Cine nu si-a inselat sotul/sotia??

[Eugen7]

În prealabil postat de Melissa

as mai sublinia si acest aspect foarte important :
- actul sexual NU trebuie sa fie considerat intotdeauna motivul pentru care oamenii inseala.

Bineinteles.
Omul este trup si suflet, daca omul prin inselat ar cauta doar implinirea nevoilor trupesti ar fi mult mai usor de rezovat problema. Nu suntem animale!!! Omul (barbat si femeie) cauta si implinirea duhovniceasca (pe langa cea spirituala si sufleteasca) alaturi de partenerul sau.

Intr-adevar femeile (in marea lor majoritate) nu fac deosebire intre iubirea trupeasca si cea sufleteasca, in genereal ele trebuie sa simta ceva (sentimete de dragoste sufleteasca) pentru barbat, pentru a intretine activitatea sexuala.

Barbatii pot face diferenta intre dragostea trupeasca si cea sufleteasca.

Repet, barbatul cauta in primul rand la o partenera sa, ca aceasta sa ii ofere iubire si sustinere, apreciere.

Despre femeie spune Sfanta Scriptura clar: "femeia desfranata se uita dupa o bucata de paine pe cand femeia sotie cauta un suflet nobil" (Pilde)
Adica femeia desfranata cauta la partenerul ei doar satisfacerea intereselor materiale pe cand femeia sotie cauta un barbat care sa o iubeasca, sa ii ofere siguranta (emotionala si trupeasca).

Doamne ajuta.

[Vladimir-Adrian]

Am fost casatorita 7 ani si nu mi-am inselat niciodata sotul . El insa a facut-o nu o data ci de mai multe ori. Intreband in stanga si in dreapta am aflat ca de fapt toate cunostintele noastre au " calcat stramb". Si culmea e ca nici nu se simt vinovati si zic ca o aventura din cand in cand nu strica. In acest cerc eu sunt vazuta a fi mai putin normala. Acum stau si ma intreb daca toata lumea e asa??? Oare chiar nu mai exista dragoste si respect ci doar sex?? As dori sa fiti sinceri si sa spuneti cine nu si-a inselat sotul/sotia si de ce?? Si daca se poate sa imi spuneti si de cati ani sunte-ti impreuna. O zi buna tuturor.

Am uitat sa precizez ca suntem casatoriti civil si nu in biserica. Cand ne-am casatorit nu cunosteam credinta adevarata si nici pentru mine nu a fost important. De doi ani am inceput sa gust din bunatatea lui Dumnezeu si ma simteam vinovata ca traiesc necununata. Dar sotul a zis NU. Si "nu" a ramas si in ziua de azi. Deci nu vad pentru ce sa mai lupt.

Da.isi doreste ceia ce intr-o casatorie normala si ortodoxa ( dar el nu e ortodox ci catolic) nu se permite.

1. Din câte am citit eu la un moment dat, statistic situaţia stă aşa: în lume cca 50% din oameni îşi înşală partenerul/partenera ( e vorba de partener nu neapărat de soţ, soţie) la un moment dat al vieţii (studiul era pe întreaga durată a vieţii), raportul fiind de cam 60% bărbaţi, 40% femei. În societatea occidentală raportul este cam de 65% din bărbaţi şi 50 % femei, la noi în ţară procentul de femei era un pic mai mic, pe la vreo 40%
2. Din cele de mai sus şi din ce ai mai scris nu se înţelege dacă el este împotriva căsătoriei în genere (chiar dacă zice că e catolic) sau este împotriva căsătoriei (în viitorul apropiat) sau este doar împotriva căsătoriei cu tine. Sau poate că vrea o soţie cu care să fie sigur că va face unele năzdrăvănii nepermise? Care este după tine motivul principal pentru care nu vrea să se căsătorească cu tine? Doar chestia cu năzdrăvăniile sau mai e şi altceva important? Dacă aţi făcut un copil împreună eu cred că se gândea că la un moment dat vă veţi căsători sau nu?
3. El ce planuri avea la început şi ce planuri are acum?
4. Ce vârstă are copilul?
5. Are vreo parteneră stabilă de sex? O iubeşte?
6. Chestia cu ,,aventurile nu strică" e specifică persoanelor necredincioase.
Mi se pare cam aiurea să divorţezi doar pentru că soţia nu vrea să nu facă nu ştiu ce.

