Mai sunt baieti crestini? Unde?

[AlinB]

În prealabil postat de Iorest

Era vorba ca femeile cresc viitorii barbati privandu-i de tata, multe sunt feministe sau carieriste si sunt din sfera care pot fara barbat si cred ca e suficient doar venitul lor mare pt a creste baiatul in conditii optime.

Nu sunt asa multe cazuri din astea ca sa generalizezi.

Dupa care vin femeile din generatia viitoare si spun ca nu mai sunt multumite de barbatii actuali, pai normal ca nu daca fiul a crescut fara tata, sau daca imaginea tatalui a fost demonizata in fata copilului si s-a ales cu sechele, sau daca el n-a avut modele de paternitate in viata lui.

Gemeralizezi. Cati baieti vin din familii monoparentale? Nesemnificativ.

Virgiliu Gheorghe atrage atentia asupra lipsei de model patern din casa.

In majoritatea cazurilor mai degraba pentru ca tatal desi a fost prezent fizic, n-a avut ce sa-si invete copilull.

Ai fi surprins sa aflii contrariul, citeste toate comentariile de pe pagina asta pana jos http://www.t-a-t-a.ro/2009/03/25/tat...-discriminati/

Statistic, cati % din tati, in cazurile de divort, au cerut custodia dar n-au primit-o?

Un tata chiar a parcurs toti pasii, cei de la protectia copilului au fost chiar inregistrati in nesimtirea lor si tot nu au patit nimic, ba chiar el a ajuns sa fie considerat nebun ca de ce insista atat, ca trebuia sa renunte si sa-si faca alt copil, sau asa-i trebuie daca a luat-o de pe centura.

cherry picking.

Eu m-am folosit de exemplul respectiv pt ca am identificat exact ce trebuie un monopol al femeilor care se specializeaza in mod natural ca judecatoare pe chestiuni de dreptul familiei si care dau dreptate cam in 95% din cazuri femeii, chiar si cand ea inseala, singurele dati cand pierde femeia custodia e cand renunta, e bolnava psihic sau alcoolica.

speculatii

Ca si barbatul inseala si are o parte din vina sunt de acord 100% problema e ca nu e barbatul mereu cel care e infidel si daca are de a face cu o mama care-si aduce parteneri si care-l invrajbeste pe copil impotriva tatalui natural sau il invata pe copil ca e de fapt fiul concubinului, normal ca tatal se lupta sa-l scoata de acolo.

In % din cazuri?

Rau e ca barbatii renunta sa mai urmeze studii superioare, sa se perfectioneze continuu ca nu exista un echilibru, proportia femeilor cu studii superioare serioase, in Romania o depaseste pe cea a barbatilor de la an la an, intodeauna e bine sa fie un echilibru in societate si la corpurile didactice si in alte domenii, altel e riscul ca o breasla sa fie condusa dupa o anumita inspiratie si sa nu mai vada un derapaj intr-o anumita preconceptie.

Pentru ca sunt puturosi?
Sau mai realisti? In sensul ca o diploma in Romania nu echovaleaza cu o competenta anume, ca sa nu zic ca sunt unele chiar complet inutile.

Pai scade doar femeile care fac facultati de genul "Relatii cu publicul" sau "asistent farmacist" si sa vezi cum se schimba procentele :))

Teoretic asa e, in practica barbatii calificati se casatoresc repede iar celelalte ori se lupta sa devina amante si sa-i desparta, ori isi iau soti sub calificarea lor dar cu care se comporta de parca ar fi sefa de la serviciu.

Speculatii.
Nu poti sa desparti o familie in care oamenii respectivi stiu ce vor si au un scop comun.

Virgiliu Gheorghe zicea ca o femeie pusa in postura sa ia decizii in medii cu grad ridicat de stres se masculinizeaza , i creste chiar gradul de testosteron, fapt care-i afecteaza sanatatea si probabil, adaug eu îi este greu sa se decupleze nervos de la stresul serviciului pe care-l muta si in relatia cu sotul.

Speculatii.
Oricum, toata lumea trebuie sa ia mereu decizii, face parte din procesul de manturizare.

Oricum o sa ma vad nevoit sa recitesc volumul si sa vin cu citate ca sa discutam situatia pe alte premise, mai calme si asezate.

