Sper sa-mi lumineze Dumnezeu gandurile

[Z.Lidia]

Da, Ory, depresia poate fi vindecata din punct de vedere medical.
Ei, Georgiana, te-ai gandit ce meserie ai vrea sa ai? Ne poti spune si noua?

[daliapantelimon]

În prealabil postat de Traditie

De unde Dumnezeu sa stie un psihiatru ceva?

Unde ai vazut tu pe cineva vindecat de un psihiatru?

Constientizarea de care vorbesti în legatura cu Tainele e o forma de meditatie, de concentrare a mintii care produce tulburari, ca sa nu zic distrugeri ale mintii.

Sf. împartasanie o luam si atât, nu fortam mintea sa constientizeze ceva.

Citeste mai bine frate, i-am zis sa se duca pentru diagnosticare, nu pentru vindecare. Ca daca este ce ma gandesc eu, doar o pseudo-schizofrenie, nici nu are nevoie de el ca sa vindece! Cat despre obsesia pe care oare aceasta nu se poate corecta decat printrun mod de viata cat mai echilibrat si lupta cu gandurile, prin ascultarea de duhovnic etc.
Este nevoie, pentru inceput, sa se convinga ea ca...nu are dereglarile psihice...cele pe care le crede. Dupa aceea mai vedem. Nu o spun ca amator de vorbe, ci ca practicand in domeniu.
Iertare!

[ory]

Am recitit ceea ce am scris si am vazut ca am facut o gramada de greseli,scuzati,dar scriu repede si nu mai recitesc in urma.Sper sa intelegeti,asta in cazul in care aveti rabdare sa cititi,bine-nteles,lucru de care nu este neaparat nevoie.

[Traditie]

În prealabil postat de daliapantelimon

Citeste mai bine frate, i-am zis sa se duca pentru diagnosticare, nu pentru vindecare. Ca daca este ce ma gandesc eu, doar o pseudo-schizofrenie, nici nu are nevoie de el ca sa vindece! Cat despre obsesia pe care oare aceasta nu se poate corecta decat printrun mod de viata cat mai echilibrat si lupta cu gandurile, prin ascultarea de duhovnic etc.
Este nevoie, pentru inceput, sa se convinga ea ca...nu are dereglarile psihice...cele pe care le crede. Dupa aceea mai vedem. Nu o spun ca amator de vorbe, ci ca practicand in domeniu.
Iertare!

Diagnosticarea înseamnza ca psihiatrul îi face o expertiza si da un verdict iar el nefiind un om duhovnicesc va da un verdict prin care va sminti grav pacientul si pe ceilalti care afla si sunt obisnuiti sa dea credit medicilor.

Atunci când un suflet merge la duhovnic, acesta îl sfatuieste ca de la egal la egal si în numele lui Hristos dar când cineva se duce la psihiatru se duce ca la un guru, o autoritate care are, pasamite, puterea sa stabileasca ce se întâmpla în sufletul altuia. Si evident nu în numele lui Hristos sau cerând calauzirea Lui.


Sufletul e o mare taina si se strica prin fiecare gând fals ori miscare a inimii spre rau dar psihiatrul trateaza sufletul ca pe un obiect material. El nu discuta cu tine de la egal la egal ci te suspecteazA ca esti "defect" si afirma ca el poate face reparatii.



Consultarea unui spihiatru aduce o mare nenoricire, fiindca pacientul are convingerea ca pshiatrul e o autoritate si ca trebuie sa creada ce i se spune si prin asta personalitatea pacientului, sufletul sau se alieneaza, poate în mod iremediabil, pentru ca pierde notiunea propriei valori ca fiinta umana, ipostas, chip al lui Dumnezeu.


Lupta cu gândurile e o formula care creaza confuzie. Trebuie sa nu dai credit gândurilor care îti trec prin cap, nu sa începi sa le respingi sau sa discuti cu ele.


Nu stiu ce practici dar pretentia ta ca ai avea vreo autoritate mi se pare nelaloculei.

[vsovi]

ory draga, e interesant ce sustii shi lupta ta e de admirat, dar observ la tine un lucru esentzial, dumneata ai impresia ca duhul/invatzatura din om este mai putzin importanta decat procesele shi ratziunile shi functzionarile ce vin din trup, poi eu tind sa cred ca e invers, ca procesele shi tot ce se dezvolta in om este functzi de duhul/invatzatura/practica aplicat in timp, astfel ca functziile shi organismul urmeaza acestora, creend posibilitatzile de implinire... deci gasesc ca predominant in viatza omului este Invatzatura / Duhul Sfant / Ascultarea deci sacrificiul pe care il faci plinind invatzatura, primind a trai in Adevar, in dogma ce te poarta nepacatuind spre mantuire...

