Mi-e teama...

[omulet]

Exista o multime de preoti buni si intelegatori, nu-ti fie frica! Indrazneste, mergi si te spovedeste! Dar nu intra in prima Biserica pe care o intalnesti, ci cauta putin. E adevarat ca spovedania are aceeasi valoare peste tot, caci Hristos e cel care primeste marturisirea si iarta pacatele. Insa pentru zidirea ta sufleteasca, e important sa gasesti un preot cu har.

Daca esti intr-un centru universitar, incearca sa-l gasesti pe duhovnicul ASCOR-ului, la biserica une merg studentii. De obicei acesti preoti sunt delicati. La Cluj, de exemplu, pr. Ciprian e extraordinar. Vorbesti cu el, si pur si simplu INTELEGE ce ai in suflet!

Intreaba si prieteni sau cunoscuti care merg la spovedanie. E imposibil sa nu iti recomande un preot care sa spovedeasca asa cum trebuie, un preot care uraste pacatul dar IUBESTE pacatosul!

Daca mentionezi regiunea din care vii, in mod sigur cei de aici, de pe forum, ti-ar putea recomanda pe cineva aproape de localitatea ta.

Maica Domnului sa te acopere si sa iti ajute! primul pas l-ai facut deja scriind aici...indrazneste! :rolleyes: suntem alaturi de tine! Acum nu mai esti singura, ne-ai castigat de frati:)

[urzicuta]

eu am un obicei:pe toti cei care sunteti din Bucuresti va indemn sa va duceti la par.Vasile de la Biserica Rusa(Universitate).Acest preot are o finete si o delicatete extraordinara.Este un bun psiholog stie sa lucreze cu si in sufletul omului,te vei simti tare bine sa stai de vb.cu Sfintia Sa.Desi are multi ucenici nu respuinge pe nimeni si gaseste ragaz chiar pana tarziu sa stea de vb.ca un prieten cu toti.Un om sensibil,bland si bun.Tare drag imi e!

[marilena12]

În prealabil postat de urzicuta

eu am un obicei:pe toti cei care sunteti din Bucuresti va indemn sa va duceti la par.Vasile de la Biserica Rusa(Universitate).Acest preot are o finete si o delicatete extraordinara.Este un bun psiholog stie sa lucreze cu si in sufletul omului,te vei simti tare bine sa stai de vb.cu Sfintia Sa.Desi are multi ucenici nu respuinge pe nimeni si gaseste ragaz chiar pana tarziu sa stea de vb.ca un prieten cu toti.Un om sensibil,bland si bun.Tare drag imi e!

Si eu recomand biserica Rusa, si pe ambii preoti de acolo! Eu vin de la distanta mare ca sa ma spovedesc acolo...si imi foloseste mult.

[bridezilla]

Va multumesc la toti pentru caldura voastra... nici nu-mi imaginam ca sunteti atat de buni!
Sunt impresionata de raspunsurile voastre si ii multumesc lui Dumnezeu ca m-a facut sa apelez la solutia asta...
Voi merge sigur la Biserica Rusa! O stiu, am fost de cateva ori acolo la slujbe si la Denii...
Dumnezeu sa va ajute si sa va binecuvanteze pe toti!

[Negroponte]

:)Dumnezeu sa te ajute sa gasesti un duhovnic bland potrivit firii tale.Doamne ajuta!

[cristiboss56]

