Doua nebunii

[Marius22]

Sfanta Scriptura si Traditia ne pun inainte doua "nebunii" din perspectiva relatiei cu Hristos. Nebunia intru Acesta si nebunia fara El, cea la care se refera psalmistul: "Zis-a cel nebun intru inima sa, nu este Dumnezeu". Prima este abis de smerenie, cealalta abis de mandrie. De aici si atitudinile lor diametral opuse. Nebunul intru Hristos intelege toate, dar cauta sa se faca neinteles, in timp ce nebunul fara Hristos nu intelege nimic, dar cauta pe toate caile sa se faca inteles.

Noi avem, intr-o masura mai mica sau mai mare, cate ceva din fiecare. De aceea, ne si asemanam fratelui din pilda urmatoare: Odata a venit la parintele Ilie un calugar pentru spovedanie si i-a zis:
- Parinte, da-mi binecuvantare sa ma fac nebun pentru Hristos! Iar batranul i-a raspuns, zambind:
- Nu-ti ajunge cat esti de nebun? Vrei sa te mai faci?
Deci, rusinandu-se calugarul, i-a pus metanie pana la pamant si i-a zis:
- Iarta-ma, cinstite parinte, ca am gresit! Iar el, sarutandu-l, l-a liberat cu pace.