Iar inca o chestiune importanta, shi pentru tine ory dar shi pentru Geoargiana, ca shi pentru mine este obligatoriu, shi pentru a nu ne mandri sau a cadea in desfranare este ca la lupta cu fiii shi ficele babilonului sa nu cumva sa ieshi fara Hristos, ca nu vei reushi sa birui multzimile de harapi, de caldeeni, de sehrpi ce dupa ce te ling parca intinereshti, de naparparci de iepurpuri de carcartitze... iar Babilonul fiind Mintea noastra in talcuirea unor sfintzi parintzi, trebuie sa te ashteptzi ca maica patimilor, tatal miciunii shi fiul pacatului care sunt una cu tine te vor autodobora prin uneltirile viclenilor dintre trestii... deci luptatzi-va sa fitzi in randuiala shi sa o pazitzi shi pastratzi... shi apoi scaparea de oricevis de noapte sau cu ochii deschishi shi orice inhaitare cu demonii ori cu mandriile noastre omeneshti... Dar nu va necajitzi atata ca doar daca crinii campului ii imbraca Dumnezeu mai mult decat pe Solomon shi ei nu tzes shi nu torc shi nu sapa shi nu merg la ogor, atunci cum sa nu se milostiveasca pentru unul din noi?! dar orice rugaciune il obliga pe Dumnezeu dupa cum spune Cuvantul Lui Dumnezeu sa te asculte shi sa te ajute, dar te obliga shi pe tine, mai creshtinule al Domnului Iisus Hristos... shi te obliga sa te tzii lipit de El, sa-l ascultzi, sa pazesti ce-tzi cere... shi sa nu te tzii de... lucruri lumeshti sau de sporirea diavoleasca.:(:(???

[ory]

Si inca ceva,ALIMENTATIA,joaca rolul,poate cel mai important asupra calitatii vietii,fiindca suntem formati din atatia si-atatia compusi chimici,substante si materie,care pot influienta si partea psihologica.Incearca sa te alimentezi sanatos si echilibrat,evitand alimentele bogate in aditivi atat de nocivi,evitand bauturile energizante,evitand excesurile,salatele si verdeturile acestea de primavara fac minuni pentru organsim,dar si pentru o mai buna functionare a creierului,poate de aceia a lasat Dumnezeu omului pe pamant cumpatarea si postul,ca sa seghideze dupa ceva,iar intercalarea acestora cu anotimpurile si sezonul favorabil este formidabila.
De asemeni,incearca sa faci sport,evitand astfel sedentarismul,fiindca se stie ca exercitiul fizic induce creierul intr-o stare de bine si acesta la randu-i elimina pozitivismul asupra vietii.In nici un caz,dar in nici un caz sa nu te apropii de tutun si de alcool...ca de droguri nici nu poate fi vorba.
Eu recunosc,m-au cam napadit gandurile si confuziile intr-o perioada in care stateam mai mult in casa,cand mintea plina de energie trebuia sa lucreze,si astfel lucra impotriva mea,innabusita in starea de repaos la care o supuneam.
Si cel mai important viseaza,permite-ti sa visezi,caci aceasta te insufleteste mai ales la varsta ta,trebuie sa ai o pasiune,trebuie sa crezi si sa visezi...si nu in ultimul rand sa iubesti.
Oamenii credinciosi au tendinta de a-ti impune credinta,omitand ca tu te afli,totusi,la varsta in care-ti este fireasca imaturitatea,in care greseala si ignoranta reprezinta obstacole iminente ce-ti poate determina si forma viitorul,iar pacatele pot capata forma smereniei in perspectiva.Dar in acelasi timp trebuie sa te insoteasca discernamantul.

[ory]

Uneori cand vad un batran ajuns la o varsta destul de inaintata ma minunez tare de tot,mi se pare de domeniul fantasticului sa ai puterea de a-ti cara mintea atata amar de timp,mintea care proceseaza atat de multe lucruri din jur,care-ti ridica si coboara propria fiinta dupa cum pofteste,uneori.Dar cred ca secretul il reprezinta tendinta permanenta de matamorfozare a lucrurilor si simtirilor din jur,ca o renastere sistematica.
Tinerii mai ales din ziua de astazi,isi permit o dezordine totala asupra propriei vieti,pierd noptile,multe nopti la rand fara temei,mergand prin cluburi prn intermediul anturajelor alese de catre dansii,mananca chipsuri si beau cola,in locul unei mese ferme si sanatoase,fumeaza si consuma alccol,iar bietul organism lupta si lupta cu aceasta stare pentru el nefireasca,si anicorpii se zapacesc,iar in loc sa lupte cu microbii si substantele inevitabile din atmosfera,ei lupta necontenit cu intrusii de compusi liberi cu care este invadat organismul in acest stil de viata dezorganizat si nociv.Iar uneori de atata hazardare ilogica din viata noastra moderna,propriul metabolism cedeaza,sau mai grav decat atat se intoarce impotriva noastra creeand bolile autoimune,devenind,deci acest metabolism din protector al organismului,cel mai mare dusman al acestuia.Si astfel ne speriem ca niste natangi dupa ani si ani de exces,ca ne-mbolnavim de cancer,ca mintea nostra nu se mai poate confrunta cu realitatea,ca suntem atat de mici in aceasta lume care odinioara consideram ca ne apartine.

Georgiana,

Iata un interviu excelent realizat de reporterul revistei "Formula As" in ultimul sau numar cu parintele Nichifor Tudor din Sibiu (ce va implini in 30 aprilie a.c. 93 de ani), in care dupa masura varstei si experientei sale parintele relateaza cum din nebagare de seama, din nestiinta sau din slaba credinta unii crestini dau anumite drepturi lui Aghiuta vrajmasul diavol asupra sufletelor lor.

