alinarea sufletului ranit

[AGabriela]

Stimata Gabrielita, pentru ca iti inteleg suferinta, caci am aceeasi dorinta, aceeasi ispita (de deznadejde), imi permit sa iti dau un sfat (daca nu este pre tarziu pentru asa ceva): ai rabdare in sensul ca sa nu pacatuiesti (insami am facut asta si greu platesc - cu momente de deznadejde crunta), mergi neaparat la Sf. Liturghie, spovedeste-te chiar daca nu iti vine, continua cu rugaciunea si cauta un baiat cu care sa ai acelasi duh si cu care sa incerci sa treiesti autentic ortodox. Degeaba intalnesti baieti, daca aceea nu stiu de Hristos.

Cu iertare sa fie dar acum voi expune cateva randuri cu referire la subiect. Am citit aproape toate comentariile si se spune ca suntem niste netrebnici, niste nimicuri si ca de noi depinde totul: nu sunt de acord. Cand nu ai pace si cand sufletul este bolnav nu poti gandi lucid: adica tinzi sa crezi ca Hristos nu este langa tine. Si totusi, in timp ce mandria si deznadejdea te coplesesc, incerci cum poti "Doamne ajuta-ma, ca pier!", dar daca sufletul ti-e bolnav, nu simti pur si simplu nici un raspuns. Sigur ca am putea spune ca platim pentru pacatele noastre: dar intrebarea este: pentru ce mai exista Sf Spovedanie? Dumnezeu este Bun si Milostiv si are mare grija de noi, dar cred ca mai sunt momente, in care desi El lucreaza necontenit pentru mantuirea noastra, nu ne lasa sa ne odihnim, poate tocmai ca sa apreciem mai mult atunci cand va veni momentul sa primim acea Pace de la Dansul.

Ca sa intelegeti ce vreau sa spun mai sus o sa incerc sa expun in cateva cuvinte povestea mea: trec prim momente cumplite, am zile cand ma intreb pentru ce traiesc, uneori fiindu-mi frica sa nu ajung in asa chip de deznadejde incat sa fac vreo prostie prin care sa-mi curm sansa la mantuire sau sa ma intorc din nou la pacat (caci am odinioara am trait in desfranare motivul fiind tot deznadejdea). Cred ca nimeni nu ma ajuta, nimeni nu ma aude, nici chiar Dumnezeu. Si totusi un mic strop de speranta imi rasare in suflet a doua zi, cand imi dau seama de chin si prin aceasta mai cred un pic ca Domnul nu ma lasa. Si toate acestea tin de un an si un pic pentru ca nu gasesc un om care sa ma ocroteasca si sa ma iubeasca (nu este doar o dorinta, ci si o nevoie inca din frageda copilarie avand in vedere ca am fost supusa unor abuzuri ale unui pedofil la ora aceea). Am ajuns sa ma duc la o nunta a unor prieteni si sa plang ca la o inmormantare de tristete, in loc sa ma bucur pentru ei. Imi dau seama ca sunt intr-o stare jalnica, dar totodata ca nu mai pot face nimic fara Hristos. Nu pot iubi, nu pot darui, nu am rabdare fara El... nimic. Am un servici bun, am un acoperis deasupra capului, am prieteni, am un duhovnic care se mahneste cand ma vede asa si totusi, fara Hristos, nu ma pot bucura de ele. Acum am ajuns sa nu-mi mai doresc nici casnicie, nici copii, nici sot (desi nevoia persista in sufletul meu), ci doar pacea de la Hristos: dar de vreme ce intarzie atat, probabil si aceasta este un lucru mult prea mare pentru mine inca. Cu siguranta va veni o clipa de odihna, si cand va fi aceea numai Domnul stie. Stiu ca nu sunt singura in aceasta situatie.

in concluzie, unui astfel de suflet nu ii poti spune ca nu face nimic, ca este un netrebnic si ca nu incearca sa il "induplece" pe Dumnezeu prin rugaciuni sau dragoste sau rabdare sau ca putinul pe care il face este in zadar caci risti sa ti se raspunda "Pai atunci nu mai fac nimic!" si acel suflet sa se piarda. Acel suflet este bolnav si cu adevarat nu poate face nimic fara Hristos: nici sa se pocaiasca, nici sa se smereasca, nici sa iubeasca, nici sa rabde etc. Dar fratilor, Dumnezeu este milostiv, si probabil ca pe unii dintre noi ii lasa sa se chinuie mai mult cat inca pot duce doar ca bucuria sa le fie mai mare (in putinele mele momente de luciditate, inca mai cred asta).