[Fibril]

În prealabil postat de anika12

Am uitat sa precizez ca suntem casatoriti civil si nu in biserica. Cand ne-am casatorit nu cunosteam credinta adevarata si nici pentru mine nu a fost important. De doi ani am inceput sa gust din bunatatea lui Dumnezeu si ma simteam vinovata ca traiesc necununata. Dar sotul a zis NU. Si "nu" a ramas si in ziua de azi. Deci nu vad pentru ce sa mai lupt.

Nerespectarea Tainei cununiei este si pacatul purtat de mine. Ma-am casatorit in anul l958. Cei mai in varsta stiu care era situatia bisericii si care era tratamentul funtionarilor de stat care mergeau la biserica. Elanul tineresc m-a facut sa trec usor peste aceste "lucruri marunte" desi am fost educat de mic in spiritul credintei ortodoxe.
M-am casatorit cu o persoana de confesiune catolica. Am tot dezbatut de-a lungul anilor in ce directie sa mergem. Parintii mei ortodoxi au spus cu jumatate de gura sa hotaram noi dar stiu ca au suferit mult. Am tot amanat orintarea intr-un sens sau altul pana cand au aparut copii pe care i-am botezat la catolici, stand la socri care erau de confesiune catolica. Tot amanand ajungi sa-ti fie jena ca la batranete sa mai faci acest lucru. Au trecut 50 de ani si 8 luni pana cand sotia a decedat. Imi este apropiata atat credinta ortodoxa, de care nu dorsc sa ma despart, dar si cea catolica, incercand sa-i indemn pe copii su fie fideli invataturii in care au fost botezati dar in timpurile moderne este greu.Nu am avut neplaceri din aceasta cauza. Sarbatoream la fel si ne inchinam fiecare in felul lui. Cel mai dificil erau posturile.
Indemn pe toti tinerii ca aceasta taina sa fie facuta atunci cand se cuvine pentru ca amanarea devine sie die.

[cristian sergiu]

imi poate cineva denumi "a insela sotul sotia"

a insela inseamna:

1.sa merg de mana cu sotul / sotia si sa ma uit sub alte fuste.

2.sa dorm in pat cu o alta/altu.

3.sa ma sarut cu alta/altu.

4.sa am relatii intime cu alta/altu

[LittleSparrow]

În prealabil postat de windorin

A nu cadea in pacat (desfranare, adulter) este un har de la Dumnezeu. Chiar daca nu'l intelegem ori nu'l simtim.

Care dintre noi are puterea de a se pazi de grele pacate, sa stea cu frica, spre a nu cadea, iar nu cu siguranta biruitorului.
Pana la moarte nu exista biruitor sau invins. Oricand ni se poate schimba inima.
Suntem cat de cat feriti de pacate mari prin har, iar daca pierdem harul, vom pierde si puterea de "a sta".
Sunt sfinti care, fiind inselati de diavol cu mandria, au ajuns sa cada in pacate grele, mai apoi pocaindu'se iar din toata inima.

"Cel căruia i se pare că stă neclintit să ia seama să nu cadă." (I Corinteni 10, 12)

Foarte adevarat!