În prealabil postat de bridezilla

Buna seara!
Mi-e greu sa scriu chiar si acest mesaj, dar o voi face pentru ca gandurile acestea ma framanta din ce in ce mai tare. Sunt o femeie de 32 de ani, care ar vrea sa se intoarca la Dumnezeu si la Biserica, mai ales ca ma aflu in fata unui pas important, ma voi casatori peste 7 luni... As vrea sa intru in casnicia asta cu sufletul curat, sa-i pot cere lui Dumnezeu cu inima impacata binecuvantarea... Dar mi-e teama, ingrozitor de teama, de momentul spovedaniei...
Nu pot sa mint... Nici nu pot sa caut o biserica in care sa fie acceptata cununia fara spovada. Pentru ca simt ca abia atunci as fi cu adevarat "condamnata". Da, am pacate. Nu stiu cat de mari, poate mai mari ca ale altora, poate la fel, nu stiu eu masura raului din lume si din oameni sa pot judeca propria nemernicie... Dar am taria sa le recunosc in fata lui Dumnezeu, atunci cand ma rog... Nu am in schimb taria sa le recunosc in fata unui preot!
De doua ori am incercat. La interval de ani intre ele. Prima data cand eram foarte tanara. Nu am avut o viata usoara, si era momentul in care intram prima data cu sufletul deschis intr-o biserica, cand simteam in adancul sufletului ca pot spune cu toata sinceritatea "Iti multumesc, Doamne, pentru tot ce mi-ai dat...". Asa ca am hotarat sa trec prin asta, am postit, am mers la biserica... Primul junghi in inima l-am simtit cand am intrat si am vazut ca spovedania nu se desfasura intr-un colt, retras, ci preotul spovedea pe toata lumea la un loc, nici gand de intimitate. Dar mi-am lut inima in dinti si m-am dus... Mi-am marturisit pacatele, pentru care ma caiam sincer, dar preotul nu numai ca a repetat cu glas tare, atfel incat au auzit toate batranele de acolo ce-i spusesem, dar m-a privit cu atata dispret si ura incat nici nu am mai fost in stare sa ascult restul... Am fugit cu obrajii rosii, am plans pe drum spre casa, am plans si in casa. Ma simteam ultimul om, o pacatoasa condamnata, asa ca mult timp nu am mai avut curaj nici macar sa intru in biserica, cu atat mai putin sa vorbesc cu un preot...
Totusi m-am intors, cu aceleasi ganduri, peste ani, din nou caindu-ma pentru pacate, dar si pentru indepartarea mea de Dumnezeu, si am patit cam acelasi lucru. De data asta fara umilinta publica, dar am ramas socata de atitudinea preotului, de intrebarile pe care mi le punea (daca ar fi folosit termeni ca "sodomie" nu mi s-ar fi parut poate deplasat si umilitor, dar m-a socat in primul rand exprimarea neaosa si apetitul pentru detalii al parintelui...). Din nou am iesit de acolo cu obrajii in flacari, plangand, simtindu-ma umilita. De data asta nu mai primisem ura, ci ironie si dispret... Oare un om, oricat de impovarat de pacate, nu merita o urma de iubire din parte preotului in fata caruia ajunge sa-si deschida sufletul? Ca nu dojana a fost cea care m-a descumpanit, dojana facuta cu iubire mi se pare emotionanta, ma duce cu gandul la cea a unui bunic fata in fata cu copilul neascultator... Ce m-a durut era... Lipsa totala a iubirii si a intelegerii.
Am nevoie sa imi curat sufletul, sa imi marturisesc pacatele, sa imi indeplinesc canonul... Dar nu mai am puterea sa indur inca o data asta. Raceala, dispretul... Mai exista preoti iubitori de oameni?

Te felicit din tot sufletul. Remuscarea si rusinea pacatului savarsit ai invinso cu brio si asta este cel mai important. Nu ai cedat si ai mers mai departe, dragostea de Dumnezeu a invins , cu toate piedicile vrajmasului. Esti pe drumul cel bun si asta conteaza cel mai mult . Mergi mai departe, fi tare si nu te abate de la drumul pe care ai pornit. O VIATA IN LUMINA ! +

[veilur]

Eu stiam ca preotul nu are voie sa spuna din pacatele marturisite de cei care vin la el, mai ales sa faca referinta chiar la persoana respectiva asa cum a facut in cazul bridezilei. Pai mai este valabila CONFIDENTIALITATEA sau nu?

[consuela]

Preotul nu are voie nici macar sa spune pacatele celor spovediti dupa ce a terminat de spovedit si oamenii au plecat, in plus nu ai voie tu sa spui ce ai marturisit la preot sau sa intrebi pe o pers spovedita ce pacate a marturisit. Toate astea sunt pacate. Preotul ala nu respecta taina spovedaniei, probabil se grabea si spovedea in grup, ceea ce e ca si cand nu ar fi spovedit deloc+pacatul lui ca a facut asemenea abatere grava care duce numai la rau si indeparteaza oamenii.
bridezilla, tu trebuie sa citesti din indreptarul de spovedanie si sa iti formulezi un limbaj specific preotesc ca sa te inteleaga. Intreaba preotul inainte sa te spovedeasca daca e confidentiala spovedania sau e in grup . Cred ca daca e preot care respecta spovedania se va mira ca exista si spovedanii in grup.
La calugari daca te duci e mai rau o sa iti dea canoane prea grele si daca nu le respecti odata ce le-ai primit e grav, mai bine du-te tot la mireni dar vezi si tu cum se desfasoara cu altii ca nu nimeresti tu chiar prima, lasa macar 2-3 inaintea ta sa vezi cum e.

[consuela]

a...si gandeste-te protul ala nu te cunoaste, desi ar fi bine sa mergi la acelasi preot duhovnic, dar momentan ca nu ai mai fost nu te cunoaste, spui ce ai de zis in 20 minute si te eliberezi de ele pt toata viata (daca nu le repeti ).