Interviul este intitulat "Cu parintele Nichifor Tudor despre "vrajmasul" lui Dumnezeu".
Cred, din nefericire, dupa modul in care vorbeste parintele despre diavol, ca si tu, Georgiana, datorita unei oarecare nestiinte spirituale coroborate cu elanul varstei tale fragede si cu inclinarea spre aspectele materiale ale vietii, care tu singura precizezi ca acum nu te mai satisfac, ai dat unele drepturi lui Aghiuta asupra sufletului tau, altfel mintea mea cea pacatoasa nu gaseste o explicatie pentru trairile tale sufletesti din ultimul timp: tristete, melancolie, asociate cu plans zilnic, idei false despre propria-ti persoana (inclusiv aceea ca ai suferi de schizofrenie paranoida sau de alt tip). Citeste, te rog, in intregime interviul!

Link-ul:
http://www.formula-as.ro/2008/810/spiritualitate-39/cu-parintele-nichifor-tudor-despre-vrasmasul-lui-dumnezeu-9314

Articolul:

Cu parintele Nichifor Tudor despre "vrajmasul" lui Dumnezeu

Nu exista nici un motiv de indoiala: diavolul, vrajmasul lui Dumnezeu, este in lume

Diavolul e un subiect controversat pentru omul de azi. Unora le pare basm, altora abstractiune. Multi cred in existenta lui si se tem, vazandu-i chipul si acolo unde nu-i, altii il iau in ras, nesocotindu-i puterea. Dar sunt si destui care s-ar face putin frate cu Nefartatul, cat sa treaca puntea. De teama sa nu se abata raul asupra lor, majoritatea oamenilor se feresc chiar sa ii spuna pe nume, alungandu-l de langa ei cu porecle: Necuratul, Aghiuta, Uciga-l toaca... Altii isi fac semnul crucii si bat cu degetu-n lemn. Altii rad. Altii... plang. Printre ei se afla si multi cititori ai revistei noastre, convinsi ca raul care le zideste viata e de origine necurata. Scrisorile lor sunt multe si disperate si ne roaga sa-i ajutam. I-am indrumat spre biserica, asa cum ni se pare firesc. Acum ne propunem sa facem un pas inainte, incercand sa deslusim, alaturi de un preot cu mare experienta duhovniceasca, in ce fel lucreaza vrajmasul in lume si cum ne putem apara de el. Parintele sibian NICHIFOR TODOR a acceptat provocarea, cu detasarea patriarhala data de varsta pe care o are (implineste 93 de ani pe 30 aprilie) si de indelungata slujire a lui Dumnezeu.

Iadul de pe tabla de sah

Bunul parinte Nichifor locuieste intr-o margine romantica a Sibiului, cu case vechi si strazi linistite, umbrite de arbori batrani. Ne-a deschis singur poarta, stapan deplin pe trupul si miscarile lui. Scund, dar deloc garbovit, cu un chip imblanzit de o barba calugareasca, cu ochi melancolici si blanzi, ne-a poftit in biroul sau, o odaie mare si rece, cu peretii acoperiti de icoane si carti. Intra rar, de la o vreme, aici, pentru ca nu mai are putere de scris si nici treburi de rezolvat pentru parohie. Dar frigul, care noua ne intra in oase, pare sa nu-l atinga in nici un fel. Zambeste des, plin de bunavointa, la fiecare intrebare, dar nu raspunde direct, ci cu un ocol de vorbe prin amintiri. Nascut intr-o familie cu patru copii, in satul Drambari din judetul Alba, a stiut de mic ca e harazit preotiei si ca va trebui sa lupte cu diavolul. La cinci ani a visat ca pamantul e o tabla de sah pe care patratelele negre erau prapastii spre iad. Copilul care era incerca sa paseasca doar pe patratelele albe, dar nu reusea totdeauna, fiind gata sa se prabuseasca in haul de dedesubt. De fiecare data, o mana nevazuta il prindea la timp si il aseza pe loc curat. Mi-am spus atunci ca acea mana salvatoare nu poate fi decat a lui Dumnezeu si ca eu trebuie sa Il slujesc.
Pe cand avea opt ani, a fost intrebat de tatal sau ce se va face cand va fi mare si a raspuns fara ezitare: preot. Baiatul si-a tinut cuvantul si a urmat Facultatea de Teologie de la Sibiu. A fost sef de promotie si secretar al parintelui profesor Dumitru Staniloae, pe care il iubeste si azi, pentru cate l-a invatat. La el acasa l-a cunoscut si pe viitorul mare duhovnic Arsenie Boca, cu care s-a imprietenit si pe care il considera sfant. Parintele Arsenie trebuie canonizat. Si va fi, caci mult i-a dat de furca diavolului, intorcand mii de crestini pe calea mantuirii, spune, cu ochii adanciti in fotografia Sfantului Ardealului.
Pana la 24 de ani, cand s-a insurat, Parintele Nichifor a trait fecioria asa cum scrie in carte. Nu s-a calugarit, pentru ca s-a crezut mai de folos intre oameni, macar ca avea un exemplu de monah ilustru in familie, pe unchiul sau, Policarp Morusca, primul episcop al romanilor ortodocsi din America (1935 - 1939). Am vrut sa-i ajut si pe altii sa-l cunoasca pe Dumnezeu. Iar a te calugari inseamna, in primul rand, a te retrage din lume. Nu-si regreta decizia. Are patru copii, de care e foarte mandru, si multi ucenici. A fost protopop al Sibiului si a construit una dintre cele mai frumoase biserici din oras, cea careia i-a fost paroh pana la pensionare, cu hramul Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil. Despre biserica aceasta, ridicata chiar in curtea casei sale, circula o legenda, pe care Parintele Nichifor nu se grabeste s-o dezminta, ci numai o limpezeste daca e intrebat. Se spune ca biserica ar fi fost construita fara aprobare din partea autoritatilor comuniste, dar ca apoi parintele l-a invitat pe Nicolae Ceausescu s-o vada, spre a-i obtine ingaduinta. Iar seful statului ar fi venit. In realitate, faptele sunt nitel altele. Intr-adevar, biserica a fost construita fara aprobare explicita, dar cu ingaduinta tacita a oficialilor locali. Si e fapt ca Nicolae Ceausescu a trecut pe langa biserica, taman cand se punea tabla pe acoperis. Liderul regimului comunist se afla intr-o vizita oficiala la Sibiu, alaturi de mai multi demnitari straini, si ar fi intrebat ce se construieste acolo, iar un politruc local, neindraznind sa-l supere, i-a raspuns diplomatic: Ce vedeti. Ceausescu a plecat mai departe, multumit ca strainii s-au putut convinge in felul acesta, ca el nu ingradeste libertatea religioasa.