[ory]

Mda ! Nu este musai ca povestile sa fie similare, suntem personalitati distincte, avem relatii distincte si traim/ gandim in mod diferit . Nu trebuie sa ne mire nimic, trebuie doar sa incercam sa intelegem ceea ce se intampla in noi, in jurul nostru.
Nu cred ca omul, prin natura lui, este facut sa fie monogam, doar ca o serie de principii si credinte masluite in timp i-au dezvoltat rationamentele in asa masura incat el decide ce este bine si ce nu, adaptat la consideratiile sociale colective si moderne. Si epoca moderna nu incepe cu contemporaneitatea. Se pare ca toata lumea inseala, sau ar vrea sa insele...si-atunci, problema nu este natura omului, ci principiul acestuia care nu face fata instinctelor si dorintelor lui.
Dar o sa traim asa, ca am invatat sa controlam situatia cu lupte, resemnari, pocainte si altele ce tin de aceiasi latura ce ne formeaza principiile monogame.
Cine nu " A GANDIT " sa-si insele sotul sau sotia sa ridice mana sus !...faptele pot fi relative, desi doar ele sunt luate in consideratie. Ar fi culmea sa incercam a controla si gandul partenerului in sensul fidelitatii !
Prea multe vrem de la ceilalti, fara sa ne uitam mmmmuuuult mai atent la noi insine !
P.S. In casa mea nu exista subiectul adulterului....asta, ca sa nu dau impresia ca accept intr-o oarecare masura acest lucru pentru ca sunt patita, nicidecum. Lucrurile, insa, pot fi mult mai complexe decat par in " inselarea " propriuzisa .

[ory]

Am auzit adesea sintagma : " da' el/ea nu m-a vazut cum sunt atunci cand m-a luat ....? ! "
Nu, oameni buni, nu te-a vazut, sau a vazut doar o parte din tine, asa cum a vazut doar o parte din el insusi ca erati prea tineri si nu avea cum sa vada mai mult. S-apoi, a vazut doar partea dezvoltata pentru acea varsta, insa oamenii " cresc " permanent, evolueaza, se formeaza permanent, caracter, spirit si trup. Nu putem ramane in stadiul initial al casatoriei, ar fi trist sa ramanem astfel.
Asadar, daca unul dintre parteneri nu creste/evolueaza, atunci inseamna ca ramane in urma si este posibil sa nu mai prezinte interes, nu doar ca nu este nevoie sa ramana aceiasi ( cum a fost luat(a), ci trebuie chiar sa se modeleze si mai mult, sa invete de la viata mult mai multe lucruri pentru o administrare eficienta a relatiei, atat din punct de vedere spiritual, cat si fizic. Intelepciunea vine cu timpul si se modeleaza permanent. Nu putem fi indiferenti, pasivi la dezvoltarea noastra ca oameni si ca familisti, nu trebuie sa ramanem la stadiul initial si infantil, pana la urma, ci trebuie sa ne formam atat cat sa echilibram trasaturile vasrtei, relatiei, dar si vietii cotidiene.
Femeia nu trebuie sa fie delasatoare asupra greutatii ei corporale, sa puna kilogramele in nestire ca, " doar este casatorita ", si barbatul, de asemenea. Aspectul placut conteaza, chiar daca ne prefacem ca nu, mirosul placut conteaza, chiar daca cel de langa noi " s-a invechit ", intelegerea si comunicarea dintre parteneri conteaza, dar si libertatea . Casatoria este o conventie de vietuire in doi, nu o obligatie si nici o penitenta . Trebuie sa lasam spatiu intim celuilalt, pentru ca el este un individ ce trebuie sa-si manifeste viata intr-o oarecare libertate de gandire si reactie, caci liber s-a nascut. Respectul intre oameni si intre parteneri, se castiga nu se impune, asa si iubirea...aceste trasaturi trebuie intretinute, nu lasate de izbeliste, odata dobandite intr-un timp relativ. Totul este relativ, iar viata este o continua lupta a rationamentelor, mai ales in pozitia noastra superioara de oameni.
Implinirea, satisfactia....stabilitatea trebuie sa fie o stare reciproca, desi nu poate sa se manifeste in mod identic la barbat si la femeie. Deci, inainte de toate, trebuie sa fim constienti ca suntem diferiti, barbatul are structura lui, iar femeia pe a ei, nu putem cere/impune celuilalt sa gandeasca si sa simta ca noi, trebuie sa apelam la empatie pentru a intelege lucrurile si sa actionam ca atare.
Sentimentul de implinire joaca un rol important in relatia de cuplu, desi el nu poate fi pe deplin realizat, caci nu suntem perfecti si, aproape inevitabil va aparea si dorinta de " altceva ", oricat de nesemnificativ ar fi acest altceva.
Adesea femeia se plange ca sotul " nu-i permite sa fie curata in post ", sau femeile ajunse la menopausa se plang ca sotul " inca mai trage de ele ", iar acestea nu mai vor sa auda de sex. Pai, femeia este egoista in acest sens...daca ea " nu simte " nimic, trebuie nici barbatul sa nu simta, altfel este " pervers si nesimtit " ?. Pai, la 50 de ani barbatul este, se simte in floarea varstei si are porniri sexuale destul de bine dezvoltate...ce sa faca, daca femeia deja simte nevoia de retragere totala ? Este, cu adevarat, o dilema ! Bine-nteles, si barbatul este egoist in anumite priviinte.
Sunt multe lucruri si realitati care duc la infidelitate...iar un topic deschis pe un forum devine o tendinta de exprimare mult prea formala asupra situatiei reale a vietii de cuplu.