Chiar as fi interesat de ceva citate (cu pagina)

[Mia Mia]

În prealabil postat de adelina02

Sunt baieti de toate felurile, la fel ca si noi, fetele. Cu siguranta sunt si seriosi... tu cunosti doar cativa baieti, dar asta nu inseamna ca toti sunt la fel ca ei. Cu siguranta nu ii stii chiar pe toti din toata lumea, asa ca nu poti generaliza.
De ce se despart cuplurile? Lumea are prostul obicei sa se arunce intr-o relatie fara a cunoaste mai intai persoana de sex opus foarte bine din toate punctele de vedere si sa judece cat mai obiectiv. Ne convine sau nu, oamenii isi formeaza masti sociale din diferite motive. Cu timpul insa, sub influenta factorilor de mediu si in diverse situatii, ea incepe sa cada si sa se vada adevarata fata. Procesul poate dura o luna, doua, trei, un an, 10 ani... timp in care trebuie pastrata doar o relatie de prietenie, fara a te implica in una de iubire.
Sa nu crezi ca in biserica toti oamenii sunt evlaviosi si practica ortodoxia cu fapta. Tot aud in stanga si in drepta sfaturi de genul ,,vrei o fata/un baiat cuminte? De ce nu cauti in biserica?" :)) De cand a devenit biserica loc de matrimoniale? Bun, nu e exclus sa iti gasesti aici jumatatea, cu voia Domnului, dar sa nu facem din mersul la slujbe un scop in a cauta pe cineva. Plus de asta, multi vor ca pers. de sex opus sa fie cuminte, serioasa, credincioasa. Bun, si ce ofera la schimb? Daca nu e si el/ea la fel, relatia nu are cum sa dureze pt ca nu se vor potrivi stilurile de viata.
De ce ai suferi daca nu ai pe cineva... un om care sufera din cauza ca nu are un partener este unul neimpacat cu sine si cu Dumnezeu. Iubesti copiii, bun, poti avea grija de ei si fara a-i face. Oferind dragoste nu te vei simti niciodata singur/a.
Sa ne amintim de ceea ce spunem in rugaciunea Tatal Nostru... ,,faca-se voia Ta". Daca Dumnezeu iti randuieste sa mergi pe calea casatoriei, va face in asa fel incat sa cunosti pe cineva, sa te simti atras/a de el/ea si lucrurile vin de la sine. Nu trebuie sa ne incapatanam noi sa gasim pe cineva.
Si inca ceva: postul, rugaciunea, etc nu se fac ca la targ. Scopul lor este mantuirea, nu poti redirectiona rugaciunea doar la nivel de cerere spre indeplinirea dorintelor ca daca nu se indeplinesc ce faci, renunti la credinta.... E adevarat ca Dumnezeu aude toate rugile noastre, dar le indeplineste doar pe cele ce ne sunt de folos.

Sunt in totalitate de acord cu ce ai scris tu; baieti crestini mai sunt, dar Dumnezeu cred ca ingaduie sa-l gasesti pe cel potrivit la momentul potrivit; poate nu esti pregatita tu, sau poate nu e pregatit el, Dumnezeu stie. Cred de asemenea ca Dumnezeu iti va trimite persoana potrivita la momentul potrivit , poate cand te astepti mai putin. In cazul meu asa a fost in privinta viitorului sot , iar in primavara avem nunta. Deci, curaj tuturor! :)

[ioan67]

În prealabil postat de CristianR

Însă nu cred că îndemnul lui Hristos e lipsit de realism.

Dimpotriva, invatatura Domnului e tot ce poate fi mai "realist". Am tot afirmat asta si ma bucur ca am ocazia sa o spun din nou.
Ceea ce ti-am scris eu se refera la visurile oamenilor, la modul in care ne inchipuim noi multe... Nu la Evanghelie.

*
Cristian, eu fac mereu o diferenta intre Evanghelie si reactia noastra la ea. In mod firesc/inevitabil avem mereu un raspuns la Evanghelie. Problema pe care o subiniez constant nu e Evanghelia ci modul cum raspundem noi la ea.
Ma indoiesc foarte mult de modul in care oamenii au raspuns si vor raspunde la Chemarea lui Dumnezeu. Personal sunt extrem de dezamagit de reactia noastra. (Inutil sa mai precizez ca ma includ si pe mine in lista - si nu pe ultimele locuri...)

[ioan67]

În prealabil postat de CristianR

Dar multe altele le-am întâlnit pe la porțile bisericilor. Smerite...

Him...
Deie Domnul sa fie asa cum zici.

P.S. Ma tem ca daca incepem sa punem in antiteza cuviosia femeii versus nevrednicia barbatilor (sau viceversa) am luat-o rau de tot pe aratura... Cristian, ti-am mai spus opinia mea: iubirea e o afacere de doi (intre care are loc o desertare reciproca), nu de unul sau altul. In fine...

