Durerea fizica

[Florin-Ionut]

Vreau sa aduc in discutie o idee gresita care bantuie ortodoxia, anume ca durerea fizica este rascumparatoare si pedepsitoare, satisfacand cumva dreptatea Lui Dumnezeu. Corect ar fi sa credem ca:

1. Nu suferinta fizica extrema a Lui Hristos pe Cruce ne-a adus iertarea si impacarea cu Dumnezeu, ci dragostea Lui infinita revarsata catre noi prin smerenia de care Dumnezeu-Fiul a dat dovada. Crucea a facut posibila moartea Celui fara de pacat, Care mai apoi a inviat invitandu-ne si pe noi sa ne trezim din moarte la viata.

2. Nu durerea fizica ne va chinui in Iad. Iadul va fi un spatiu de chin si remuscari, o limitare de la sine voita, inceputa in timpul vietii, a posibilitatii de a raspunde la iubirea divina care se va revarsa in continuare asupra noastra. Mai intai numai cu sufletul, dupa Judecata si cu trupul invierii.

[calator prin ploaie]

Doamne fereste! Refuz sa cred ca lui Dumnezeu i-ar place sa-si vada creatia suferind ! EL este iubire, daruire, perfectiune.....nu poate avea nimic asa teluric....

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de calator prin ploaie

Doamne fereste! Refuz sa cred ca lui Dumnezeu i-ar place sa-si vada creatia suferind ! EL este iubire, daruire, perfectiune.....nu poate avea nimic asa teluric....

Exact. Insa unii Il vad pe Dumnezeu ca pe un tortionar care-i pune pe ingerii cazuti sa invarta melesteul in cazanul cu smoala in care se vor praji pacatosii. Pentru totdeauna.

[dianagroza]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Corect ar fi sa credem ca...

Corect din punctul cui de vedere?
Sa nu ne axam pe pareri personale si sa-i inducem pe altii in eroare. In acest caz citatele ar fi binevenite.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de dianagroza

Corect din punctul cui de vedere?
Sa nu ne axam pe pareri personale si sa-i inducem pe altii in eroare. In acest caz citatele ar fi binevenite.

Daca va referiti la punctul 2, cititi-l pe Parintele Staniloae pentru inceput. Veti gasi raspunsul sau relativ la chinul Iadului.

[dianagroza]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Daca va referiti la punctul 2, cititi-l pe Parintele Staniloae pentru inceput. Veti gasi raspunsul sau relativ la chinul Iadului.

Nu am acces la toate cartile.
As vrea sa dati dvs. citatele pe baza carora va bazati cand afirmati asta, daca l-ati mentionat inseamna ca ati citit. Ca asa va trimit si eu la "Credinta otodoxa" sa vedeti un raspuns contra.

[Florin-Ionut]

Boala si durerea cauzata de suferinta trupului reprezinta o consecinta naturala a pacatului, dar nu o metoda de ispasire a vreunui pacat. Spre exemplu, omul care mananca si bea neglijent tot timpul nu va apuca batranetele, deoarece exagerarile ii deterioareaza trupul. Mai mult, de la o varsta se va resimti si il va durea ficatul, vor aparea bolile grave cauzatoare de moarte. Problema se extinde la orice pacat pe care-l comitem: stresul cauzeaza boli grave in chip cu totul firesc, pentru ca asa suntem construiti. Ura ne face rau atat fizic, cat si spiritual. Lenea duce la sedentarism si cauzeaza iarasi probleme de sanatate. Samd.

Da, exista si boli care apar in tinerete sau chiar in copilarie, insa acestea au cauze care transcend viata noastra, fiind cauzate probabil de pacatele stramosilor nostri, de la parinti si bunici inapoi. Dar nu ca sa ispaseasca pacatele lor, ci pentru ca asa functionam noi, pentru ca informatia se transmite genetic...

