De ce a facut Dumnezeu lumea ?

[HBogdan]

Nu poti cunoaste persoana semenului numai prin initiativa ta , sau printr-o expeditie agresiva din partea ta .Pentru a o cunoaste trebuie sa se descopere ea insasi , printr-o initiativa proprie si o face aceasta cu atat mai mult cu cat lipseste acel element agresiv din tendinta ta de a o cunoaste (lucru verificat de nenumarate ori).
Cu cat mai mult pe Dumnezeu , Persoana Suprema si care nu este imbracata intr-un corp vizibil , nu-L poate cunoste omul daca nu se reveleaza El insusi.
Prin urmare se confirma in primul rand teza spiritualitatii crestine , ca nu se poate ajunge la vederea lui Dumnezeu fara un har special din partea Lui . Dar aceasta exclude si putinta ca fiinta noastra ,in setea de cucerire prin cunoastere si impropriere a lui Dumnezeu , sa ajunga pana la absorbirea fiintei divine in sine , pana la identificarea sa cu Dumnezeu.
De altfel , o identificare a omului cu Dumnezeu ar echivala cu o disparitie a fiintei umane ca fiinta deosebita , dar si a lumii ca realiatate distincta. Ar insemna ca Dumnezeu sa renunte la existenta creatiunii , dar atunci de ce a facut Dumnezeu lumea ? Ca sa-i ia existenta prin absorbirea in Sine ,dupa ce a trecut-o prin ocolul unei existente efemere ? Daca forma acesta a existentei create nu are o valoare ca atare , sau posibilitatea de a se bucura de valorile divine , ramanand in sine creatura , nu era mai logic ca peste tot nici sa nu fi fost creata ?

[ioanna]

Cuget, deci exist ! La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul (Ioan 1:1) Existenta nu e importanta prin ceea ce este, ci prin ceea ce devine in timp. Dumnezeu a creat lumea din bunatate pentru ca sa faca partase si alte fiinte de iubirea Lui, iubirea divina fiind una impartasita, nu de sine. Sensul miscarii si al timpului e tendinta spre unirea cu Dumnezeu si odihna in plenitudinea Lui. Prin miscare si existenta libera dobandesti existenta buna (in lumea asta) si prin aceasta ajungi la vesnica existenta buna (in ultima si absoluta realitate)

[nicolae44]

bogdane, daca vrei sa stii raspunsul te voi ajuta dar sa stii ca nu-i usor.ioana a raspuns bine gandesti existi.iti dau un indiciu si poate continuam daca vrei bineinteles,si poate tu si altii vei zice ca nu-i chiar asa dar hai sa incercam...nu vb de cat timp zile normale mii de ani samd i-a luat Domnului se creeze lumea,,dar daca vrei sa afli sa incheiem cu asta daca esti familiarizat cu biblia, ar trebui sa fi ca in ea scrie de creatie,nu-i asa?intrebarea este,,,,care era starea de fapt(in momentul creatiei,si putin inainte) in cer cand Dumnezeu a creat lumea???.....si de la gandul asta mergi mai departe leaga-le.succes

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de HBogdan

Nu poti cunoaste persoana semenului numai prin initiativa ta , sau printr-o expeditie agresiva din partea ta .Pentru a o cunoaste trebuie sa se descopere ea insasi , printr-o initiativa proprie si o face aceasta cu atat mai mult cu cat lipseste acel element agresiv din tendinta ta de a o cunoaste (lucru verificat de nenumarate ori).
Cu cat mai mult pe Dumnezeu , Persoana Suprema si care nu este imbracata intr-un corp vizibil , nu-L poate cunoste omul daca nu se reveleaza El insusi.
Prin urmare se confirma in primul rand teza spiritualitatii crestine , ca nu se poate ajunge la vederea lui Dumnezeu fara un har special din partea Lui . Dar aceasta exclude si putinta ca fiinta noastra ,in setea de cucerire prin cunoastere si impropriere a lui Dumnezeu , sa ajunga pana la absorbirea fiintei divine in sine , pana la identificarea sa cu Dumnezeu.

Practic, tocmai aţi demonstrat că nu îl putem vedea pe Dumnezeu.

Este concluzia la care a ajuns şi Liturgistul: Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre care nu cutează a căta nici cetele îngereşti.

De altfel , o identificare a omului cu Dumnezeu ar echivala cu o disparitie a fiintei umane ca fiinta deosebita , dar si a lumii ca realiatate distincta.

Prin urmare, omul nu se poate identifica cu Dumnezeu. În fond, nu e prea greu de ajuns la asemenea concluzie: eu nu mă pot identifica nici cu dv, cum o să mă identific cu Dumnezeu ?

Ar insemna ca Dumnezeu sa renunte la existenta creatiunii , dar atunci de ce a facut Dumnezeu lumea ? Ca sa-i ia existenta prin absorbirea in Sine ,dupa ce a trecut-o prin ocolul unei existente efemere ? Daca forma acesta a existentei create nu are o valoare ca atare , sau posibilitatea de a se bucura de valorile divine , ramanand in sine creatura , nu era mai logic ca peste tot nici sa nu fi fost creata ?