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de adelina02

De ce se despart cuplurile? Lumea are prostul obicei sa se arunce intr-o relatie fara a cunoaste mai intai persoana de sex opus foarte bine din toate punctele de vedere si sa judece cat mai obiectiv. Ne convine sau nu, oamenii isi formeaza masti sociale din diferite motive. Cu timpul insa, sub influenta factorilor de mediu si in diverse situatii, ea incepe sa cada si sa se vada adevarata fata. Procesul poate dura o luna, doua, trei, un an, 10 ani... timp in care trebuie pastrata doar o relatie de prietenie, fara a te implica in una de iubire.

Hm! Desi e o practica intalnita la tot pasul, cu siguranta NU este cea mai indicata.
Cuplurile se despart din multe motive, dar in principiu trebuie tinut cont mai intai de vocea inimii care nu-i altceva decat "sfatul lui Dumnezeu"! Dar chiar si-asa, asta nu inseamna ca viata in doi este plina de lapte si miere. Fiecare persoana este un unicat. Nici chiar gemenii nu se potrivesc total, astfel incat sa nu intre in conflict de idei din cand in cand. Ca sa nu mai vorbim de "cel ce baga vrajba"...
Alegerea de principiu trebuie sa fie bazata pe gandirea asemanatoare si mai putin pe trasaturile fizice, potrivirea la pat sau... starea materiala confortabila. S-ar putea sa-ti placa foarte mult aspectul exterior, dar sa existe pe interior "lacune" astfel incat sa se lase "testat/a" si de ceilalti care o/il plac. S-ar putea sa va potriviti perfect la asternut, (acesta este un detaliu important, dar nu 100% desavarsit), in schimb sa ganditi total diferit, iar asta nu poate dura la nesfarsit. S-ar putea sa aiba o stare materiala confortabila, dar acest avantaj sa constituie pretul unor umilinte greu de inghitit, sau mai grav, a unei consecinte grave, daca starea materiala are la baza suferinta si lacrimile altora.
Alegerea partenerului se face la un moment dat, de regula in... "saptamana oarba"! Dar daca tot am ales si ne-am casatorit din dragoste, trebuie sa ne ducem jugul casniciei cu demnitate, chiar daca de la un moment dat s-ar putea sa ni se para ca ne-am pripit. Sa nu uitam ca, asa cum noua ni se pare ca... meritam mai mult, la fel poate gandi si partenerul. Prea usor trecem peste slabiciunile noastre si uitam ca de fapt Dumnezeu a ales pentru noi exact ce ne trebuia, ca sa ne mantuim. Razvratirea e un semn de neincredere in voia Lui.

În prealabil postat de adelina02

Tot aud in stanga si in drepta sfaturi de genul ,,vrei o fata/un baiat cuminte? De ce nu cauti in biserica?" :)) De cand a devenit biserica loc de matrimoniale? Bun, nu e exclus sa iti gasesti aici jumatatea, cu voia Domnului, dar sa nu facem din mersul la slujbe un scop in a cauta pe cineva.

Ba chiar da, daca asta ne dorim. Nu neaparat sa-l gasim acolo, ci sa ni-l scoata Dumnezeu in cale, de oriunde ar fi, iar cu ocazia asta avem sansa sa cunoastem dragostea lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi, daca stim cum sa cerem.

Si inca ceva: postul, rugaciunea, etc nu se fac ca la targ. Scopul lor este mantuirea, nu poti redirectiona rugaciunea doar la nivel de cerere spre indeplinirea dorintelor ca daca nu se indeplinesc ce faci, renunti la credinta.... E adevarat ca Dumnezeu aude toate rugile noastre, dar le indeplineste doar pe cele ce ne sunt de folos.

Minunat spus, in final.
Doamne-ajuta

[Florinvs]

De acord cu dumneavoastra!

Si legat de discutia aparuta la acest topic, despre femeile care lucreaza in mediul corporatist, sau la companii multinationale, si care fac o munca de birou.

Deoarece si aceasta meserie este una demna, cinstita si utila societatii, femeile care aleg sa lucreze in acest domeniu si carora le place aceasta meserie, nu sunt cu nimic de condamnat, iar opiniile spuse de unii colegi de forum, cum ca aceste femei ar aveea anumite aspecte negative in comportament si in mentalitate, nu cred ca sunt intemeiate.

Pot fi si sunt destule cupluri si familii fericite, in care femeia sa lucreze in mediul corporatist, iar barbatul sa fie de exemplul muncitor calificat (electrician, fierar-betonist, strungar, etc).

