Hipnoza... Exista asa ceva in psihologie?

[cezar_ioan]

În prealabil postat de catalin2

Toti suntem din Brasov. :)
Starile modificate de constiinta sunt asociate cu transa, extazul, aici cred ca poate intra si hipnoza (depinde ce se intelege prin stari modificate de constiinta).
In cazul rugaciunii si a revelatiilor nu sunt stari de hipnoza, transa, acestea apar doar in cazul revelatiilor de la ingerii cazuti. Chiar asta e si deosebirea intre minunile divine si minunile date de ingerii cazuti, acestia din urma aduc de obicei o halucinatie, nu e ceva real. In cazul minunilor divine ceea ce vede si traieste acea persoana este ceva real, nu o stare modificata a mintii. Exista multe scrieri ortodoxe pe tema asta si comparatia cu falsele minuni d ela ingerii cazuti.

Starile modificate de constiinta sunt asociate cu multe...
De pilda cu somnul.
Sau cu lenea...

În prealabil postat de cezar_ioan

Da, sunt clare (pentru mine, ca impresie subiectiva): fortezi distinctii de genul alb-negru (nu prea pricep motivul).
Ce frumos ca viata (sufleteasca) e cu gri-uri si pedigriuri!....

Vad ca faci pe spiritualul cu pedigriurile...
Afirmatia de mai sus, precum ca cei credinciosi apeleaza la preot, iar necredinciosii la psiholog, nu imi apartine: este de fapt o concluzie trasa de un psiholog din Germania, la o emisiune televizata. Lucrarea de diploma era despre "Mania curateniei".

Da, asa vad eu totul, in alb si negru, caci viata asa m-a invatat. Din principiu griurile nu exista pentru mine.

In fiecare zi ma rog: "Ajutorului omenesc nu ne incredinta pe noi, Preasfanta Stanâna!" Si cum eu obisnuiesc sa iau totul ad litteram, am primit ajutor in clipa in care am avut nevoie, ocazie cu care a trebuit sa ma indepartez de tot ce nu era ortodox. Acum stiu: buna alegere am facut!

[laurastifter]