Aici, aţi demonstrat că, la urma urmei, Dumnezeu nu are nevoie de lume. Îşi este Sieşi suficient. Prin urmare, altceva decât necesitatea a fost motivaţia lui Dumnezeu în a face lumea.

[HBogdan]

... Daca Dumnezeu este realiatatea a carei putere nu poate fi depasita de nici o alta putere , aceasta putere nestramtorata de nici o alta putere superioara ei ,trebuie sa se arate si in raportul lui Dumnezeu cu lumea. Lumea nu poate fi pentru El un destin necesar , o trena necontenit variabila , pe care trebuie sa o poarte din veci . Ea nu poate fi o emanatie sau o desfasurare involuntara a fiintei Lui . Caci atunci in ce si-ar mai arata El suveranitatea peste orice necesitate si lege ?
De aceea , cred ca lumea trebuie sa fie un produs liber al vointei Lui . Cu cat o fiinta este mai puternica , cu atat pune mai putin materie externa sau fiinta sa la contributie in producerea unui lucru , Dumnezeu , facand lumea , e de inteles sa fi manifestat cea mai inalta forma de putere cugetata de noi , nefolosind nimic exterior , dar nepunand nici umarul , nici sudoarea fiintei Sale la contributie , ci scotind-o la iveala din nimic prin cuvantul Sau , ca manifestare a voii , dar nu ca emanatie de particule din fiinta Sa.
Prin urmare , in constitutia lumii si deci si a omului nu intra nimic din fiinta lui Dumnezeu , ca suprema realitate , pentru ca nu este - si mintea nu poate admite sa fie - un obict purtat de suvoiul unei puteri sau unei legi superioare Lui. Iar caracterul creat al lumii exclude orice identitate cu Dumnezeu .
Realitatea creata nu poate deveni necreata prin nici o evolutie !
Pe de alta parte, cuvantul prin care a creat Dumnezeu lumea , ca manifestare a vointei lui, a fost oricum o manifestare de putere .
Fara sa amestece nimic din puterea Sa in fiinta lumii,totusi , fara aceasta coborare a puterii lui in neantul din care a scos-o , fara aceasta prezenta in jurul ei, lumea nu s-ar putea sustine si dezvolta .Dar aceasta vointa, ca sa-si faca efectul in raport cu lumea , trebuie sa ajunga cumva ca prezenta de putere , pana acolo unde se produce efectul .
Oriunde se produce un efect al unei puteri , trebuie sa fie prezenta forta producatoare de efect a acelei puteri ; astfel , fiecare lucru din lume are , pana in intimitatea sa ,prezenta nemijlocita a unei puteri lucratoare a lui Dumnezeu.
Prin aceasta putere lucratoare fiecare din noi ne aflam de la inceput intr-o "unire" nemilocita cu El , datorita careia suntem si ne dezvoltam.Sfantul apostol Pavel spune in Areopag:Dumnezeu nu este departe de nici unul din noi , caci prin El viem , ne miscam si suntem (Fapte , 17).
Spiritualitatea crestina considera in plus la aceasta "unire" numai o sporire treptata si mai ales o sesizare a ei prin constiinta .

Este posibila aceasta sporire si aceasta sesizare din partea omului prin constiinta ?

[nicolae44]

e un fapt hotarator bogdane sa cunosti scriptura daca vrei sa afli raspunsuri cu privire legate tot de biblie,nu-i asa?raspunsurile care le-am vazut arata spiritualitate, dar cel mai bine ne poate raspunde tot Dumnezeu si unde decat tot prin biblie?daca intr-adevar vrei raspunsul...sau faci ca un fost coleg de-al meu care striga chiar cand vorbeam cu el ca nu intelege de ce sunt diferente intre religii...eu il intrebam dar vrei sa le cunosti?..el zicea nu pot sa inteleg...si l-am lasat...stiu ca tu nu faci asa...iti mai dau un mic ex.dupa aceea nu ma mai bag ca musca in ,,,forum,,, intr-un loc scrie ca Domnul a facut totul din nimic o explicatie exacta cauta oamenii s-o uniformizeze cu stiinta,,ff bine.oamenii de stiinta ne cred mai prosti pe noi care nu putem explica de multe ori ceea ce credem dar Domnul vrea sa ne explice sa ne linisteasca cugetele.....in alt loc tot in biblie scrie ca Domnul a facut tot ce se vede din ce nu se vede...o explicatie stiintifica sa zicem e ca Domnul a facut materia vizibila din materie invizibila ochiului omenesc ...nu contest ca materia care n-o vedem (de fapt la nivel de celula e totul si noi n-o putem vedea decat doar la microscop)ar putea fi fost facuta chiar din nimic si Domnul a poruncit sa existe si a luat fiinta.dar ceea ce ne explica Domnul putem sa stim daca vrem.sunt multe ex.de aceea ii indemn pe oameni sa puna pret pe biblie adica sa o citeasca .nu sustin ca stiu 100%raspunsul exact de ce a facut Dumnezeu lumea dar sunt cateva indicatii in cartea care ne-a lasat-o. Domnul sa te binecuvanteze

[Demetrius]

Cristos a înviat!

