|
|
|
Thread Tools | Moduri de afișare |
#501
|
||||
|
||||
Citat:
Îmi pare rău pentru tine, dar revii tu înapoi, dacă vrei.
__________________
Noul Testament ortodox e manualul normalității. Să citim zilnic din el, din Patristică, Dogmatică, Sfintele Canoane, cărți de la Sfinți ortodocși, nu de alte culte, ptr. a avea viață sfântă. În erezii nu e Duhul Sfânt, Har, Taine, Mântuire.
Dorim unirea tuturor în Sfânta Biserică fără ereziile lor. Hristos/Biserica/Creștinismul este și va fi ecumenic nu eretic-ecumenist, deschis la dialog și vindecare ptr. orice boală până la Parusie. Iubim toată Creația. Sunt 9 Sf. Sinoade Ecumenice. Biblia Last edited by Igor_Paslusnik; 23.03.2015 at 17:02:04. |
#502
|
|||
|
|||
Eu nu ma mai intorc prietene... sunt banat si cu asta basta ...
|
#503
|
|||
|
|||
Citat:
Eram într-o sfâșiere: nefiind slobod de tirania patimilor, sufeream și, în setea după bunul netrecător, tânjeam către Dumnezeu. Rugăciunea pocăinței mă înghițea pe de-a-ntregul. O putere subțire, nematerială, nevăzută, mă purta într-un tărâm al minții, duhovnicesc. * ... iarăși se ștergea totul din amintire, rămânea numai conștiința păcatului nematerial dar cumplit, care năștea în mine durere, rușine, respingere și chiar ură față de mine însumi. Și din nou totul se contopea în plânsul pocăinței și duhul meu ieșea în nemărginire de nenumit. * Mila lui Dumnezeu către mine s-a arătat prin faptul că mi-a dăruit un puternic avânt al suferinței pocăinței care mă trăgea către o rugăciune neostoită - una în care sufletul uita totul, nu-și amintea de nimic, ci nealinat trăgea către Dumnezeu nevăzut, dar iubit, necunoscut dar înrudit, neajuns dar apropiat. Nu aflu cuvinte să descriu bogăția pe care Domnul mi-a dăruit-o. * ... fără sincera recunoaștere că suntem cu adevărat născătură a iadului în căderea noastră, nu vom putea niciodată ajunge la o deplină pocăință; printr-o deplină pocăință ne smulgem din îmbrățișarea morții "individuumului" egoist și suntem duși în contemplarea universalismului Dumnezeiesc al lui Hristos Care "ne-a iubit până în sfârșit" (Io. 13-1) Când ne urâm pe noi înșine pentru răul care trăiește în noi, atunci ni se deschid nețărmuritele zări ale iubirii ce s-a poruncit nouă: în afara lui Hristos, niciodată nu vom îmbrățișa întreaga lume în flacăra de viață făcătoare a harului ce se pogoară de Sus... Last edited by Ioan_Cezar; 23.03.2015 at 17:16:25. |
#504
|
|||
|
|||
Citat:
Sfântului Chiril al Alexandriei: "Dacă cineva separă în Unul Hristos ipostazele după unire, unindu-le doar printr-o demnitate sau autoritate sau putere și nu o unire prin natură, să fie anatema. Dacă cineva nu mărturisește că trupul Domnului este dătător de viață și aparține Cuvântului din Dumnezeu Tatăl, ci susține că aparține altcuiva, unit cu El în demnitate sau bucurându-se de o simplă locuință divină și nu este dătător de viață, așa cum am spus, devenind trupul Cuvântului care are puterea de a aduce toate lucrurile la viață, să fie anatema." Unire prin natura si trup datator de viata, deci este evident ce a sustinut Biserica, patimire prin fire omeneasca cat si dumnezeiasca. Ce este ilar in lupta lor împotriva nestorianismului, la un moment dat au mers pana la extrema. Au negat complet prezenta naturii umane în Iisus Hristos - Monofiziti |
#505
|
|||
|
|||
Citat:
Oare ce implică aceasta? |
#506
|
|||
|
|||
Implica "communicatio idiomatum".