Diavolul nu-ti poate intra in suflet, daca nu-i lasi o portita cat de mica

In frigul odaii pe care sfintia sa nu il simte deloc, parintele Nichifor vorbeste cu o voce adanca, in care se simte puterea cantecului preotesc de altadata. La fiecare jumatate de ora, dialogul este punctat de bataile de clopot vechi ale pendulei.

- Parinte Nichifor, ati ajuns cu bine la o varsta a senectutii pe care Dumnezeu nu o daruieste oricui. Cu ce v-ati ales mai de pret dintr-o viata de slujire in Biserica?

- Am invatat sa vorbesc cu Dumnezeu. Se intelege, vorbim in duh. Caci, nu-i asa, dumneata ai suflet, dar ti-l vezi? Nu. Pai tot asa e si cu Dumnezeu, exista si nu-l zaresti cu ochii, ci numai cu inima, iti vorbeste si nu-l auzi cu urechile, ci numai cu constiinta. Daca te pocaiesti si te nevoiesti, El iti raspunde la rugaciuni si la intrebari. Atata doar, sa fii atent sa-L auzi si sa-L intelegi.

- Poate veti fi observat si sfintia voastra ca sunt multi oameni care cred in Dumnezeu, in ingeri si sfinti, dar nu si in existenta diavolului. Putem crede in Dumnezeu, dar ne indoim ca exista duhuri necurate, care se salasluiesc in oameni si nu mai ies de acolo decat cu rugaciuni speciale si post aspru. De ce ii este atat de greu omului contemporan sa creada ca dracul umbla printre noi?

- Din cauza slabei credinte, frate. Daca ai credinta tare, daca stii ce scrie in Biblie si ce spun Sfintii Parinti, n-ai nici un motiv de indoiala: diavolul, vrajmasul lui Dumnezeu, este in lume. Cu voia lui Dumnezeu. Vezi dumneata, asta e unul dintre cele mai mari viclesuguri ale diavolului, sa te faca sa crezi ca nu exista. Pai daca n-ar fi, aproape ca ai avea mantuirea garantat. Ca diavolul ne duce pe noi in ispita, el este cel care ne indeamna la rau, sa nu respectam poruncile lui Dumnezeu si astfel sa nu capatam imparatia Lui - adica partasia cu Tatal nostru din ceruri -, ci sa ne pierdem sufletele, pentru vecie, in imparatia Necuratului.

- De ce credeti ca-l lasa Dumnezeu pe diavol sa ne ispiteasca si chiar sa faca minuni spre a ne insela?

- Pentru pacatele noastre. Caci diavolul nu-ti poate intra in suflet daca nu-i lasi o portita cat de mica, o slabiciune. Pe virtuosi, diavolul nu-i poate atinge.
In odaia de lucru, alaturi de cartile pe care le-a scris.

Daca nu esti lacom - de mancare, de bautura, de averi, de orice -, daca nu esti orgolios, daca nu esti din cale afara de ambitios, indemnurile diavolului n-au efect asupra ta. Pe cel care e lacom, dracul il indeamna sa bea mai mult, macar intr-o zi, sau sa manance mai mult si sa-si taie astfel pofta de rugaciune sau puterea de a tine post; sau sa castige tot mai multi bani, si astfel ajunge omul sa faca faradelegi pentru a aduna averi... Celui orgolios, dracul ii sopteste la ureche: Tu esti mai bun decat celalalt, tu meriti mai mult, tie ti se cuvine si asta, si astalalta, trebuie sa dovedesti cine esti... Si uite-asa omul se poarta rau cu semenii sai, ii vorbeste pe la spate, ii sapa la serviciu si cate si mai cate nu face... Multe rele pornesc de la orgoliu. Mandria e draceasca, doar stim ca asta e pacatul pentru care diavolul a cazut din Cer; ca si el era inger de lumina candva. Dumnezeu ii permite Vrajmasului sa ne ispiteasca, tocmai pentru a ne respecta libertatea. Ca daca am avea numai binele in fata, n-am avea ce alege, dar asa, avem de ales intre bine si rau. Omul e liber sa o ia in care parte vrea. Omul e fundamental liber, caci asa l-a facut Dumnezeu. Dar libertatea nu trebuie sa excluda responsabilitatea. Esti liber sa alegi, dar suporti consecintele. Dumnezeu ne-a invatat prin toti marii prooroci, prin Fiul Sau Insusi, prin Sfinti, ce e bine si ce e rau. Depinde numai de noi ce alegem.