[ory]

În prealabil postat de anika12

Am fost casatorita 7 ani si nu mi-am inselat niciodata sotul . El insa a facut-o nu o data ci de mai multe ori. Intreband in stanga si in dreapta am aflat ca de fapt toate cunostintele noastre au " calcat stramb". Si culmea e ca nici nu se simt vinovati si zic ca o aventura din cand in cand nu strica. In acest cerc eu sunt vazuta a fi mai putin normala. Acum stau si ma intreb daca toata lumea e asa??? Oare chiar nu mai exista dragoste si respect ci doar sex?? As dori sa fiti sinceri si sa spuneti cine nu si-a inselat sotul/sotia si de ce?? Si daca se poate sa imi spuneti si de cati ani sunte-ti impreuna. O zi buna tuturor.

Oricum, o data, poate mi-as ierta sotul pentru infidelitate ( pot fi diferite motive), dar a doua oara deja este idiferenta, obisnuinta, viciu, prostie...nici nu mai conteaza ce, oricum il declasifica pe faptas din statutul familial, asadar, nu stiu daca mai merita toleranta, mai ales ca se va tot repeta...ca si cu violenta, sau oricare alt viciu.
Dar, bine-nteles, as aprofunda si analiza situatia cat mai realist si bine. Sunt de 11 ani cu sotul meu/7 ani casatorie.
Nu am motive sa-mi insel sotul si, mai degraba, nu am motive sa ma insel pe mine insami fiindca, pana la urma aceasta inselare tine si de sine, de ceea ce vrei cu adevarat si de ceea ce aplici in viata. Nici sotul nu are, sau nu a avut motive, desi pe-acestea le-am putea gasi oricum, daca mintea si trupul ar fi dispuse spre infidelitate .
Dar, in acelasi timp, nu pot sa spun ca nu am avut momentele mele in care mi-au zburat gandurile spre altcineva, trecatoare, de altfel si, din punctul meu de vedere si firesti fiindca, uneori infidelitatea sau gandul ei, nu are neaparat legatura cu lipsa iubirii fata de partener, ci cu totul si cu totul alti factori, mai mult sau mai putin importanti.

În prealabil postat de Aghioritul

La BAZA tuturor lucrurilor sta HRISTOS! "EU sunt Calea, Adevarul si Viata" sau "EU sunt IUBIRE" sunt numai doua citate din care trebuie sa intelegem ca FARA EL NU PUTEM FACE NIMIC!
Familia este un Microcosmos, ne spune Sf.Ioan Gura de Aur, sau o Mica Biserica pe pamant, sau este Treimea de pe pamant! Taina Casatoriei de aceea este numita TAINA pentru ca cei doi soti sunt datori sa DESCOPERE TAINA: nastere de prunci BUNI!!!
La baza nasterii de prunci sta IUBIREA celor doi! Ori, IUBIREA ESTE HRISTOS! Daca Hristos lipseste dintre cei doi, atunci nu este iubire! Este numai pofta trupeasca si atractie fizica!
Nu le anulez eu din Taina Casaoriei, ca si acestea sunt importante! Dar OAMENII azi, se leapada de Hristos! Uita sa iubeasca, sa se iubeasca avnd in centrul vietii lor pe Hristos!
De ce este un microcosmos? pentru ca are la baza PROCREEREA! Se nasc prunci! din IUBIRE! De ce este o Biserica? pentru ca centrul vietii pe pamant este Hristos, ca si in Sf.Liturghie! Este jertfa in familie din iubire! Fiecare se jertfeste unul pentru altul! de ce este o Treime? pentru este SOT SOTIE SI COPII! Iubirea sotului catre sotie si se desavarseste in copii! Nu este eu catre tine si tu catre mine! NU! In momentul aparitiei copiilor, iubirea prinde contur, ca un cerc fara inceput si fara sfarsit!