Ma surprinde chiar tare ca acest extraordinar concept, produs al ortodoxiei Tomosului (deci gandire "latina", elaborata de un Papa sfant), dar si din alte documente dinainte de si dupa Calcedon, nu a fost amintit mai amnauntit si aprofundat pe acest topic. Daca tu, Delia, Catalin sau Bogdan ati fi deschis topicul, era altceva. Asa, s-a pornit de la inceput la un nivel foarte jos, astfel incat sunteti, voi cei enumerati si altii, nevoiti sa tineti stacheta jos, si sa nu dati drumul la tot ce puteti da ca si cultura si exprimare teologica. Ezio a avut mare dreptate sa posteze o parte cel putin din anatematismele Sf. Patriarh si Papa Chiril cel Mare. Last edited by Barsaumas; 23.03.2015 at 21:34:31. |
#507
|
|||
|
|||
Intr-adevar, comunicarea insusirilor. Am amintit doar voalat de asta si am vrut la un moment dat sa pomenesc formula papei Leon. Asta ar fi rezolvat definitiv discutia.
Marele papa Leon. |
#508
|
|||
|
|||
Pai nu ai rezolvat nimic! Pentru ca asta a dus la monofizism ... tu nu ai citit msj meu mai sus?
Si Maxim vine si o desfiinteaza, cand argumenteaza in stilul caracteristic pasajul in care Mesia spune: " facă-se nu voia Mea, ci a Ta" |
#509
|
|||
|
|||
Să fiu iertat fraților, dar cred că începem să nedreptățim cam tare pe Capy. Dincolo de o insistență supărătoare prin repetarea și sublinierea acelorași formulări și de refuzul de a lărgi cadrul discuției (spre mai buna înțelegere a problemei, iar nu spre diluarea ori ratarea ei), eu unul nu cred că i se pot aduce acuze pe linia monofizitismului etc. Pur și simplu tindem, îmi pare, să comentăm mereu altceva decât afirmă unul sau altul dintre partenerii de dialog. Poate că picăm pradă interpretărilor subiective și suspiciunii, uneori, precum și unui spirit balcanic de bășcău trivial. Nu merită, însă, nici subiectul foarte generos, nici sufletul nostru, să procedăm așa.
Vă rog să luăm topicul acesta frumos ca pe o șansă, iar nu ca pe un obiect de gâlceavă fadă; zic și eu, mă iertați că am îndrăznit.... Doamne ajută! Last edited by Ioan_Cezar; 24.03.2015 at 00:33:29. |
#510
|
||||
|
||||
In inteles dogmatic, se poate vorbi de 3 tipuri de unire. (inventariate astfel de Sf. Ioan Damaschin) 1.unirea in fiinta sau dupa fiinta – henosis kat’ousian 2. unirea in ipostas sau dupa ipostas sau a celor doua firi ale lui Hristos - henosis kath' hypostasin 3. unirea in har sau dupa energii – henosis kat’energeian luate putin in extenso 1. Unirea in fiinta - se refera exclusiv la modul de fiintare si intrepatrundere a Persoanelor Sf. Treimi, una in Fiinta intreit in Persoane (ipostasuri). Tatal este in Fiul si Sf. Duh, Fiul in Tatal si Sf. Duh si Duhul Sfant in Tatal si in Fiul. Ca sa se exprime simultan si unitatea de fiinta dar si Treimea de Persoane, se foloseste termenul perihoreza. Termenul e grecesc ; peri inseamna in jurul iar chorein, a se da la o parte, a face loc, a contine. Ideea sugerata semantic e aceea ca prin iubire desavarsita reciproca, fiecare din cele Trei Persoane se goleste pe Sine pt. a face loc Celorlalte si astfel fiecare o contine pe fiecare, intr-o intrepatrundere absoluta. Modul de existenta a fiecarei Persoane a Treimii e sa traiasca iubind in alta Persoana ( apropos de ce inseamna persoana). Iubirea transfera fiinta persoanei care iubeste in fiintele iubite. Termenul perihoreza se aplica si in terminologia hristologica, pt. a arata unirea celor doua firi, fara confuzie. 2. Unirea in ipostas sau dupa ipostas sau unirea naturilor (firilor) - se mai numeste unire ipostatica si se refera la unirea prin intrupare a firii divine cu firea umana in unicul Ipostas al Logosului. Aici se vorbeste despre comunicarea insusirilor divine si umane, lat.communicatio idiomatum sau gr.koinonia idiomaton, amintind obligatoriu de cele 4 adverbe celebre de la Calcedon, repetate de nu-stiu-cate-ori pe acest topic (fără schimbare, fără amestecare, fără împărțire și fără despărțire). 3. Unirea in har sau dupa energii – se refera la unirea, comuniunea dintre om si Dumnezeu, care nu e in fiinta, ci prin har. Despre asta stiu mai bine cei ce iubesc isihia. |
|