pacatul primordial

[Anna]

Oare daca nu ar fi fost Eva, si Dumnezeu i-ar fi dat lui Adam porunca de a nu gusta din pom, ar mai fi pacatuit el? Nu incerc aici sa dau vina pe femeie, cum a facut el, ci as vrea sa analizati pacatul in raport cu cuplul, nu in raport cu fiecare individual. Oare felul in care relationau cei doi unul fata de altul a favorizat pacatul? Poate radacina pacatului era chiar acolo? De ce a fost asa docil Adam? Un preot spunea ca pana si atunci a fost un bleg barbatul, ca a fost nevoie de femeie sa-i dea sa guste din pom Niciodata n-am uitat gluma asta. Pana la urma pacatul fiecaruia e diferit. Eva a ascultat de sarpe, dar Adam a ascultat de Eva. Ce era mai rau, sa asculti de sarpe sau sa asculti de "perechea" data de Dumnezeu? Nu deschid topicul pentru erezii ci pentru ca am nevoie sa clarific relatia femeie-barbat, asa cum trebuia sa fie, asa cum este, asa cum este chemata.

În prealabil postat de Anna

Oare daca nu ar fi fost Eva, si Dumnezeu i-ar fi dat lui Adam porunca de a nu gusta din pom, ar mai fi pacatuit el? Nu incerc aici sa dau vina pe femeie, cum a facut el, ci as vrea sa analizati pacatul in raport cu cuplul, nu in raport cu fiecare individual. Oare felul in care relationau cei doi unul fata de altul a favorizat pacatul? Poate radacina pacatului era chiar acolo? De ce a fost asa docil Adam? Un preot spunea ca pana si atunci a fost un bleg barbatul, ca a fost nevoie de femeie sa-i dea sa guste din pom Niciodata n-am uitat gluma asta. Pana la urma pacatul fiecaruia e diferit. Eva a ascultat de sarpe, dar Adam a ascultat de Eva. Ce era mai rau, sa asculti de sarpe sau sa asculti de "perechea" data de Dumnezeu? Nu deschid topicul pentru erezii ci pentru ca am nevoie sa clarific relatia femeie-barbat, asa cum trebuia sa fie, asa cum este, asa cum este chemata.

Pacatul a intrat in cuplu din afara prin femeie si prin consimtamantul barbatului. Mai concret prin curiozitatea femeii si lasitatea barbatului. Nu putem sa spunem ca radacina pacatului era in cuplu, pentru ca s-ar face o mare confuzie. Ce este de admirat la ei: ca dupa ce au cazut au ramas impreuna. Adica nu au aparut reprosuri si si-au dus crucea impreuna pana la moarte.

[Anna]

Pai eu stiam ca au fost dezbinati din momentul in care barbatul a aruncat vina si responsabilitatea pe femeie cand i-a intrebat Dumnezeu de ce au facut ce au facut.
Dar nu stiu de ce se vorbeste de un singur pacat, mie mi se pare o intreaga suita acolo. Dialogul cu sarpele, gustarea din pom, aruncarea vinei si a responsabilitatii.
Cand am zis ca radacina pacatului era in cuplu ma refeream la felul in care se relationau ei doi. Ce facea Eva singura cu sarpele? Si de ce era Adam asa de "ascultator" fata de ea?

[sophia]

Ar fi pacatuit si Adam, dar din alte motive.
Este de fapt imaginea pre-fabricata despre femeie: femeia este slaba, curioasa, nesatula si cate si mai cate.
Iar barbatul este un prostalau.
Si de atunci tot asa a ramas, desi in practica oamenii sunt si altfel.
Se spune ca Eva a pacatuit dintr-o toana, de pofta, de curiozitate si de aici toata imaginea ei proasta.
Adam ar fi pacatuit si el mai devreme sau mai tarziu. Ca se spune ca era la fel facuti.
Poate el a fost mai lenes, mai dezinteresat de acest aspect.
Dar si barbatii sunt curiosi pana la urma si cerceteaza.
Cati oameni de stiinta, barbati n-au existat pe lumea asta.
Dar...si femei. Si cate bune a facut femeia cu trasaturile ei.
Ascultare de Dumnezeu? Nu stiu.
In viata de acum femeile sunt credincioase, mai mult decat barbatii.