Atunci cand IUBESTI, il ai pe Hristos in tine si tu in El! Daca il AI pe Hristos esti in ADEVAR si nu in minciuna! Esti in minciuna atunci ca NU iubesti, atunci cand din iubire faci scop, atunci cand NU esti sincer cu tine! Te-ai unit in fata lui Hristos, El v-a unit pe voi, inseamna ca NUMAI EL poate sa va desparta! Taina aceasta MARE este, dar in Hristos si Biserica! Peste cei doi se POGOARA Duhul Sfant! Este O TAINA pe care noi nu o vedem cu ochii trupesti decat daca suntem atenti la Slujba, si atunci doar cat putem intelege! Ca noi care nu mergem des la Biserica, nu intelegem GRAIUL LITURGIC! Nu suntem obisnuiti cu el Si ne ete greu... nu cunoastem nici evenimentele amintite in rugaciunile de la CUnunie! SI atunci, cum sa fim CONSTIENTI de TAINA CASATORIEI???

Hristos este CALEA!!! Numai prin El ajungem la scopul FAMILIEI: MANTUIREA IMPREUNA a tuturor membrilor familiei! Atunci cand apar pacatele si minciuna in familie, ai iesit de pe calea care duce la Hristos! Nu mai gandesti ca Hristos! Nu te mai asemeni Lui! Viata ne-a dat-o Dumnezeu sa IL IUBIM si sa ne IUBEASCA! Este o iubirea VESNICA! Pt ca noi suntem FACEREA MAINILOR LUI, nu evoluati din maimute! Caci atunci, Dumnezeu nu mai lasa o zi SPECIALA (a 6a) pentru ca "SA FACEM PE OM, DUPA CHIPUL SI ASEMANAREA NOASTRA" si pentru ca omul sa devina la randul lui dumnezeu, dar nu in fiinta, in esenta, ci DUPA HAR! De aici a cazut Adam, din Harul dumnezeiesc! De aceea a venit Hristos, sa ne ridice din nou la acea stare! Si este langa noi mereu... prin Sf.Taine. prin Sf.LITURGHIE cu Sf.EUHARISTIE, in RUGACIUNE!

Numai asa se tine o familie unita! NUMAI IN HRISTOS, prin IUBIRE SINCERA SI CURATA, prin PRETUIREA PARTENERULUI si INCREDEREA IN EL, in COMUNUNIUNE, IN IMPREUNA-LUCRARE pe drumul vietii care are la capat MANTUIREA SI BUCURIA VESNICA! AMIN!

Cata dreptate aveti!...

[fallen]

Cristos a spus : "cine isi lasa nevasta din orice pricina, inafara de curvie, ii da prilej sa preacurveasca"
Intrebare : daca ea deja a preacurvit (si-a inselat barbatul) atunci poate s-o lase? E valabil si atunci cand barbatul insala femeia?
2. "Oricine ia femeie lasata de barbat, preacurveste"
- indiferent de motivul pt care a fost lasata femeia, sau doar daca a fost lasata "din pricina de curvie"? (adica deja e o "curva")
- daca ea si-a lasat barbatul pt ca el a fost cel care a preacurvit, (sau daca barbatul a paratait-o pentru alta) atunci e ok daca ea se recasatoreste, sau preacurveste si ea?