gestul,poate provocator (si ce a nascut oare provocarea ?!) al sotului dvs. impacandu-va cu ideea ca Dumnezeu a fi lasat el o multitudine de religii,toate cararile muntelui ce duc inspre acelasi varf ???

ce ati mai fi sups daca v-ati fi indragostit de un arab,si mergan cu el in orientul mijlociu ati mai si fi trecut la religia musulmana ,caz uneori intalnit la unele femei romance ?!

[lacrimi]

În prealabil postat de guardian knight

interesanta experienta dvs !
insa v-as intreba,de ce aiti blestemat si ati urat ?
nu era mai elegant si mai normal,sa tolerati gestul,poate provocator (si ce a nascut oare provocarea ?!) al sotului dvs. impacandu-va cu ideea ca Dumnezeu a fi lasat el o multitudine de religii,toate cararile muntelui ce duc inspre acelasi varf ???

ce ati mai fi sups daca v-ati fi indragostit de un arab,si mergan cu el in orientul mijlociu ati mai si fi trecut la religia musulmana ,caz uneori intalnit la unele femei romance ?!

Am blestemat si am urat din disperare..., negandindu-ma atunci cam ce ar fi mai "elegant" sa fac... Nu ma astept sa ma intelegeti, pentru ca se pare ca avem idei total diferite...
In primul rand, eu nu cred ca toate religiile duc la Domnul, eu stiu ca exista o singura Biserica si un singur Domn...
In al doilea rand, eu nu m-as fi casatorit niciodata cu un arab si nu mi-as fi schimbat niciodata religia pentru un barbat. Acele femei de care spui ca au trecut la religia musulmana, iti garantez ca nu aveau nici o treaba cu crestinismul si cu Biserica Ortodoxa...
Doamne ajuta

[Mihailc]

Lacrimi: e impresionant cum a supraviețuit dragostea pentru soțul tău unor asemenea încercări. Cunosc femei (cel puțin una sigur) care au picat la probe mult mai superficiale....

Totuși cât e resemnare și cât speranță în situația ta actuală?