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de dianagroza

Nu am acces la toate cartile.
As vrea sa dati dvs. citatele pe baza carora va bazati cand afirmati asta, daca l-ati mentionat inseamna ca ati citit. Ca asa va trimit si eu la "Credinta otodoxa" sa vedeti un raspuns contra.

Spre exemplu, gasesti aici un eseu amplu al Parintelui in care vei gasi cateva idei ale Sfintilor Parinti referitoare la intelegerea chinurilor Iadului:

http://www.crestinortodox.ro/dogmati...ern-68902.html

Exemple citate din articol:

Iata cuvantul Sfantului Ioan Damaschin: "Spunem ca chinul acela nu e nimic altceva decat focul poftei nesatisfacute. Caci nu poftesc pe Dumnezeu cei ce au dobandit neschimbabilitatea in patima, ci pacatul. Dar acolo nu are loc savarsirea reala a raului si a pacatului. Caci nici nu mancam, nici nu bem, nici nu ne imbracam, nici nu ne casatorim, nici nu adunam averi, nici pizma nu ne satisface si nici un fel de rau. Deci poftind si neimpartasindu-se de cele ale poftei, sunt arsi de pofte ca de foc. Dar cei ce poftesc binele, adica numai pe Dumnezeu, Cel ce este si exista pururea, si se impartasesc de El, se bucura pe masura poftirii lor, pe masura careia se si impartasesc de Cel dorit".

Aceasta inseamna ca sufletele ajunse in iad dupa moarte nu suporta chinuri materiale sau un foc material, conform unei invataturi dezvoltate mai ales in teologia catolica. E vorba mai mult de neputinta sufletelor de a-si indrepta dorinta spre comuniunea cu Dumnezeu ca bun spiritual, ramanand intr-un continuu regret ca nu se mai pot bucura de placerile materiale sau ale orgoliului cu care s-au obisnuit in mod exclusiv. Ele nu pot capata gustul bucuriilor spirituale, care au ca esenta comuniunea cu Dumnezeu, realitatea personala si consistenta (ipostatica) suprema.

Sfantul Maxim Marturisitorul a descris in cateva pagini de mare plasticitate aceasta stare: "Daca nu am obisnuit ochii, urechile si limba sa priveasca, sa auda, sa graiasca dupa fire, ca rezultat vom avea intunericul si tacerea cea mai grea". Daca nu am dezvoltat comuniunea, vom avea tacerea tuturor. Daca nu am cautat sensul adevarat al lucrurilor si persoanelor, vom avea minciuna si absurdul; vom avea "viermele urii" pe care l-am cultivat. Daca ne-am legat viata de lucrurile trecatoare, aceasta isi va pierde consistenta impreuna cu cele ce au trecut ca fumul. Daca nu am stins focul poftelor cu infranarea, vom arde in el, neavand cu ce sa-l potolim. "Pentru focul placerii vom avea focul gheenei; pentru intunericul nestiintei si pentru ratacirea trecatoare, nestiinta vesnica". Pentru inaltimea mandriei desarte si a distractiilor, prabusirea cea mai de jos si tristetea continua. Din toate partile ne vor inconjura minciuna si nesinceritatea serpuitoare pe care am cultivat-o.

De aceea Sfantul Isaac Sirul a spus ca iadul este o pedeapsa a iubirii.

[dianagroza]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Spre exemplu, gasesti aici un eseu amplu al Parintelui in care vei gasi cateva idei ale Sfintilor Parinti referitoare la intelegerea chinurilor Iadului:

Nu vad la niciunul aceiasi idee. Fie focul poftei nesatisfacute, fie lipsa iubirii, minciuna si restul. Nu contest nimic. Ei se completeaza in citate, care au fost alese in asa fel incat sa realizeze un tot. Nu cred ca aceste citate cuprind intreaga lor invatatura despre Rai si Iad.
Aici apare diferenta dintre suferinta dupa judecata particulara si cele dupa judecata finala.