- Parinte, cum ne ispiteste diavolul? Cum ne dam seama ca anumite gesturi pe care le facem sunt inspirate de diavol?

- Satana are metode diferite, de la om la om. Te cerceteaza, vede ce slabiciune ai si acolo te ataca. Si mai este important pentru el cu cine se lupta, ca intr-un fel il loveste pe un ateu, altfel pe un putin credincios, care abia de se inchina seara la culcare, si altfel pe un imbunatatit duhovniceste. Niciodata, insa, Necuratul nu incepe lupta cu pacatele mari, ci cu cele mai mici... Pe masura ce ne obisnuim sa facem un pacat mic, zicandu-ne ca o sa ne pocaim si o sa-l ispasim repede, ne imbie la un pacat mai greu si tot asa, pana ne umple sufletul de bube si pana ne prabusim in deznadejde - ca daca nu mai ai speranta ca te va ierta Dumnezeu, vei face tot mai multe pacate. Diavolul e foarte viclean, si orice concesie pe care i-o facem sapa albie pacatului in noi. Zice Sfantul Ioan Gura de Aur: La inceput diavolul arata indulgenta si incearca sa-si implineasca scopurile sale pacatoase cu blandete si se arata cu dragoste fata de crestini. Auzi, cu dragoste...!

Sa nu uitam ca diavolul L-a ispitit in desert, pana si pe Iisus Hristos, Domnul

- Parintele Cleopa Ilie spunea, pe urmele altor mari duhovnici, ca cel mai mare mestesug al diavolului, prin care il doboara pe om, este acela de a-i sadi gandul ca mai are vreme de mantuire si ca poate sa amane fapta buna, pocainta, rugaciunea...

- Asa cum Dumnezeu ne cheama la pocainta prin ganduri insuflate de ingerul pazitor si prin duhovnici, la fel ne lucreaza cu gandul amanarii ingerul intunericului. Diavolul incearca sa ne insele: Lasa, nu te spovedi acum, ca nu ai timp, nu ai postit, ce o sa zica duhovnicul cand va afla pacatele tale?. Sau ne spune: Esti tanar, inca ai vreme de pocainta, acum e timpul sa te distrezi, sa te infrupti din toate bunatatile vietii, ca la batranete iti va parea rau; iti vei spala sufletul mai incolo. Dar nici un om nu poate fi sigur ca mai are timp de pocainta, ca nu stim cand vom pleca dincolo. Si daca ai murit nemarturisit, nepocait, neimpartasit, te mananca imparatia raului. Pe urma, sa fim constienti ca ranile sufletesti se vindeca mai usor la inceput, cand sunt mici, cand inca nu ne-am inrait in pacat. De exemplu, daca fumezi cateva tigari pe zi de putin timp, ti-e mai lesne sa le lasi, dar daca fumezi doua pachete pe zi, de zece, douazeci de ani, sa vezi ce greu este sa nu mai fumezi. Trebuie sa fim cinstiti si sa recunoastem ca dracul ne ispiteste, dar si noi il ajutam cu inclinarea noastra spre pacat. Sa nu uitam ca diavolul nu are limite, ca L-a ispitit in desert, pana si pe Iisus Hristos, Domnul. Sa ne spunem in fiecare zi: ma pocaiesc azi, ca nu mai am timp!

- Numai prin ganduri ne ispiteste demonul?

"Judecata de Apoi" - Manastirea Voronet / Foto: Mediafax


- Diavolul ne inseala in multe feluri, prin ghicit, vise, superstitii, credinte false. Vrajmasul cunoaste anumite lucruri care se vor intampla si cauta sa te zdruncine sufleteste, aratandu-ti cate ceva din viitor, prin vise, ghicit... El amesteca adevarul cu minciuna, astfel incat sa-ti schimbe credinta, sau sa te faca sa iti pierzi nadejdea in Dumnezeu. Daca, de exemplu, iti ghiceste cineva in cafea si vezi ca se intampla ce ti-a ghicit, vei crede in astfel de practici si te vei pierde. Caci Dumnezeu nu ne-a ingaduit sa ne cunoastem viitorul, tocmai pentru a nu ne pierde sufleteste. Alt exemplu: daca mergi la alta credinta si diavolul face o minune, vezi cum un om merge pe apa sau vindeca bolnavi prin atingerea cu mana, vei crede ca aceea e dreapta credinta sau ca si aceea e o credinta buna si te vei arunca in pacatul ereziei.

Daca esti hotarat sa mergi pe calea dreapta, Dumnezeu ti-o arata

- In ce fel ne putem apara de diavol?

- Daca n-ai hotarare ferma in viata, incepand de la cel mai neinsemnat lucru, nu se alege nimic de tine. Daca esti hotarat sa mergi pe calea dreapta si nu o cunosti, o cauti, iar Dumnezeu ti-o arata; iar de o cunosti, ii stii poruncile, gasesti in Biserica leacurile si rugaciunile potrivite sa te mentina pe drumul bun, sa-ti pastrezi sanatatea sufletului. Deci, trebuie sa stii calea catre Dumnezeu si sa vrei cu adevarat sa mergi pe ea. Iar diavolul te va necaji din cand in cand, dar nu te va putea castiga pentru el. Dar sa nu credeti ca e usor, caci trebuie sa fii permanent in stare de veghe si sa deosebesti duhurile. Scrie in Pateric ca unui oarecare frate i s-a aratat diavolul intr-o noapte, in chip de inger luminat si i-a zis: Eu sunt Gavriil si sunt trimis sa-ti aduc o veste buna. Iar fratele i-a raspuns: Cred ca ai fost trimis la altii, caci eu sunt pacatos si nu sunt vrednic sa vad ingeri. Si imediat diavolul a disparut. Cu sufletul curat, deosebesti duhurile.

