Eens

[laurastifter]

Doamne ajută!
Acest topic deosebit de interesant îmi aminteşte de ceea ce mi-a relatat un teolog (evit să-i menţionez numele pentru că este o persoană destul de cunoscută şi nu ştiu dacă ar fi de acord...). Această persoană - creştin autentic şi teolog profesionist - a trăit o experienţă hazlie şi educativă în acelaşi timp, care cred că ne-ar putea clarifica măcar parţial nedumerirea cu privire la mântuirea celor de alte religii.
Astfel, acest teolog a fost oprit pe stradă de către un tânăr care i-a pus următoarea întrebare: "Un buddhist se mântuieşte?"... Fără să stea deloc pe gânduri, teologul i-a dat un răspuns afirmativ, explicându-i că, în opinia sa, cei de alte religii au şansa de a se mântui pentru că, aşa cum a arătat Sfântul Apostol Pavel, cei ce nu cunosc Legea divină vor fi judecaţi de Hristos după legea morală naturală, înscrisă în conştiinţa lor. Tânărul, zâmbind, a întrebat dacă sigur budiştii se vor mântui şi... pe chipul său se putea citi entuziasmul. Teologul ortodox, nedumerit de această atitudine, a repetat totuşi răspunsul, arătând că Dumnezeu, atotputernic şi iubitor, doreşte şi poate realiza mântuirea acelor suflete.
Atunci, tânărul, cerând permisiunea de a mai pune o întrebare, a spus: "Dar, spuneţi-mi, vă rog: dacă un creştin trece la budhism, se mântuieşte?".
La ce răspuns ne-am putea aştepta din partea teologului creştin? În orice caz, reacţia sa a fost total neaşteptată pentru interlocutorul interesat de mântuirea budiştilor: "Un creştin, care cunoaşte credinţa cea adevărată şi trece la o altă religie... pe ăla-l ia dracu'!". :)
Pe lângă forma neaşteptată şi amuzantă, acest răspuns se aseamănă, din punctul meu de vedere, cu un cuvânt din Pateric. De ce? Pentru că este de o deosebită profunzime teologică şi, în acelaşi timp, accesibil înţelegerii oricărui credincios care doreşte şi caută mântuirea. Aşadar, noi, cei cărora ni s-a dăruit bucuria de a cunoaşte credinţa în adevăratul Dumnezeu, ne putem mântui doar în această credinţă, doar în relaţia cu Tatăl nostru ceresc şi, mai mult decât atât, avem datoria de a înmulţi lumina şi bucuria credinţei, comunicându-le şi altora (prin cuvinte şi prin exemplul personal) adevărul revelat. Dacă în jurul nostru mai există atât de multă necredinţă, dacă necredinţa sporeşte chiar, responsabilitatea ne aparţine aproape în exclusivitate nouă, celor credincioşi, pentru că am uitat sau n-am împlinit corect porunca Mântuitorului Hristos de a-L mărturisi în faţa oamenilor (Matei10, 32-33). Da... Poate că cei mai mulţi dintre noi, fiind încă departe de nivelul spiritual înalt al acelui personaj din "Fraţii Karamazov" care se socotea răspunzător pentru păcatele întregii omeniri, nu conştientizăm nici măcar adevărul evident şi trist că noi înşine, prin indiferenţa şi prin greşelile noastre, contribuim, mai mult sau mai puţin, la menţinerea unora dintre semenii noştri în necredinţă sau în îndoială. Pentru noi, cei care cunoaştem adevărul creştin revelat şi transmis nouă prin Sf. Scriptură şi Sf. Tradiţie, părăsirea şi trădarea credinţei ar constitui o crimă, un păcat împotriva Duhului Sfânt Care sălăşluieşte întru noi! Pentru noi, creştinii, "Extra Ecclesia nulla salus"!
În schimb, cei care s-au născut şi au fost educaţi în spiritul altor religii... vor fi judecaţi de către Domnul nostru Iisus Hristos potrivit altor criterii, căci faptele săvârşite din neştiinţă nu pot fi socotite păcate. Poate că atunci se va împlini cu păgânii profeţia biblică potrivit căreia "Cei care nu-L cunosc, aceia Îl vor vedea şi cei ce nu L-au auzit Îl vor înţelege". Sfânta Treime este, în mod indubitabil, unicul Dumnezeu, dar cei care, din diverse motive, nu L-au cunoscut pe El, n-au aflat măcar de existenţa Sa, nu vor putea fi osândiţi pentru ceea ce n-au putut şti, sau n-au fost capabili să înţeleagă.
Aşa presupun că va fi cu necreştinii care nu cunosc Evanghelia, dar viitorul fiecărui suflet rămâne o taină cunoscută doar de Dumnezeu.
În schimb, adevărul revelat, în privinţa căruia nu ne este îngăduit să avem îndoieli, este faptul că una dintre condiţiile indispensabile pentru mântuirea creştinilor rămâne credinţa în Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. Pentru noi, creştinii ortodocşi, pe lângă adeziunea la dogmele fundamentale ale creştinismului, ne este necesară şi statornicia în Ortodoxie (dreapta credinţă).
Departe de mine gândul de a relativiza în vreun fel dogmele credinţei noastre creştine! Ceea ce susţin, însă, este faptul că... riscăm să repetăm eroarea evreilor de acum două milenii care, ştiindu-se membrii poporului ales, îi tratau cu superioritate pe cei de alte religii, considerându-i ca vrednici de primirea pedepsei veşnice pentru idolatrie. Şi aşa cum aceia, renunţând la credinţa în idoli, s-au lăsat eliberaţi de către Adevăr, la fel şi unii dintre necreştinii de astăzi, într-o zi (poate chiar după trecerea lor din viaţa aceasta), Îl vor iubi pe Hristos mai mult decât noi.
"Ştiu că nu ştiu nimic"... şi unica mea certitudine este faptul că Hristos a înviat şi este Dumnezeu-Omul, Mântuitorul tuturor!

Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

[catalin2]

Biserica Ortodoxa spune ca inainte de venirea Mantuitorului nimeni nu s-a putut mantui. Iisus a deschis portile Raiului. Si dreptii din Vechiul Testament aveau nu numai fapte, ci si credinta in Dumnezeu cel Adevarat. Ei au fost luati cand Iisus s-a coborat la Iad.
Odata cu caderea lui Adam toti oamenii au cazut si toti mergeau in Iad. De aceea Iisus se numeste Mantuitorul, pentru ca El a adus si mantuirea, mantuirea prin har. Astfel exista o posibilitate, pentru cine doreste, o cale ingusta.
Cunoastem in Vechiul Testament doua exceptii, Sf. Ilie si Enoh (despre Moise nu stim exact), acestia au fost ridicati cu trupul la cer. Si in crestinism putem citi in vietile sfintilor doua exceptii, Sf. Tecla si Sf. Grigorie cel Mare s-au rugat pentru doi pagani morti si acestia au fost mantuiti. Poate mai sunt si alte exceptii nu stim, lui Sf. Grigorie i-a spus Dumnezeu sa nu se mai roage pentru pagani decedati.
Asadar mantuire exista doar in Biserica Ortodoxa, in rest poate exista unele exceptii. Prin Legea firii oricine il poate cauta pe Dumnezeu, nu e o scuza, asa cum arata si parintele Cleopa. Dar e o circumstanta atenuanta.
In Iad si in Rai sunt mai multe lacasuri, asadar cei ajunsi in Iad nu au toti parte de acelasi tratament. sa nu uitam ca si dreptii ajunsesera in Iad si nu erau supusi la munci.

[laurastifter]

