Am nevoie urgent de un sfat!

[Nico11]

Am 22 de ani, am o relatie de 3 ani si jumatate si locuiesc cu prietenul meu cam de 8 luni de zile.la inceput totul a fost frumos dupa care totul a luat o alta intorsatura, certuri in fiecare zi, jigniri, gelozii, etc. avem planuri de casatorie doar ca... nu stiu daca e bine.imi pare atat de rau ca am facut acest pas de a ma muta cu el, ma simt atat de vinovata, plang din orice, sunt trista si nu-mi gasesc linistea.imi doresc enorm sa ma schimb, am inceput sa ma apropii mai mult de biserica, de Dumnezeu. Doar ca nu stiu ce sa fac cu prietenul meu, sa ne casatorim sau sa luam o pauza? va rog din suflet sa imi dati si mie un sfat!

[Rodica50]

Crezi ca se va schimba ceva la el dupa casatorie? Ma indoiesc.

[florinbrasov0]

În prealabil postat de Nico11

Am 22 de ani, am o relatie de 3 ani si jumatate si locuiesc cu prietenul meu cam de 8 luni de zile.la inceput totul a fost frumos dupa care totul a luat o alta intorsatura, certuri in fiecare zi, jigniri, gelozii, etc. avem planuri de casatorie doar ca... nu stiu daca e bine.imi pare atat de rau ca am facut acest pas de a ma muta cu el, ma simt atat de vinovata, plang din orice, sunt trista si nu-mi gasesc linistea.imi doresc enorm sa ma schimb, am inceput sa ma apropii mai mult de biserica, de Dumnezeu. Doar ca nu stiu ce sa fac cu prietenul meu, sa ne casatorim sau sa luam o pauza? va rog din suflet sa imi dati si mie un sfat!

Cu siguranta Dumnezeu vrea sa ne apropiem de El pentru ca ne iubeste. Vrea sa-L iubim si noi. Necazurile vin din pronia Sa, ori pentru a ne indrepta, ori pentru a ne feri de vreoun rau, ori pentru a ne ajuta sa crestem dpdv duhovnicesc, ori pentru a ne curati pacatele ori pentru alt motiv de Dumnezeu stiut.
Eu, personal, nu m-as grabi sa ma casatoresc daca vad ca apar probleme. Cert este ca vor aparea tot timpul, dar intai ar trebui sa ma conving ca persoana de langa mine e cea potrivita. Singurul sfat pe care ti-l pot da eu este sa te rogi. Sa nu uitam ca Maica Domnului este grabnica ajutatoare!

[cherub]

Cu ajutorul lui Dumnezeu, si cu niscaiva rabdare si tact, totul este posibil, de ce nu?! La Dumnezeu este cu putintza ceea ce la oameni ar putea parea imposibil...
Nico, citeste 'Paraclisul Maicii Domnului' zilnic, daca poti (incearca sa-ti faci putin timp, nu dureaza asa mult); mergi pe la mai multe bis. si manastri si plateste pomelnice si acatiste pt. 40 de zile; roaga-te si tu in particular; mergi si discuta cu un preot duhovnic, spovedeste-te si vezi ce sfaturi si canon iti va da parintele, incearca sa le si urmezi, si sa speram ca lucrurile se vor schimba in bine si ca veti reusi sa iesiti din accest impas.

[Mihnea Dragomir]

Nu vă grăbiţi acum să vă căsătoriţi cu el, dar nici nu excludeţi această posibilitate pentru viitor. Este bun regretul că "v-aţi mutat cu el" (înţeleg că asta înseamnă: relaţii intime). Dar simpla părere de rău nu ajunge pentru mântuire, ci mai este necesară hotărârea de a nu mai păcătui şi dezlegarea prin Sf Spovadă. Numai astfel veţi redobândi starea de graţie şi veţi relua legătura cu Dumnezeu, iar fără asta nici toate acatistele, posturile, faptele de milostenie etc nu vă ajută.
Pentru el, asta va fi un test. Va fi el capabil să accepte ideea că nu avem numai drepturi, mai avem şi datorie ? Va accepta el ideea că o "casă de piatră" nu poate avea alt fundament decât pe Dumnezeu şi că fără asta e o casă de nisip, care se năruie la prima suflare de vânt ? Înseamnă că e capabil de sacrificii, dacă nu pentru Dumnezeu, atunci măcar pentru dv. Cu un asemenea bărbat, merită să te căsătoreşti. Nu va accepta ? Înseamnă că vă va pierde: să nu vă pară rău atunci, fiindcă tocmai aţi evitat o nenorocire de o viaţă.

[MariS_]

În prealabil postat de Nico11

Am 22 de ani, am o relatie de 3 ani si jumatate si locuiesc cu prietenul meu cam de 8 luni de zile.la inceput totul a fost frumos dupa care totul a luat o alta intorsatura, certuri in fiecare zi, jigniri, gelozii, etc. avem planuri de casatorie doar ca... nu stiu daca e bine.imi pare atat de rau ca am facut acest pas de a ma muta cu el, ma simt atat de vinovata, plang din orice, sunt trista si nu-mi gasesc linistea.imi doresc enorm sa ma schimb, am inceput sa ma apropii mai mult de biserica, de Dumnezeu. Doar ca nu stiu ce sa fac cu prietenul meu, sa ne casatorim sau sa luam o pauza? va rog din suflet sa imi dati si mie un sfat!