Sa va daruie Dumnezeu Pacea Sa si nu uitati ca Hristos a murit si a inviat pentru noi.
Cu drag
Gabriela

[Antonela]

Domnilor....le am zis nu vreau sa isc cearta ...am sa mai vorbesc la telefon cu varul meu si l mai indemn o data sa cheme preotul...ma doare sufletul...sincer va zic...nu stiu ce sa fac

[Ekaterina]

În prealabil postat de Antonela

Domnilor v as ruga sa ma lamuriti si pe mine cu ceva.
Am o matusa care se afla in mare suferinta, este pe patul de moarte....si trecand in vizita pe la ei ieri....am aprins o lumanare! intre timp am zis ca poate vine preotul sa faca o rugaciune pentru ea ca tare se chinuie....
O verisoara de a matusii mele auzind de preot, mi a zis ca preotul degeaba vine, ca nu e bine....ca este mare pacat sa intoarca sufletul ei...ca ea acum se chinuie sa si dea sufletul!
M am mahnit tare si nu am stiut ce sa zic...dar cred ca preotul ar zice el o rugaciune pentru sufletul ei...ca rugaciunea mea, a unui pacatos e neputincioasa si Preotul are putere mai mare de la Dumnezeu.
Cata nevoie are de rugaciune....cat se chinuie saraca!
Exista oare pacatul intoarcerii sufletului unui om care se tanguie sa moara....de catre vreun crestin care sta langa el pe patul de moarte?
Inteleg lupta ce se da dintre trup si suflet...si ce e acolo....cata durere pentru sarmanul suflet...
Stiu ca se zice ca omul nu si poate da sufletul langa rude...si ca e mai bine sa plece din camera rudele muribundului si sa fie cineva din afara sau mai puternic care sa i tina lunmanarea dar totusi exista pacatul asta?...
si daca sunteti amabili..o sursa bibliografica in cazul in care aveti cunostinta de asa ceva!
Va multumesc

Gasesti aici o pozitie ortodoxa care te va lamuri, articolul este scris de un preot. El este cel mai potrivit sa spuna cum se procedeaza in asemenea cazuri.
http://www.crestinortodox.ro/dogmati...lui-69178.html

[Ekaterina]

În prealabil postat de Antonela

Domnilor v as ruga sa ma lamuriti si pe mine cu ceva.
Am o matusa care se afla in mare suferinta, este pe patul de moarte....si trecand in vizita pe la ei ieri....am aprins o lumanare! intre timp am zis ca poate vine preotul sa faca o rugaciune pentru ea ca tare se chinuie....
O verisoara de a matusii mele auzind de preot, mi a zis ca preotul degeaba vine, ca nu e bine....ca este mare pacat sa intoarca sufletul ei...ca ea acum se chinuie sa si dea sufletul!
M am mahnit tare si nu am stiut ce sa zic...dar cred ca preotul ar zice el o rugaciune pentru sufletul ei...ca rugaciunea mea, a unui pacatos e neputincioasa si Preotul are putere mai mare de la Dumnezeu.
Cata nevoie are de rugaciune....cat se chinuie saraca!
Exista oare pacatul intoarcerii sufletului unui om care se tanguie sa moara....de catre vreun crestin care sta langa el pe patul de moarte?
Inteleg lupta ce se da dintre trup si suflet...si ce e acolo....cata durere pentru sarmanul suflet...
Stiu ca se zice ca omul nu si poate da sufletul langa rude...si ca e mai bine sa plece din camera rudele muribundului si sa fie cineva din afara sau mai puternic care sa i tina lunmanarea dar totusi exista pacatul asta?...
si daca sunteti amabili..o sursa bibliografica in cazul in care aveti cunostinta de asa ceva!
Va multumesc

Articolul este mai lung si cu putina istorie, de aceea am extras din el exact ceea ce te intereseaza in situatia pe care ne-ai prezentat-o mai sus.