- Patericul e plin de pilde in care ni se arata cum ii ispiteste si inseala diavolul, inclusiv pe calugari. In aceste pilde se arata ca smerenia il alunga pe diavol. De ce?

- Smerenia il arde pe drac ca agheasma, ca rugaciunea si precum Cuvantul lui Dumnezeu. Smerenia il alunga ca semnul crucii - caci ce alta dovada mai mare de smerenie avem, decat rastignirea Domnului si Mantuitorului nostru? Smerenie dumnezeiasca. E cutremurator. Pai cum sa suporte diavolul omul smerit, cand el a cazut din Cer, din pricina mandriei? Si cand vede om smerit, stie ca nu-l poate ispiti. Cu smerenie suporti nedreptatea, hula, neajunsurile, orice. Omul smerit stie ca toate se intampla din voia lui Dumnezeu si nu se revolta, nici nu-l barfeste pe colegul de serviciu, nici nu ravneste la bunul altuia, nici nu-i face ochi dulci sotiei prietenului... Smerenia este izvor de virtuti.

- Cand si cum ne da ajutor Dumnezeu impotriva diavolului?

- Dumnezeu nu asteapta de la noi decat sa-i cerem ajutorul. Si daca dam dovada ca vrem sa parasim pacatul, ne si trimite ingeri in ajutor. El nu ne forteaza mana, nu ne ispiteste, pentru ca nu este viclean. El vrea ca noi sa hotaram in ce parte o apucam. Dumnezeu nu-l lasa pe drac sa lucreze peste puterea noastra de a rezista. Si nici nu-i permite sa ne afecteze libertatea. Deci, diavolul nu ne poate obliga sa pacatuim, ci doar ne indeamna la aceasta. Zice Sfantul Ioan Damaschin undeva: Demonii nu au nici stapanire, nici putere contra cuiva decat daca li se ingaduie de Dumnezeu, in scopul mantuirii.

- Am observat ca si sfintia voastra evitati, uneori, sa-i spuneti pe nume diavolului. In popor este o teama mai mare de numele lui. De unde vine?

- Oamenii l-au numit in fel si chip pe Satana - Vrajmasul, Necuratul, Vicleanul, Antihrist - temandu-se ca daca ii vor spune de-a dreptul pe numele lui de demon, il vor chema si vor patimi. Dar trebuie sa stim ca, oricum, Lucifer nu doarme, el ne pandeste fiecare miscare si ne ataca in slabiciunile noastre, fie ca ne gandim la el, fie ca nu, fie ca-i pronuntam numele sau nu, credem sau nu ca exista. Eu il numesc cum imi vine, caci stiu ca nu prin nume e primejdios, ci prin viclenie.

Nu-i ingaduit oricui sa se puna cu diavolul

- Parinte, ati vazut vreun om posedat de diavol?

- Cum sa nu? In toate zilele vietii mele: unul muncit de diavolul bauturii, altul de diavolul curviei, altul de diavolul mandriei, altul de diavolul ereziei... Ca nu v-am spus, dar si diavolii sunt specializati, dupa puterea rautatii lor, ca nu toti au aceleasi puteri. Unii sunt incepatori, altii domni, altii stapanii intunericului. Sunt nenumarate cohorte si legiuni de ingeri cazuti, care muncesc omenirea.

"Judecata de Apoi" - Manastirea Cozia / Foto: Rompres


- Inteleg, dar voiam sa aflu daca ati participat la vreo exorcizare...

- Nu-i ingaduit oricui sa se puna cu diavolul. El il poate munci si pe preot, chiar in timpul rugaciunilor de alungare a duhurilor necurate, daca preotul nu e intarit duhovniceste. Tot in Pateric gasim astfel de intamplari. Se spune despre un ieromonah care parea cuvios pe dinafara, dar era plin de mandrie inlauntrul sau. Ajunsese sa se creada cel mai virtuos din manastire si nu cerea sfat nimanui. Intr-o zi, staretul i-a incredintat un indracit, ca sa-i citeasca exorcisme. Iar diavolul a inceput sa strige: Unde ma alungi, nemilostivule?. La care preotul i-a raspuns: Sa intri in mine!. Si diavolul a pus stapanire pe preot. Sa intri in mine! spusese candva si Sfantul Partenie unui demon, dar dracul acela a fugit, pentru ca Partenie era sfant. Cum spuneam, diavolul are nevoie de o mica portita...

- La polul opus temerii de Satan, exista o tendinta la noi de a-l lua mai usor pe Cel Rau, fie prin numele care i se da (ca Aghiuta, care s-ar traduce ironic sfantulet), fie prin diverse proverbe si zicatori (ca Fa-te frate cu dracul pana treci puntea!). Nu e primejdioasa aceasta abordare? De ce nu ne putem face frate, nici macar prin glume, cu diavolul?