Draga Nico11,
voi ati dorit sa aveti fericire dar FARA Dumnezeu. Iata ca nu se poate.
Fericirea fara Dumnezeu e iluzorie si e urmata de suferinta si durere.
Ce trebuie sa faci? Simplu, sa-L cauti pe Dumnezeu, dar nu de forma.
Cauta-L din toata inima. Cum? Pai, daca inima ta e plina de tine, de
egocentrismul tau, nu mai incape Hristos. Smereste-te si roaga-te la
Domnul nostru, ca El e Iubire si Mila si Jertfa. Te va ierta si iti va
sterge lacrimile. Si, binenteles, cauta un duhovnic bun. Iar prietenul
tau ar trebui sa faca la fel. Abia dupa aceea sa va ganditi la casatorie.
Har, smerenie si jertfa de sine.
Traieste-ti ziua ca si cum ar fi ultima.

[ella87ella]

Nu stiu, daca casatoria v-a rezolva problemele voastre, casatoria o sa aduca si alte probleme, trebuie sa te gandesti bine ce doresti si ce simti pentru el, pauza poate ar fi bine venita, dar s-ar putea ca aceasta pauza sa se transforme intr-una definitiva, depinde cat este el de orgolios si cat te iubeste.
Din msj-ul scris de tine inteleg ca el este gelos si el incepe certurile.
In legatura cu credinta si religia, incearca sa gasesti un duhovnic, sa te spovedesti, sa-ti descarci sufletul in fata Domnului, sa mergi mai des la biserica, duhovnicul te va sfatui mai bine.
Cred ca unele lucruri Dumnezeu ni le da cu buna stiinta pentru ca ne iubeste, poate EL vrea sa te indrepti si poate EL stie ca cu prietenul tau nu vei fi fericita.
Dar multi tineri din ziua de azi nu au o relatie fericita, in toate sunt probleme si cauza este ca Hristos nu este in mijlocul relatiei lor si in casa lor, nu il iubesc pe EL din toata inima lor, printre acestia pot sa ma numar si eu .
Sfaturi o sa primesti multe aici, vezi tu care o sa-ti fie de folos.

[Pelerinul]

În prealabil postat de Nico11

Am 22 de ani, am o relatie de 3 ani si jumatate si locuiesc cu prietenul meu cam de 8 luni de zile.la inceput totul a fost frumos dupa care totul a luat o alta intorsatura, certuri in fiecare zi, jigniri, gelozii, etc. avem planuri de casatorie doar ca... nu stiu daca e bine.imi pare atat de rau ca am facut acest pas de a ma muta cu el, ma simt atat de vinovata, plang din orice, sunt trista si nu-mi gasesc linistea.imi doresc enorm sa ma schimb, am inceput sa ma apropii mai mult de biserica, de Dumnezeu. Doar ca nu stiu ce sa fac cu prietenul meu, sa ne casatorim sau sa luam o pauza? va rog din suflet sa imi dati si mie un sfat!

Din moment ce v-ati mutat fara a fi binecuvantati ispitele sunt mai mari. Iti recomand 'Taina Nuntii' a lui Danion Vasile, in special capitolul 'Daca stiam ca ne vom certa atat...'.
Sfatul meu e sa te desparti, dar iti dai seama ca sunt intr-o situatie foarte obiectiva si degajata fata de tine ca sa dau sfatul asta. La 22 de ani nu a intrat lumea in sac si principalul criteriu dupa care tb sa te ghidezi in gasirea unui partener este, in umila mea parere, evlavia. Iar de aici deriva celelalte.
Cu certuri, jigniri, gelozii cum se poate intemeia o familie pe calea mantuirii?

eu zic sa luati o mica pauza de a mai sta impreuna nu aveti binecuvintarea Domnului si apoi diavolul va loveste cu toata artileria avind cistig de cauza.mergeti amindoi [nu neaparat impreuna]la biserica rugativa ca Dumnezeu sa definitiveze lucrarea sa[vei fi instintata daca e cazul casatoriei sau nu].facind acest lucru nu vei avea necazuri pe viitor,daca nu tin-te bine biciul vine.sapoi esti tinara si nu se gata lumea ceri luiDumnezeu un sot bun si-i vei multumii toata viata de ce vei primi aceasta fiind cea mai buna alegere.

[camivero19]

În prealabil postat de Nico11

Am 22 de ani, am o relatie de 3 ani si jumatate si locuiesc cu prietenul meu cam de 8 luni de zile.la inceput totul a fost frumos dupa care totul a luat o alta intorsatura, certuri in fiecare zi, jigniri, gelozii, etc. avem planuri de casatorie doar ca... nu stiu daca e bine.imi pare atat de rau ca am facut acest pas de a ma muta cu el, ma simt atat de vinovata, plang din orice, sunt trista si nu-mi gasesc linistea.imi doresc enorm sa ma schimb, am inceput sa ma apropii mai mult de biserica, de Dumnezeu. Doar ca nu stiu ce sa fac cu prietenul meu, sa ne casatorim sau sa luam o pauza? va rog din suflet sa imi dati si mie un sfat!

Am trecut si eu prin asta...nu iti spun ce am facut eu ca poate nu e asta si calea ta. Am aflat insa ce e de facut prin rugaciune. Multa. La Maicuta Domnului, la Cuvioasa Parascheva, la toti sfintii pe care incepeam sa ii cunosc citindu-le viata si incercand sa le inteleg dorul si dragostea. Cauta un duhovnic, dar duhovnic... nu un preot oarecare la care sa te spovedesti, sa ii trantesti gunoiul in curte si gata. Ci unul care sa te ajute sa faci curat... sa se roage pentru tine... face minuni rugaciunea duhovnicului. E greu ... sa lasi pacatul e greu si ala cu cornite nu e fericit... dar se poate.. si e multa bucurie la Domnul. E multa bucurie in spatele poruncilor Lui. Indrazneste sa gusti din bucuria Lui si nu vei mai pleca! Doamne ajuta!