Doamne ajută!
Observ că, în câteva mesaje de pe acest topic, psihologia ştiinţifică este, cumva, privită în antiteză cu cea patristică.
Mă încumet să-mi dau şi eu cu părerea, deşi... am doar câteva cunoştinţe elementare despre psihologie, aşa, de nivel de cls. a X-a. :)
În opinia mea, psihologia este o ştiinţă autentică, o ştiinţă care, prin obiectul ei de studiu, se apropie de teologie şi filosofie. Această disciplină, încadrată în categoria ştiinţelor socio-umane, este, ca şi toate celelalte ştiinţe, demnă de luat foarte serios în considerare, căci a apărut ca urmare a studiului îndelungat al multor cercetători preocupaţi de sufletul omenesc.
Am avut bucuria de a comunica personal cu mai mulţi psihologi credincioşi, psihologi creştini ortodocşi, care contribuie la recuperarea psihologică, socială şi chiar duhovnicească a multor persoane singure, dezorientate, care au trebuinţă urgentă de ajutor. Aceşti psihologi şi-au pus toate cunoştinţele în slujba lui Hristos şi, cu siguranţă, ţin seama de scrierile Sfinţilor Părinţi. Atenţie: avem inclusiv pe forum câţiva psihologi credincioşi (Heaven şi domnul profesor Ioan Cezar); să nu-i întristăm prin generalizări nejustificate la adresa ştiinţei pe care o practică spre slava lui Dumnezeu şi spre binele semenilor!
Cred că psihologia nu este la concurenţă cu teologia patristică, ci psihologii de astăzi sunt discipoli ai Sfinţilor Părinţi, întocmai ca şi teologii! Domnul Ioan Cezar spunea foarte frumos că psihologia este o slujitoare a teologiei. Cred că s-ar putea spune şi că, de fapt, psihologia şi teologia modernă, împreună, sunt slujitoarele teologiei patristice... sau aşa ar trebui să fie. :) Aşadar, dacă psihologii (mă refer la cei credincioşi creştini) sunt elevii, iar nu concurenţii Sfinţilor Părinţi, ce motiv mai avem să combatem, fără simţ critic, toată ştiinţa psihologiei, pe care cei mai mulţi dintre noi n-o cunoaştem? De vreme ce eu nici n-am studiat Psihologia şi nici n-am avut ocazia de a apela la ajutor din partea psihologilor, cum aş putea susţine, în mod nejustificat, ceva negativ la adresa acestei ştiinţe?
Psihologia NU trebuie confundată nici cu ezoterismul, nici cu mai ştiu eu ce alte pseudoştiinţe, terapii alternative etc. Nu trebuie confundată nici cu psihiatria, pentru că aceasta din urmă este o ramură a medicinei, iar psihologia este o ştiinţă umanistă (deci mult mai apropiată de teologie).
Cred că, folosindu-ne de un cuvânt al Sfântului Maxim Mărturisitorul, putem afirma că psihologia nu este nici rea, nici bună în sine, ci poate avea efecte pozitive sau negative, în funcţie de modul în care o practicăm. Dacă există psihologi care-şi practică ştiinţa doar din dragoste pentru Dumnezeu şi faţă de semeni, atunci lucrarea lor este binecuvântată de Dumnezeu şi perfect compatibilă cu sfânta noastră credinţă creştină!
În schimb, psihologii care realizează un sincretism între ştiinţa în care s-au specializat şi tot felul de practici ezoterice (or fi existând şi astfel de psihologi, nu ştiu), atunci responsabilitatea nu aparţine tuturor psihologilor şi nici psihologiei în sine, ci strict persoanelor în cauză. Acei psihologi ar practica ezoterismul nu pentru că sunt psihologi, ci pur şi simplu fiindcă s-au rătăcit de la dreapta credinţă, săracii... :) Să nu confundăm medicul cu medicina, psihologul cu psihologia etc.
A, îmi veţi spune că aţi întâlnit mulţi psihologi care au convingeri religioase sincretice şi încearcă să şi le susţină prin argumente ştiinţifice? Nici acest fapt nu îndreptăţeşte generalizările nejustificate (de tipul: "toţi psihologii sunt... sincretişti"), din mai multe motive:
1. aşa cum am mai spus, psihologii respectivi combină ştiinţa autentică a psihologiei (care, din câte ştiu, n-are nicio legătură cu ezoterismul şi aiurelile) cu ideile lor religioase şi filosofice;
2. existenţa psihologilor creştini constituie o dovadă a compatibilităţii dintre credinţă şi ştiinţa psihologiei;
3. practici anticreştine se pot strecura în orice domeniu, ceea ce nu ne determină să combatem toate ştiinţele în bloc, ci doar să respingem ceea ce este contrar credinţei noastre (de exemplu, cei mai mulţi dintre medicii ginecologi fac avorturi, ceea ce nu înseamnă că toţi ginecologii ar fi proavort, sau că domeniul ginecologiei ar fi, în sine, anticreştin);
4. Sf. Vasile cel Mare, în Omilia XXII către tineri, îşi exprimă opinia conform căreia creştinii au datoria de a citi literatura laică necreştină (cred că ideea se potriveşte şi în cazul psihologiei) şi să ia din ea doar ceea ce este în concordanţă cu învăţătura lui Hristos, după exemplul albinelor care, aşezându-se pe toate florile ivite în calea lor, iau din ele DOAR ceea ce le este folositor (polenul). Spune aşa Sf. Vasile: "Noi, dacă suntem înţelepţi, să luăm din cărţi doar ceea ce ni se potriveşte şi cât se înrudeşte cu adevărul, iar restul să-l lăsăm". Câtă dreaptă socotinţă aveau Sfinţii Părinţi!
Cu siguranţă, ei ar fi folosit şi psihologia ca pedagog către Hristos, aşa cum s-au raportat la ştiinţa şi la filosofia vremii lor.
Ştiu că am scris un mesaj foarte incoerent (din cauza oboselii), dar mă simţeam datoare faţă de psihologii creştini de pe forum... fiindcă, în mod indirect şi neintenţionat, am contribuit la crearea acestei polemici inutile dintre psihologii CREŞTINI şi CREŞTINII nepsihologi. Aveam doar o curiozitate în legătură cu hipnoza şi, până la urmă, s-a ajuns la această discuţie care, cu siguranţă, îi întristează pe fraţii noştri de credinţă care-I slujesc lui Hristos practicând psihologia.
De aceea, sper că mi-aţi înţeles cât de cât ideile, deşi sunt... hipnotizată, probabil, de oboseală. :))
În concluzie, cred că, în privinţa psihologiei, ca şi în cazul oricărei alte ştiinţe, noi, creştinii râvnitori după virtutea dreptei socoteli, putem urma cu toată încrederea sfatul Sfântului Vasile cel Mare - acela de a ne asuma, precum albinele, doar ceea ce este pozitiv, creştinesc, din fiecare domeniu al vieţii şi al culturii, lăsând în urmă ceea ce simţim că ne îndepărtează de Dumnezeu. Dacă vom avea încredere în psihologii creştini, care-şi practică ştiinţa pentru şi cu ajutorul lui Hristos, cred că decizia noastră va fi bineplăcută lui Dumnezeu. Iar dacă vom adera la ideologii şi practici străine de credinţa şi spiritualitatea noastră ortodoxă, păi atunci nu psihologia e de vină, ci lipsa noastră de discernământ duhovnicesc.
Pentru cei pe care i-am făcut curioşi, voi da, în mesajul următor, un link tot de pe forum în care mi-am exprimat mult mai clar şi coerent opinia despre raportul dintre credinţă şi ştiinţă. Acum cred că, dacă încerc să mai scriu ceva... încep să formulez cine ştie ce erezii. :)