[costel]

In primul rand e minunat ca Dumnezeu nu a creat un singur om. Raspunsul sta in faptul ca omul fiind creat dupa chipul lui Dumnezeu, iar in Dumnezeu fiind trei persoane, omul vine la existenta nu sub forma de singular, ci de plural.

Daca am admite ca Dumnezeu l-ar fi creat doar pe Adam, cu siguranta acesta ar fi fost ispitit de diavol. Caderea era posibila si asa, nu doar in cuplu.

[MariS_]

În prealabil postat de Anna

Oare daca nu ar fi fost Eva, si Dumnezeu i-ar fi dat lui Adam porunca de a nu gusta din pom, ar mai fi pacatuit el? Nu incerc aici sa dau vina pe femeie, cum a facut el, ci as vrea sa analizati pacatul in raport cu cuplul, nu in raport cu fiecare individual. Oare felul in care relationau cei doi unul fata de altul a favorizat pacatul? Poate radacina pacatului era chiar acolo? De ce a fost asa docil Adam? Un preot spunea ca pana si atunci a fost un bleg barbatul, ca a fost nevoie de femeie sa-i dea sa guste din pom Niciodata n-am uitat gluma asta. Pana la urma pacatul fiecaruia e diferit. Eva a ascultat de sarpe, dar Adam a ascultat de Eva. Ce era mai rau, sa asculti de sarpe sau sa asculti de "perechea" data de Dumnezeu? Nu deschid topicul pentru erezii ci pentru ca am nevoie sa clarific relatia femeie-barbat, asa cum trebuia sa fie, asa cum este, asa cum este chemata.

Parerea mea este ca greseala lor nu tine de cuplu sau necuplu, de feminin sau
masculin, nici c-a stat la discutii cu sarpele, ci de faptul ca NU S-AU CONSULTAT
cu Dumnezeu. Ei au luat decizia dupa mintea lor, amandoi deopotriva, intr-o
chestiune vitala, la care Dumnezeu i-a avertizat, deci trebuiau sa tina cont de
ea. N-au vrut raul, din contra, vroiau sa fie ca Dumnezeu, nu e nimic rau in
asta, dar trebuiau sa se consulte cu Dumnezeu si nu sa actioneze dupa mintea
lor. Acelasi lucru l-a repetat Iuda, dar cu consecinte mai drastice pentru el,
nemaifiind vorba de o "prima greseala". El cunostea prima greseala si toate
consecintele ei si totusi a comis-o din nou. Cu aceeasi intentie buna. Numai
ca binele dupa mintea noastra nu corespunde cu Binele lui Dumnezeu.
Har, smerenie si jertfa de sine.

[rugati-va neincetat]

<< PRIMORDIÁL, -Ă, primordiali, -e, adj. De la început, de la origine, inițial, originar; p. ext. de primă importanță, principal, esențial. [Pr.: -di-al] – Din fr. primordial. >>

De fapt, păcatul primordial nu poate fi pus pe seama lui Adam si Eva.
Primul păcat si prima neascultare (răzvrătire) este de origine îngerească. Lucifer, s-a înălţat în sine şi a dorit să fie cel puţin la egalitate cu Dumnezeu, dacă nu chiar mai sus. Fiind însă alungat, pt duhul său potrivnic, acesta şi-a vărsat furia pe cei doi oameni, ispitindu-i să cadă în acelaşi păcat al neascultării.

Dumnezeu s-a supărat pe oameni, dar nu atât de mult ca pe acest înger de lumină (lucifer). De aceea, omului i s-a dat posibilitatea de a se îndumnezei şi sfinţi, dar pe aceşti îngeri întunecaţi de mândrie nu-i mai iartă, pentru că nu vor să înveţe smerenia.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Anna

Oare daca nu ar fi fost Eva, si Dumnezeu i-ar fi dat lui Adam porunca de a nu gusta din pom, ar mai fi pacatuit el? Nu incerc aici sa dau vina pe femeie, cum a facut el, ci as vrea sa analizati pacatul in raport cu cuplul, nu in raport cu fiecare individual. Oare felul in care relationau cei doi unul fata de altul a favorizat pacatul? Poate radacina pacatului era chiar acolo? De ce a fost asa docil Adam? Un preot spunea ca pana si atunci a fost un bleg barbatul, ca a fost nevoie de femeie sa-i dea sa guste din pom Niciodata n-am uitat gluma asta. Pana la urma pacatul fiecaruia e diferit. Eva a ascultat de sarpe, dar Adam a ascultat de Eva. Ce era mai rau, sa asculti de sarpe sau sa asculti de "perechea" data de Dumnezeu? Nu deschid topicul pentru erezii ci pentru ca am nevoie sa clarific relatia femeie-barbat, asa cum trebuia sa fie, asa cum este, asa cum este chemata.