În afară de problema mântuirii necreştinilor, celebrul dicton patristic "Extra Ecclesia, nulla salus" ne aduce în atenţie şi o altă întrebare care-i preocupă pe mulţi dintre cei de o credinţă cu noi: se vor mântui creştinii din afara Bisericii, de vreme ce, potrivit concepţiei noastre, în Ortodoxie a fost păstrată neschimbată învăţătura Domnului nostru Iisus Hristos şi a Sfinţilor Părinţi? În acest sens, am observat că unii dintre creştinii ortodocşi, neconştientizând faptul că răspunsul la această întrebare ne este inaccesibil acum (de unde ştim noi ce decizii va lua Dumnezeu?), se grăbesc să dea sentinţe "definitive şi irevocabile", potrivit cărora coreligionarii noştri de alte confesiuni ar fi sortiţi iadului... În această privinţă, cred că este necesar să le amintim acestor confraţi ai noştri ortodocşi că eterodocşii creştini au aceeaşi religie ca şi noi, se închină Aceluiaşi Dumnezeu (Sfânta Treime) şi ne împărtăşesc convingerile în privinţa principalelor adevăruri de credinţă! Desigur, ortodocşi fiind, avem datoria de a-I mulţumi Domnului pentru că ne-a învrednicit să primim această sfântă credinţă, păstrată şi apărată de către Sfinţii noştri Părinţi, uneori chiar cu preţul vieţii. Ortodoxia rămâne (aşa cum îi spune şi denumirea în limba greacă) dreapta credinţă, dreapta slăvire a lui Dumnezeu, dar tocmai cunoaşterea acestui adevăr ar trebui să constituie pentru noi o invitaţie la îngăduinţă şi iubire adevărată faţă de creştinii care, crezând înDumnezeu asemenea nouă, nădăjduiesc să dobândească bucuria comuniunii eterne cu El, de care fie să ne învrednicim toţi, prin dragostea Domnului nostru Iisus Hristos! Să nu-i confundăm pe confraţii noştri creştini cu păgânii (căci asta facem, atunci când afirmăm că ei nu sunt vrednici de mântuire), ci să-i iubim şi să-i înţelegem, potrivit duhului iubirii evanghelice pe care toţi suntem datori a o îndeplini!

Dumnezeu să fie cu noi toţi!

[stefan florin]

În prealabil postat de nutucutu

15.Deci după ce au prânzit, a zis Iisus lui Simon-Petru: Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti tu mai mult decât aceştia? El I-a răspuns: Da, Doamne, Tu ştii că Te iubesc. Zis-a lui: Paşte mieluşeii Mei.
16. Iisus i-a zis iarăşi, a doua oară: Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti? El I-a zis: Da, Doamne, Tu ştii că Te iubesc. Zis-a Iisus lui: Păstoreşte oile Mele.
17. Iisus i-a zis a treia oară: Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti? Petru s-a întristat, că i-a zis a treia oară: Mă iubeşti? şi I-a zis: Doamne, Tu ştii toate. Tu ştii că Te iubesc. Iisus i-a zis: Paşte oile Mele. (Ioan 21. 15;17)

Eu asa am inteles, din cele de mai sus, ca Petru, dintre toti ucenicii, Il iubea cel mai mult pe Isus.

aici Hristos il repune pe Petru in drepturi ca apostol, dupa ce Petru s-a lepadat de 3 ori de Hristos. De aceea Hristos ii zice tot de 3 ori " Paste oile mele" si tot de 3 ori il intreaba "Ma iubesti?". Dar asta nu inseamna ca Petru il iubea pe Hristos mai mult decat ceilalti apostoli. Numai bunul Dumnezeu poate sa stie care din apostoli il iubea mai mult. Doamne ajuta!

[laurastifter]

În prealabil postat de catalin2

Biserica Ortodoxa spune ca inainte de venirea Mantuitorului nimeni nu s-a putut mantui. Iisus a deschis portile Raiului. Si dreptii din Vechiul Testament aveau nu numai fapte, ci si credinta in Dumnezeu cel Adevarat. Ei au fost luati cand Iisus s-a coborat la Iad.
Odata cu caderea lui Adam toti oamenii au cazut si toti mergeau in Iad. De aceea Iisus se numeste Mantuitorul, pentru ca El a adus si mantuirea, mantuirea prin har. Astfel exista o posibilitate, pentru cine doreste, o cale ingusta.
Cunoastem in Vechiul Testament doua exceptii, Sf. Ilie si Enoh (despre Moise nu stim exact), acestia au fost ridicati cu trupul la cer. Si in crestinism putem citi in vietile sfintilor doua exceptii, Sf. Tecla si Sf. Grigorie cel Mare s-au rugat pentru doi pagani morti si acestia au fost mantuiti. Poate mai sunt si alte exceptii nu stim, lui Sf. Grigorie i-a spus Dumnezeu sa nu se mai roage pentru pagani decedati.
Asadar mantuire exista doar in Biserica Ortodoxa, in rest poate exista unele exceptii. Prin Legea firii oricine il poate cauta pe Dumnezeu, nu e o scuza, asa cum arata si parintele Cleopa. Dar e o circumstanta atenuanta.
In Iad si in Rai sunt mai multe lacasuri, asadar cei ajunsi in Iad nu au toti parte de acelasi tratament. sa nu uitam ca si dreptii ajunsesera in Iad si nu erau supusi la munci.