Sfîntul Ioan Gură de Aur zice despre muncile iadului: „Nu crede, omule, că acel foc se aseamănă celui din această lume; focul din această lume consumă şi schimbă deplin tot ceea ce aprinde, iar focul de dincolo de mormînt va arde totdeauna ceea ce a aprins şi nu va înceta niciodată să ardă. De aceea se numeşte nestins că şi păcătoşii care vor arde în el vor deveni nemuritori pentru chinuri".
Aproape la fel ne învaţă şi Sfîntul Ioan Damaschin „Păcătoşii vor fi daţi focului veşnic; nu unui foc material ca al nostru, ci unui foc ce nu este cunoscut decît lui Dumnezeu. Acel foc va arde fără a consuma sau a distruge. El va lucra nu numai asupra trupului păcătoşilor ci şi asupra duhurilor celor netrupeşti, ale demonilor, el va fi întunecat şi tainic. Pe lîngă acest foc, cei păcătoşi vor fi mîncaţi de viermele conştiinţei lor."

Iti recomand si eu: http://www.sfaturiortodoxe.ro/despreiad.htm

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de dianagroza

Nu vad la niciunul aceiasi idee. Fie focul poftei nesatisfacute, fie lipsa iubirii, minciuna si restul. Nu contest nimic. Ei se completeaza in citate, care au fost alese in asa fel incat sa realizeze un tot. Nu cred ca aceste citate cuprind intreaga lor invatatura despre Rai si Iad.
Aici apare diferenta dintre suferinta dupa judecata particulara si cele dupa judecata finala.

Sfîntul Ioan Gură de Aur zice despre muncile iadului: „Nu crede, omule, că acel foc se aseamănă celui din această lume; focul din această lume consumă şi schimbă deplin tot ceea ce aprinde, iar focul de dincolo de mormînt va arde totdeauna ceea ce a aprins şi nu va înceta niciodată să ardă. De aceea se numeşte nestins că şi păcătoşii care vor arde în el vor deveni nemuritori pentru chinuri".
Aproape la fel ne învaţă şi Sfîntul Ioan Damaschin „Păcătoşii vor fi daţi focului veşnic; nu unui foc material ca al nostru, ci unui foc ce nu este cunoscut decît lui Dumnezeu. Acel foc va arde fără a consuma sau a distruge. El va lucra nu numai asupra trupului păcătoşilor ci şi asupra duhurilor celor netrupeşti, ale demonilor, el va fi întunecat şi tainic. Pe lîngă acest foc, cei păcătoşi vor fi mîncaţi de viermele conştiinţei lor."

Iti recomand si eu: http://www.sfaturiortodoxe.ro/despreiad.htm

Si unde scrie mai sus la Iona Gura de Aur sau la Ioan Damaschin ca acest foc divin nematerialnic cauzeaza dureri fizice asa cum le stim noi? Este adevarat ca damnatii vor suferi si cu sufletul, si cu trupul dupa Judecata, insa e absurd sa creada cineva ca va fi o durere fizica asupra trupului. Eu asta vreau sa subliniez, pentru ca exista multi credinciosi care au o credinta stramba intr-un Dumnezeu tortionar care le cauzeaza chinuri de genul:

- focul arde la propriu trupul care se reface ca sa fie ars din nou;
- vin fiinte demonice sub forma de corbi care le mananca ochii, care se refac pentru a fi din nou mancati;
- in Tartar e atat de frig incat cine sarmanii oameni sufera de inghet continuu;
- in alte locuri vin viermii si le intra prin nas si ies prin gura si prin urechi;
- unii sunt aruncati din foc in gheturi si inapoi si tot asa;

Imaginatia malefica a omului este atat de bolnava incat te sperii de ce le debiteaza mintea unora. Dar, daca pentru unii oameni aceste imagini horror ii tin departe de pacate, atunci n-au decat sa creada ce-or vrea, insa sa nu ma puna si pe mine sa accept aceste idei de durere vesnica extrema.