- Diavolul nu suporta sa-ti bati joc de el, asa cum nu primeste nici infrangerea. Dar ca sa-l poti lua peste picior, ai nevoie de mare forta duhovniceasca si de mare curaj. Cei care o fac asa de usor sunt mai degraba inconstienti de puterea diavolului. Cat despre a ne face frate cu el pentru a depasi o dificultate, este o mare naivitate, sa nu zic prostie. Nu putem crede in ajutorul dat de Tatal Minciunii.

Invataturi duhovnicesti despre diavol

Parintele Arsenie Boca
Toate patimile noastre sunt conduse si sporite din umbra

Pacatele sau patimile au doua fete: una a omului si alta a diavolului. Sau doua laturi: una vazuta si-a doua nevazuta. De acolo, din umbra, sunt conduse si sporite toate patimile noastre. Diavolul, marele sforar al relelor, are slugi sau capetenii pentru fiecare patima. Asa sa intelegeti, cum intotdeauna patimile le-au numit Sfintii Parinti, prin chiar dracii lor. Astfel: dracul lacomiei de avere, dracul lacomiei stomacului, dracul maniei, dracul curviei si ceilalti. Le-au numit asa, pentru ca aceste pacate sunt conduse din umbra de diavolul si le-au numit dupa capetenia care lucreaza din umbra.

Parintele Arsenie Papacioc
Binele este lumina spirituala; in chip asemanator si raul este intuneric spiritual

Sa se stie ca ceea ce este moartea pentru oameni, aceea este caderea pentru ingeri. Dupa cadere, ei nu mai au posibilitatea pocaintei, dupa cum nu o au nici oamenii dupa moarte. Inainte, statatorul cetei terestre a ingerilor cazuti, caruia Dumnezeu i-a incredintat pazirea pamantului, nu a fost rau prin natura, ci a fost bun, a fost facut pentru bine si nu avea in el de la Creator nici cea mai mica urma de rautate; cu toate acestea, n-a suferit luminarea si cinstea, pe care Creatorul i-a daruit-o, ci, prin vointa lui libera, s-a indreptat de la starea sa naturala la o stare contra naturii sale si s-a ridicat impotriva lui Dumnezeu Care l-a facut, voind sa se impotriveasca Lui. El este cel dintai care s-a departat de bine si a cazut in rau. Rau nu este nimic altceva decat lipsa binelui, dupa cum si intunericul este lipsa luminii. Binele este lumina spirituala; in chip asemanator si raul este intuneric spiritual.

Parintele Paisie Olaru
Psaltirea unita cu postul si smerenia sunt cele mai puternice arme impotriva diavolilor

Unii credinciosi spun ca nu citesc Psalmii, pentru ca le face diavolul multe ispite. De ce se tem diavolii de psalmi? Se tem pentru ca cine se roaga cu psalmii ii arde pe diavoli ca si cu o sabie de foc. Mare putere are Psaltirea asupra duhurilor rele. Cu aceasta, parintii de demult faceau minuni si alungau duhurile rele din oameni. Iar daca unii nu citesc Psaltirea pentru ca se tem de ispite, acestia sunt crestini fricosi, care vor sa iasa la lupta cu diavolii, fara arme. Or, daca nu avem arme bune la noi, indata diavolul ne dezarmeaza si ne ia prizonieri, adica ne face robi ai pacatelor spre osanda. Psaltirea unita cu postul si smerenia sunt cele mai puternice arme impotriva diavolilor. Cu aceasta sfintii izgoneau diavolii din lume si coborau pe ingeri pe pamant. Ca cine citeste Psalmii imita pe ingeri si canta impreuna cu ei.

Parintele Serafim Rose
Diavolul este numai manie

Omul urmeaza sa dobandeasca ceea ce diavolul a pierdut, adica Raiul si Cerul. Tocmai de aceea, pana azi, diavolul este numai manie. Iti poti inchipui diavolul, chiar si dupa psihologia omeneasca. Gandeste-te: aveai viata nemuritoare si stiai ca esti osandit la iad. Apoi o alta fiinta, mai prejos de tine, nevrednica nici macar sa o scuipi, urmeaza sa dobandeasca ceea ce tu ai pierdut. Bineinteles ca vei ajunge groaznic de invidios, caci pentru tine nu exista pocainta. Vei continua sa incerci sa faci tot ce este cu putinta ca sa il aduci si pe el in aceeasi stare in care te afli tu.
Claudiu Tarziu

[daliapantelimon]

În prealabil postat de Traditie

Diagnosticarea înseamnza ca psihiatrul îi face o expertiza si da un verdict iar el nefiind un om duhovnicesc va da un verdict prin care va sminti grav pacientul si pe ceilalti care afla si sunt obisnuiti sa dea credit medicilor.

Atunci când un suflet merge la duhovnic, acesta îl sfatuieste ca de la egal la egal si în numele lui Hristos dar când cineva se duce la psihiatru se duce ca la un guru, o autoritate care are, pasamite, puterea sa stabileasca ce se întâmpla în sufletul altuia. Si evident nu în numele lui Hristos sau cerând calauzirea Lui.


Sufletul e o mare taina si se strica prin fiecare gând fals ori miscare a inimii spre rau dar psihiatrul trateaza sufletul ca pe un obiect material. El nu discuta cu tine de la egal la egal ci te suspecteazA ca esti "defect" si afirma ca el poate face reparatii.