Da, sunt de acord cu dvs. în privinţa faptului că pentru noi, creştinii ortodocşi, mântuirea poate fi dobândită doar în cadrul Bisericii noastre. Au fost, într-adevăr, excepţii, aşa cum aţi menţionat.
Să luăm exemplul sufletului acelei tinere păgâne pentru care s-a rugat Sf. Tecla: dragostea divină a învins idolatria acelui nefericit suflet încremenit în păgânism! Dragostea învinge puterea iadului, iar excepţiile pe care le-aţi menţionat sunt o dovadă în acest sens.
Doamne ajută!

[laurastifter]

În prealabil postat de stefan florin

aici Hristos il repune pe Petru in drepturi ca apostol, dupa ce Petru s-a lepadat de 3 ori de Hristos. De aceea Hristos ii zice tot de 3 ori " Paste oile mele" si tot de 3 ori il intreaba "Ma iubesti?". Dar asta nu inseamna ca Petru il iubea pe Hristos mai mult decat ceilalti apostoli. Numai bunul Dumnezeu poate sa stie care din apostoli il iubea mai mult. Doamne ajuta!

Da, exact, aşa înţeleg şi eu textul.
Iar faptul că Mântuitorul Hristos le-a dat tuturor Apostolilor, în aceeaşi măsură, puterea de a "paşte oile Sale" reiese din pericopa evanghelică din cap. 20 al Evangheliei după Ioan, unde Hristos, adresându-se tuturor ucenicilor Săi, "a suflat asupra lor şi le-a spus: Luaţi Duh Sfânt! Cărora veţi ierta păcatele le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, ţinute vor fi". Am citat textul din memorie, dar îl voi căuta în Sf. Scriptură pentru a-l reda exact. Aşadar, toţi Sfinţii Apostoli au primit acest dar, iar Sf. Petru, datorită dragostei sale profunde, Domnul i-a iertat greşeala de a se fi lepădat de El.
Domnul Hristos i-a spus Sfântului Apostol Petru că oricâte va lega pe pământ va fi legat şi în ceruri... (Matei16), dar după Înviere, le-a dăruit tuturor Apostolilor harul de a ierta păcatele.
Ştiu că, la ora aceasta, am început să obosesc şi să mă exprim foarte laconic, dar sper că s-a înţeles ce am vrut să spun. :)
Doamne ajută!

[laurastifter]

21.Şi Iisus le-a zis iarăşi: Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi. 22.Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt; 23.Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute.

[Savonarola]

Am luat la cunoştinţă divagaţiile care s-au făcut. A se observa că eu nu am pus problema efectivă a mântuirii sau nu a acelora care se află în afara Bisericii. Ceea ce eu am sesizat este ceea ce mie mi se pare a fi o contradicţie dogmatică în credinţa BRC. Văd că interlocutorii preferă să se abată de la problemă ca şi cum ar fi ceva peste care se poate trece cu uşurinţă. BRC, din punctul meu de vedere, a manifestat de-a lungul timpului două atitudini dogmatice diferite, şi care mie mi se par contradictorii, cu privire la problema mântuirii celor din afara Bisericii. Declaraţia (şi care este considerată a fi infailibilă) a papei Eugeniu IV la Conciliul de la Florenţa (1442) că nimeni, conceput din bărbat şi femeie, niciodată nu a fost liberat de sub stăpânirea diavolului decât prin credinţa în Iisus Hristos, mijlocitorul între Dumnezeu şi omenire, mi se pare evidentă şi lămuritoare cu privire la mântuirea celor din afara BRC. Din acest punct de vedere catolic, în sânul catolicismului papa Ioan Paul II cred că poate fi considerat un eretic. Dacă însă nu este el ereticul, atunci cred că trebuie considerat eretic papa Eugeniu IV; din punctul meu de vedere, doctrinele fiind incompatibile, unul dintre ei oricum poate fi considerat eretic, iar infailibilitatea papală un mit al colecţiei de mituri de la Vatican, de la muzeul lor mitologic. Deci eu nu am pus problema neapărat din punctul de vedere al BO, ci din punctul de vedere dogmatic al catolicismului. Invitaţia pe care am făcut-o rămâne deci valabilă.