În prealabil postat de HBogdan

...
Realitatea creata nu poate deveni necreata prin nici o evolutie !

Pare simpatică afirmația, dar e prea omenească pentru că Îi neagă lui Dumnezeu perfecțiunea.
Dumnezeu poate orice, dar El nu vrea orice pentru că IUBEȘTE.
IUBIREA nu e iubire dacă nu Se ÎMPĂRTĂȘEȘTE pe Sine. Singura modalitate de a Se Împărtăși este lumea pentru că ea are nevoie de împărtășirea cu Dumnezeu, El fiind țelul și scopul lumii.

[indiscutabil34]

Cred ca intrebarea asta face parte din topul celor mai celebre intrebari din intreaga lume. Nu stiu sa dau un raspuns, posibil ca a facut lumea dupa chipul si asemanarea lui pentru ca a vrut sa aiba copii.

[fallen]

În prealabil postat de HBogdan

Nu poti cunoaste persoana semenului numai prin initiativa ta , sau printr-o expeditie agresiva din partea ta .Pentru a o cunoaste trebuie sa se descopere ea insasi , printr-o initiativa proprie si o face aceasta cu atat mai mult cu cat lipseste acel element agresiv din tendinta ta de a o cunoaste (lucru verificat de nenumarate ori).
Cu cat mai mult pe Dumnezeu , Persoana Suprema si care nu este imbracata intr-un corp vizibil , nu-L poate cunoste omul daca nu se reveleaza El insusi.
Prin urmare se confirma in primul rand teza spiritualitatii crestine , ca nu se poate ajunge la vederea lui Dumnezeu fara un har special din partea Lui . Dar aceasta exclude si putinta ca fiinta noastra ,in setea de cucerire prin cunoastere si impropriere a lui Dumnezeu , sa ajunga pana la absorbirea fiintei divine in sine , pana la identificarea sa cu Dumnezeu.
De altfel , o identificare a omului cu Dumnezeu ar echivala cu o disparitie a fiintei umane ca fiinta deosebita , dar si a lumii ca realiatate distincta. Ar insemna ca Dumnezeu sa renunte la existenta creatiunii , dar atunci de ce a facut Dumnezeu lumea ? Ca sa-i ia existenta prin absorbirea in Sine ,dupa ce a trecut-o prin ocolul unei existente efemere ? Daca forma acesta a existentei create nu are o valoare ca atare , sau posibilitatea de a se bucura de valorile divine , ramanand in sine creatura , nu era mai logic ca peste tot nici sa nu fi fost creata ?

"... Cei curati cu inima, aceia Il vor vedea pe Dumnezeu"

La celelalte intrebari nu stiu ce raspuns as putea sa dau.
In schimb pot raspunde printr-o alta intrebare/constatare : de ce omul, cu voia sau fara voia lui, nu face altceva decat sa o distruga, incet si sistematic? Bine, pe mine personal nu ma ingrijoreaza prea tare acest lucru, nu pt ca nu mi-ar pasa, ci pt ca stiu ca oricarei forte creatoare i se opune o forta distructiva si ca din intercatiunea intre creatie si distrugere rezulta insasi viata. S-ar putea spune in baza acestei teorii ca chiar Dumnezeu insusi a creat si "forta distructiva" care sa i se opuna (respectiv pe diavol) care prea bine stim cum actioneaza si il influenteaza pe om. Din punctul asta de vedere sunt linistita pt ca stiu ca oricat ar fi oamenii de influentabili, Dumnezeu nu va lasa ca lumea sa fie distrusa asa usor, chiar daca vor disparea civilizatii, specii sau chiar planete. Se spune ca noi, oamenii, nu suntem doar o specie de mamifere care vietuieste pe aceasta planeta, ci suntem (si) spirite. Poate n-ar trebui sa ne gandim sa gasim alta planeta locuibila in cazul distrugerii Terrei, ci sa ne cautam o "casa" pentru sufletele noastre in viata de apoi. Poate ca suntem "particule" din Divinitate, din forta creatoare, care a trebuit, pentru bunul mers al lumii,sa ne intrupam in aceasta specie de mamifer de pe Terra, pentru a putea asigura aceasta interactiune intre creatie si distrugere necesara vietii. Nu ni se dicteaza ce trebuie sa facem, doar ni se sugereaza, cel mult, iar noi alegem, fiecare dupa cum ne duce capul si dupa cum ne indeamna inima. Alegerile ne influenteaza in principal propriile vieti, si in mica masura, mersul lumii. Stiu ca nu am raspuns la intrebarea principala, de ce exista lumea, de ce exista viata, dar... nu stiu, singurul raspuns care-mi vine-n cap e "ca sa nu ne plictisim...".

De ce a creat Dumnezeu lumea?

Eu cred ca pur si simplu ca sa ne miram noi. Neincetat. Pana la minunare si oarecare uitare de sine.
(Dar noi nu facem asta. Nu avem vreme, ca suntem luati cu treburi...)