Iar faptul ca aceste femei ar petrece mai mult timp la serviciul este adevarat, dar sunt si alte meserii care determina acest lucru (un mecanic de locomotiva sta 24 de ore la servici, un muncitor pe santier poate sta si mai mult de 12 ore/zi la servici, iar un marinar sta luni de zile la servici).

Insa este adevarat ca unele persoane (atat barbati cat si femei) , din pacate, pun afirmarea profesionala (indiferent de meseria care o practica, si un muncitor calificat poate face aceasta greseala) mai presus decat familia sau persoana iubita.

Aceasta greseala poate fi determinata de doua cauze:

-Din vina persoanei respective

-Din vina patronului sau firmei la care lucreaza persoana respectiva.

Din pacate exista si multi patroni care solicita si impun angajatilor sa stea la servici mai mult decat ar fi normal si rezonabil pentru indeplinirea sarcinilor de servici, cautand sa obtina profit cu orice pret.
Aici ar trebui sa intervina autoritatile statului (mai precis ITM-ul) si sa-i sanctioneze mai dur pe patronii care fac acest lucru.

[AlinB]

Mai ales, ca, nu-i asa, tovarasii comunisti nu cereau ore suplimentare si munca patriotica (neplatita) decat duminica (sambata se lucra), binenteles cu consimtamanul omului care stia ca nu e bine sa faca nota discordanta in noua societate a omului pentru om.

Acum, exista acealasi consimtamant tacit, se stie ca ITM -ul poate sa amendeze patronul, da' alt loc de munca nu-ti da.

Insa daca ai oleaca de bani si ambitie, poti lucra pentru sume si de 5 ori mai mari..peste granita, fara sa te impuste nimeni pentru trecere ilegala a frontierei dupa ce iti este refuzata sistematic formula legala.

[Mosh-Neagu]

Exista in sufletul romanului doua laturi distincte. O latura este aceea de a rabda si de a face ascultare, ceea ce ne-a atras involuntar sindromul mioritic sau zicala "mamaliga nu explodeaza"! Cealalta latura este aceea de a ne lamenta neincetat si de a da vina pe oricine in jur, pentru nenorocirile si saracia noastra.
Un lucru este cert: primim exact ce meritam, pe masura ostenelilor si a rabdarii noastre. Daca vrem sa ne mantuim (iar noi se presupune ca vrem), trebuie sa avem indelunga rabdare, iar mila lui Dumnezeu nu se va lasa mult asteptata. Da, genul acesta de exploatare va dura un an, sau 5, sau 15, dar la capatul ostenelilor fara de cartire va veni incununarea rabdarii. Am constatat asta de foarte multe ori la cei din jur, ca sa inteleg ca Dumnezeu lucreaza la mantuirea fiecaruia si nu ramane nimanui dator. Nenorocirea este ca, lamentarile noastre necontenite nu fac decat sa amane la nesfarsit momentul rasplatirii pentru propria osteneala...

[AlinB]

sa nu luam inertia si apatia drept "rabdare".

[ioan67]

În prealabil postat de CristianR

...uitând de sine. Dar unele dintre fiicele lor își spun că decât o astfel de viață, mai bine se mărită cu profesia. Sau învață, muncesc pentru a nu depinde material de un bărbat pe care nu se pot baza.

Uitind de sine, spui, expresie care m-a intrigat de la bun inceput. Si am scris iritat deunazi, insa mai apoi mi-am zis "si totusi... e de cugetat iarasi... hai sa cercetez de la capat...".
Asadar, Cristian, am cercetat tocmai la unul dintre baietii crestini. Si am gasit la el (Sfantul Serafim de Sarov) urmatoarea comparatie care i se atribuie:

Asa cum fierul se face moale pe nicovala, asa ma incredintez si eu pe deplin voii Domnului: fac asa cum voieste El, imi las voia mea deoparte...
("Sa ne rugam 15 zile cu Sfantul Serafim de Sarov" - M.Evdokimov, pag. 27)

Ei bine, Cristian: cum intelegi asemanarea dintre relatia fier-nicovala si relatia voia omului-voia Domnului?
Pe mine ma nedumereste ...izbitura! Intrucat fierul se face moale pe nicovala doar dupa ce este bine izbit cu ciocanul... De aici multime de intrebari nelinistitoare, inclusiv o posibila interpretare pozitiva a actiunii acelor barbati nevrednici asupra bietelor lor sotii...
Tu cum intelegi?

Adresez intrebarea tuturor celor care citesc pe aici. Cu multumiri,
Doamne ajuta!