[nutucutu]

În prealabil postat de Savonarola

Am luat la cunoştinţă divagaţiile care s-au făcut. A se observa că eu nu am pus problema efectivă a mântuirii sau nu a acelora care se află în afara Bisericii. Ceea ce eu am sesizat este ceea ce mie mi se pare a fi o contradicţie dogmatică în credinţa BRC. Văd că interlocutorii preferă să se abată de la problemă ca şi cum ar fi ceva peste care se poate trece cu uşurinţă. BRC, din punctul meu de vedere, a manifestat de-a lungul timpului două atitudini dogmatice diferite, şi care mie mi se par contradictorii, cu privire la problema mântuirii celor din afara Bisericii. Declaraţia (şi care este considerată a fi infailibilă) a papei Eugeniu IV la Conciliul de la Florenţa (1442) că nimeni, conceput din bărbat şi femeie, niciodată nu a fost liberat de sub stăpânirea diavolului decât prin credinţa în Iisus Hristos, mijlocitorul între Dumnezeu şi omenire, mi se pare evidentă şi lămuritoare cu privire la mântuirea celor din afara BRC. Din acest punct de vedere catolic, în sânul catolicismului papa Ioan Paul II cred că poate fi considerat un eretic. Dacă însă nu este el ereticul, atunci cred că trebuie considerat eretic papa Eugeniu IV; din punctul meu de vedere, doctrinele fiind incompatibile, unul dintre ei oricum poate fi considerat eretic, iar infailibilitatea papală un mit al colecţiei de mituri de la Vatican, de la muzeul lor mitologic. Deci eu nu am pus problema neapărat din punctul de vedere al BO, ci din punctul de vedere dogmatic al catolicismului. Invitaţia pe care am făcut-o rămâne deci valabilă.

1. Papa Eugen IV nu era infilibil. Dogma infilibilitatii a fost introdusa vreo 500 ani mai tirziu. Daca papa Eugen IV si-a flosit prerogativele pentru mintuirea credinciosilor catolici si pentru raspindirea Imparatiei Lui Cristos pe pamint atunci a fost un papa care si-a indeplinit misiunea.
2. Nici unul nu este eretic pentru ca erzia nu consta in DECLARATII. Conform surselor ortodoxe ereticii sint cei care provoaca fractiuni in biserica.
Conform wikipedia erezie inseamna:
Ereziile (gr. hairesis și lat. haeresis = opțiune, alegere) sunt "concepții particulare fie despre Sfânta Treime, fie despre dumnezeirea lui Iisus Hristos, sau despre firea Sa omenească, sau despre raportul dintre cele două firi în ipostasul Său dumnezeiesc, acestea din urmă fiind cunoscute sub numele de erezii hristologice. Se cunosc și erezii pnevmatologice, întâlnite în teologie sub numele de subordinaționism pnevmatologic, sau de pnevmatomahie" [1]. De asemenea, ereziile care afectează viziunea corectă asupra Bisericii se numesc erezii eclesiologice.
Conform DEX, eretic insemana:
EREZÍE, erezii, s. f. 1. Doctrină sau credință religioasă care ia naștere în sânul unei biserici, abătându-se de la dogmele consacrate și care este condamnată de biserica respectivă.
Declaratiile papei Eugen IV nu au cauzat nici rupturi in biserica si nu au fost nici condamnate de biserica. Deci nu sint erezii.
3. uitindu-ma la dumneavoastra si la multi altii care au grija primordiala de a SPUNE ca ortodoxia e tezaurul omenirii, nu pot sa nu fac comparatie cu parabola despre talanti. Dumneavostra aveti o comoara pe care o tineti ingropata si ne spuneti noua: "comoara este acolo si vei da socoteala Domnului ca nu vrei sa dezgropi comoara". Eu ii prefer pe catolicii mei pe care nu i-am auzit niciodata cu astfel de declaratii egoiste si care prefera sa-si suflece minecile, sa dezgroape comoara si sa o imparta celor care au nevoie de ea.

[Savonarola]

În prealabil postat de nutucutu

Papa Eugen IV nu era infailibil.

În acest caz dumneavoastră nu faceţi parte din Biserica Romano-Catolică iar părerile dumneavoastră trebuie luate în consecinţă. Contestaţi în mod clar dogmele Bisericii Romane definite la Conciliul I Vatican şi începeţi să deveniţi suspectă de erezie din punctul de vedere al Bisericii din care faceţi parte.