Consultarea unui spihiatru aduce o mare nenoricire, fiindca pacientul are convingerea ca pshiatrul e o autoritate si ca trebuie sa creada ce i se spune si prin asta personalitatea pacientului, sufletul sau se alieneaza, poate în mod iremediabil, pentru ca pierde notiunea propriei valori ca fiinta umana, ipostas, chip al lui Dumnezeu.


Lupta cu gândurile e o formula care creaza confuzie. Trebuie sa nu dai credit gândurilor care îti trec prin cap, nu sa începi sa le respingi sau sa discuti cu ele.


Nu stiu ce practici dar pretentia ta ca ai avea vreo autoritate mi se pare nelaloculei.

Draga Traditie, mi se pare ca privesti lucrurile cam radical si iremediabil redus. Daca ai fi citit din Dimitri Avdeev, din Parintii actuali, ai fi vazut si tu ca exista cazuri de boli psihice, care pot fi diagnosticate cu mijloace medicale, dar exista si boli care nu pot fi diagnosticate astfel si acelea...sunt posesiile demonice.
Stiu si eu ca fiecare suflet este precum spui, insa TOCMAI pentru aceea am indicat ca sa caute raspunsul la un psihiatru...care e "neduhovnicesc" si care ar putea, prin testele care se aplica in astfel de cazuri sa-i infirme faptul ca ea are acel diagnostic pe care l-a pus SINGURA.
Totodata, convingandu-se ca acelea exista doar in mintea ei, se poate duce la un duhovnic cu multa rabdare ca sa o ajute sa lupte cu acele ganduri si imagini care o chinuie.
Toate acestea nu le-am spus ca sa-mi dau cu parerea, ci pentru ca eu insami am tratat astfel de cazuri (a se intelege ca lucrez in domeniu).
Iertare!

[vsovi]

daca aghiutza itzi strecoara shi itzi baga in cap ca eshti fara un picior, te duci tot la ei sa-tzi faca teste sa vezi shi sa te convingi ca intradevar n-ai un picior? lasa-i domne sa faca teste shi grile shi chestionare shi ce mai vor ei de parca nu am scrie de fiecare data alte raspunsuri shi alte rezultate am scoate... poi ce e trupul singur? n-are pe Hristos, nu mai eshti shi tu pe acolo? shi daca esti peacolo greu ajungi la constantza in bine, iar pana acolo e hazardul shi tot felul de idei personale, shi cum itzi da prin cap, cum itzi vine... astfel ca explicatziile lor mi se par puerile shi comice, atat incadrarile lor in tot felul de tipologii cu catastrofa pe capul tau... sa fim serioshi, doar n-o sa ne cladim noi inshine inchipuiri bizare shi fantomatice, groteshti shi sa ni le punem pe dulap ca shi un mare bolovan de sare... ca doar nu trebuie sa credem in inchipuiri shi in mandrele pareri de sine... ci trebuie sa ascultam ce ne sfatuieshte cel duhovnicesc, ce pricepem, ce intzelegem, poruncile pe care le deosebim ce vrea de la noi shi nu sa ascultam de psihologiile nalucirilor ca atunci ce uramam daca nu doar nishte fascinatzii shi fermecatrufii... deci sa ascultam ce cunoashtem, ce stim, ce gandim ce vedem ce auzim, ce pricepem de la bunii sfatuitori, asha cum ne dam seama shi cum suntem in stare de a ne folosi mintea curata shi inima iubitoare shi blanda shi sa lasam lumea sa-shi cashtige painea ei... deci ce poate fi bun de la testele shi incercarile lor ca sa demonstreze ca suntem lafel ca altul? poi daca ala era plin de patimi? sau eu sunt plin de pacate, sau ala era chior sau n-avea o mana, aste n-au nici un efect? ce categorii shi ce tipologii, cand totzi suntem dupa chipul lui Dumnezeu facutzi? deci nu ne mai tot trimitetzi pe post de cobai ci du-te dumneata shi fa-te dumneata cobai stimate sfatuitor... sau adreseaza-te dumneata la baietzii ashtia deshteptzi cu atatea doctorate shi diplome in care itzi pui atata incredere...??? noi ne punem nadejdea in rugaciunea aia saraca, "Doamne Iisuse Hristose, fiul lui Dumnezeu, miluieshte-ma pe mine pacatosul... pacatos pacatos, netrebnic, miluieshte-ma shi nu ma lasa la greu, ai mila de un chinuit, ai mila de mine sluga ta ticaloasa shi nedreapta, ai mila de un om plin de tina shi cu sufletul in namol, ai mila Doamne chiar daca mi-am adus aminte atat de tarziu sa te chem, nu trece rugaciunea mea shi nici nu ma lasa...miluieshte-ma shi pe mine ca shi pe desfranata, ca shi pe talharul, ca shi pe fiul ratacit, ca pe vameshul, miluieshte ca shi pe oricare de care tzi-ai facut mila, miluieshte-ma ca ma chinuiesc greu shi amrnic in iadul acesta al placerilor sufletesti necurate, in pofta cea rea shi ajuta-ma sa trec noaptea pacatelor ashteptand ziua Ta, cand vei plati fiecaruia Doamne dupa faptele sale. Miluieshte-ma ca nici sa ma rog n-am invatzat, shi nu ma pricep sa leg doua boabe bine placute in ochii tai ci doar scarba fac shi tzie dar shi celorlaltzi daca m-ar auzi cineva ce gandesc shi ce vorbesc, iarta-ma iarashi shi milostiveshte-te doamne de noi robii tai...":(?????????:(