Când cineva, luând în uşor obligaţia respectării postului, contestă că încălcarea lui e materie gravă şi întreabă cum ar putea bunul Dumnezeu să-i facă pe oameni să piardă Paradisul în urma a ceva atât de banal ca nerespectarea unei zile de post, eu răspund că acest lucru deja s-a întâmplat cu certitudine în cel puţin două cazuri. Adam şi Eva au pierdut Paradisul exact prin încălcarea postului, comisă o singură dată. Atât de important este postul ! În ceea ce priveşte relaţia femeie-bărbat, este bine clarificată mai ales în alte pasaje biblice, aşa cum este Epistola către Efeseni.

Dar nu stiu de ce se vorbeste de un singur pacat, mie mi se pare o intreaga suita acolo. Dialogul cu sarpele, gustarea din pom, aruncarea vinei si a responsabilitatii.

Dialogul cu şarpele nu este păcat, fiind un lucru pe care Dumnezeu nu îl interzisese la vremea respectivă. Este ispită. De altfel, deşi sunt prezentate foarte pe scurt, să urmărim secvenţa evenimentelor. Mai întâi, Eva este singură în faţa pomului. Nu e nici un şarpe acolo. Şarpele apare după aceea, când deja Eva se plasase într-o situaţie periculoasă, fiind într-un loc unde n-ar fi trebuit să fie. Ori de câte ori ne plasăm noi înşine în situaţii periculoase, apare şi şarpele. Noi nu înţelegem că a luat toţi pomii la rând să guste şi ar fi ajuns întâmplător acolo, ci mai degrabă se înţelege că, dintre toţi pomii aceia minunaţi, se duce fix la cel la care nu trebuia să se ducă. Şi atunci apare Şarpele şi întreabă, nevinovat cum îl ştim: "oare a spus Dumnezeu aceasta" ? Cât de mult seamănă cu şerpii zilelor noastre ! Oare a spus Dumnezeu că trebuie să nu facem asta şi asta ? Gustaţi să vedeţi ce bunătate zace în fructul oprit ! Gustaţi şi daţi şi la alţii, răspândiţi moartea, zicând tuturor, şi cu precădere celor mai apropiaţi, că asta e viaţa adevărată, de care ei să se bucure ! Dar şi noi, cât de mult semănăm cu primii noştri părinţi ! Urmaşele Evei dau şi azi vina pe şarpe. El e vinovat ! Dar şi urmaşii lui Adam ! Viaţa lor ar fi fost un paradis dacă nu ar fi fost femeia ! Ea este vinovată !
Eu nici nu i-aş spune "păcat primordial", cred că "păcat matricial" ar fi mai potrivit. Fiindcă restul păcatelor sunt variaţiuni pe aceeaşi temă dintotdeauna.

[George.m]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Dialogul cu şarpele nu este păcat, fiind un lucru pe care Dumnezeu nu îl interzisese la vremea respectivă.

Asa e, Dumnezeu nu a interzis dialogul cu sarpele. Dar sarpele e in cazul acesta doar o unealta, un instrument a diavolului. Astfel ca Eva - fara sa stie - a vorbit cu demonul, cel mai mare farsor.

[George.m]

Incalcarea poruncii divine a cauzat o ruptura in cuplul primordial. S-au separat de Dumnezeu, dar si unul de altul.
E evidenta sciziunea in momentul in care sunt cercetati de Dumnezeu: Adam invinovateste femeia, in loc sa o apere:"Femeia care mi-ai dat-o să fie cu mine, aceea mi-a dat din pom şi am mâncat".
Eva de fapt n-a ascultat de sarpe, ci de diavolul ce i-a grait prin sarpe, iar Adam a ascultat tot de diavol, intrucat femeia a devenit instrumentul aceluia.