Exista insa situatii cand muribundul traieste dramatic si sfasietor ultimele clipe ale vietii. In astfel de situatii cand trupul se stinge, fara ca sufletul sa se desparta de trup, agonia mortii este chinuitoare nu doar pentru muribund, dar mai ales pentru familie, pentru cei apropiati. In general, Biserica a tratat astfel de situatii ca exceptionale: muribundul nu primeste eliberarea intrucat are pe constiinta pacate grave, nemarturisite, care-i apasa greu constiinta.

Acest aspect a dat nastere unui ritual penitential complex: "Slujba la iesirea cu greu a sufletului" si un ritual legat de "Impartasania grabnica".

[Antonela]

O alta intrebare as avea, sa ma iertati ca indrznesc poate intrebarea mea starneste rasul....daca am sfintit o data casa, masina ....se va mai face vreo sfintenie peste ani....a aceluias loc? sau daca masina a fost lovita....se mai resfinteste? sau casa demolata? sau daca am cumparat o masina si eu am dus o sfintit si fostul proprietar poate a sfintit o si el ...ca e la a 7 mana si nu am de unde sti...
va intreb pentru ca nu stiu si scuzati mi indrazneala
va multumesc din suflet....
Doamne ajuta...

[Ekaterina]

Pentru Antonela:
Am mai gasit un articol mult mai lamuritor
http://www.crestinortodox.ro/dogmati...tii-69038.html

Ajutorul cu care sunt datori semenii si Biserica

In aceasta vreme de neliniste si spaima, omul are nevoie de intarirea si mangaierea celor din jur. Mai ales in zilele noastre, cand atatia oameni se sting singuri, departe de familie, sfarsindu-si viata cel mai adesea intr-o camera straina si rece de spital. Chiar daca intelegerea lor abia palpaie sau pare ca s-a stins cu totul, simpla noastra prezenta la capataiul lor, tacuta, iubitoare si veghetoare, le este de mare folos.

Cu cat mai mult ii va ajuta rugaciunea noastra! Toti fratii de credinta sunt chemati sa inalte rugaciuni pentru cel aflat pe patul de moarte, iar Biserica vine in ajutor cu rugaciunile si harul ei. in Biserica Ortodoxa exista doua slujbe pentru cei aflati pe patul mortii: Slujba la iesirea cu greu a sufletului si Canonul de rugaciune catre Maica Domnului mai inainte de ceasul mortii.

Prima consta in rostirea mai intai a Psalmilor 69 si 142, care se citesc si la alte slujbe, dar care sunt deosebit de potriviti in aceasta imprejurare: "Doamne, spre ajutorul meu ia aminte! Doamne, sa-mi ajuti mie grabeste-Te! Iar eu sarac sunt si sarman, Dumnezeule, ajuta-ma! Ajutorul meu si Izbavitorul meu esti Tu, Doamne, nu zabovi!"; "Doamne, auzi rugaciunea mea, asculta cererea mea. Sa nu intri la judecata cu robul Tau, ca nimeni din cei vii nu-i drept inaintea Ta. Vrajmasul prigoneste sufletul meu si viata mea o calca in picioare; facutu-m-a sa locuiesc in intuneric ca mortii cei din veacuri. Mahnit e duhul in mine si inima mea incremenita inlauntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult. Intins-am catre Tine mainile mele, sufletul meu ca un pamant insetosat. Degrab auzi-ma, Doamne, ca a slabit duhul meu. Nu-Ti intoarce fata Ta de la mine, ca sa nu ma aseman celor ce se coboara in mormant. Arata-mi calea pe care voi merge, ca la Tine am ridicat sufletul meu. Scapa-ma de vrajmasii mei, ca la Tine alerg, Doamne. Inva-ta-ma sa fac voia Ta, ca Tu esti Dumnezeul meu. Duhul Tau cel bun sa ma povatuiasca la pamantul dreptii. Pentru numele Tau, Doamne, daruieste-mi viata. intru dreptatea Ta, scoate din necaz sufletul meu. Fa bunatate de starpeste pe vrajmasii mei si pierde pe cei ce necajesc sufletul meu, ca eu sunt robul Tau."

[Antonela]

Si a inceput sa aiba un miros urat....se poate asa ceva? inainte sa fie ..adormita?
Ma ia cu durerea de cap...l am sunat...a zis ca se duce....
mi e asa mila....S o ajute Buna noastra Maicuta Domnului....
va multumesc din suflet...

[Ekaterina]

Cel mai mult puteti sa ajutati acum cu rugaciunea. Canonul de rugaciune catre Maica Domnului mai inainte de ceasul mortii se gaseste in cartea Buchet de Acatiste ale Maicii Domnului, o carte cu multe si frumoase rugaciuni in cinstea Maicii Domnului. Am vazut ca a postat Acatistul si un user aici pe forum, dar nu stiu sigur daca este intreg sau ii lipseste partea de sfarsit. Ma voi uita in Buchet de Acatiste ale Maicii Domnului si daca nu e complet voi posta finalul.
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ead.php?t=5057

Dumnezeu si Maicuta Domnului sa-i ajute sa aiba un sfarsit crestinesc si parte de Imparatia lui Dumnezeu!

[Ekaterina]

În prealabil postat de Antonela

O alta intrebare as avea, sa ma iertati ca indrznesc poate intrebarea mea starneste rasul....daca am sfintit o data casa, masina ....se va mai face vreo sfintenie peste ani....a aceluias loc? sau daca masina a fost lovita....se mai resfinteste? sau casa demolata? sau daca am cumparat o masina si eu am dus o sfintit si fostul proprietar poate a sfintit o si el ...ca e la a 7 mana si nu am de unde sti...
va intreb pentru ca nu stiu si scuzati mi indrazneala
va multumesc din suflet....
Doamne ajuta...

Privitor la sfintirea casei, in Agheazmatar (cartea care cuprinde slujba sfintirii casei) intalnim doua feluri de rugaciuni: Rugaciune la inceperea temeliei casei si Randuiala binecuvantarii casei noi.

La punerea temeliei unei case se face sfintirea cea mica a apei. Dupa aceasta sfintire, preotul face o rugaciune pentru cei care vor lucra la construirea ei: „Dumnezeule Atottiitorule... cauta spre robul Tau (numele), care, cu puterea tariei tale, voieste sa ridice casa pentru locuit si prin zidire sa o inalte... ajuta-i sa o inalte pana la capat“. In acest caz, este indicat sa fie prezenti si muncitorii. Apoi preotul se roaga pentru statornicia constructiei: „intareste-o pe ea, pe piatra cea tare, ca, dupa glasul cel dumnezeiesc al Evangheliei Tale, nici vantul, nici apa, nici altceva sa nu o poata strica...“, iar la final ii pomeneste pe cei care vor locui in ea: „si pe cei care vor sa locuiasca in ea ii pazeste de toata bantuiala celui potrivnic...“.

Sfintirea unei case este savarsita si la renovarea sau curatenia generala a locuintei, dar si la mutarea intr-o alta locuinta.

Tinand seama ca omul este solidar cu tot ceea ce il inconjoara, pacatele, faradelegile sale intineaza spatiul in care acesta le savarseste sau traieste. Acesta este motivul pentru care credinciosul nu se multumeste doar cu o singura sfestanie si astfel, solicita preotului sa le oficieze slujba de sfintire a casei la un an sau chiar mai devreme.
http://www.crestinortodox.ro/diverse...sei-96018.html

Gasesti aici si cum trebuie sa te pregatesti atunci cand faci sfestanie. Din cate stiu eu, poti sa sfintesti masina la un interval de timp, nu o singura data, la fel si sfintirea casei. Am auzit ca in unele zone se sfinteste casa la inceputul fiecarei luni calendaristice. Dar nu inteleg la ce te referi cand spui de casa demolata, la sfintirea casei demolate?

[Antonela]

dadeam un exemplu..pur si simplu...pentru ca nu stiam daca se poate resfinti! am inteles acum si va multumesc din suflet pentru indrumare!