Să aveţi o noapte minunată!

P. S. Acum îmi dau seama că am făcut şi vreo două dezacorduri gramaticale, nu mai stau să le corectez, fiindcă aş adormi la computer. :)

Doamne ajută!

[laurastifter]

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=15129

[cezar_ioan]

În prealabil postat de laurastifter

Doamne ajută!
Observ că, în câteva mesaje de pe acest topic, psihologia ştiinţifică este, cumva, privită în antiteză cu cea patristică.
Mă încumet să-mi dau şi eu cu părerea, deşi... am doar câteva cunoştinţe elementare despre psihologie, aşa, de nivel de cls. a X-a. :)
În opinia mea, psihologia este o ştiinţă autentică, o ştiinţă care, prin obiectul ei de studiu, se apropie de teologie şi filosofie. Această disciplină, încadrată în categoria ştiinţelor socio-umane, este, ca şi toate celelalte ştiinţe, demnă de luat foarte serios în considerare, căci a apărut ca urmare a studiului îndelungat al multor cercetători preocupaţi de sufletul omenesc.
Am avut bucuria de a comunica personal cu mai mulţi psihologi credincioşi, psihologi creştini ortodocşi, care contribuie la recuperarea psihologică, socială şi chiar duhovnicească a multor persoane singure, dezorientate, care au trebuinţă urgentă de ajutor. Aceşti psihologi şi-au pus toate cunoştinţele în slujba lui Hristos şi, cu siguranţă, ţin seama de scrierile Sfinţilor Părinţi. Atenţie: avem inclusiv pe forum câţiva psihologi credincioşi (Heaven şi domnul profesor Ioan Cezar); să nu-i întristăm prin generalizări nejustificate la adresa ştiinţei pe care o practică spre slava lui Dumnezeu şi spre binele semenilor!
Cred că psihologia nu este la concurenţă cu teologia patristică, ci psihologii de astăzi sunt discipoli ai Sfinţilor Părinţi, întocmai ca şi teologii! Domnul Ioan Cezar spunea foarte frumos că psihologia este o slujitoare a teologiei. Cred că s-ar putea spune şi că, de fapt, psihologia şi teologia modernă, împreună, sunt slujitoarele teologiei patristice... sau aşa ar trebui să fie. :) Aşadar, dacă psihologii (mă refer la cei credincioşi creştini) sunt elevii, iar nu concurenţii Sfinţilor Părinţi, ce motiv mai avem să combatem, fără simţ critic, toată ştiinţa psihologiei, pe care cei mai mulţi dintre noi n-o cunoaştem? De vreme ce eu nici n-am studiat Psihologia şi nici n-am avut ocazia de a apela la ajutor din partea psihologilor, cum aş putea susţine, în mod nejustificat, ceva negativ la adresa acestei ştiinţe?
Psihologia NU trebuie confundată nici cu ezoterismul, nici cu mai ştiu eu ce alte pseudoştiinţe, terapii alternative etc. Nu trebuie confundată nici cu psihiatria, pentru că aceasta din urmă este o ramură a medicinei, iar psihologia este o ştiinţă umanistă (deci mult mai apropiată de teologie).
Cred că, folosindu-ne de un cuvânt al Sfântului Maxim Mărturisitorul, putem afirma că psihologia nu este nici rea, nici bună în sine, ci poate avea efecte pozitive sau negative, în funcţie de modul în care o practicăm. Dacă există psihologi care-şi practică ştiinţa doar din dragoste pentru Dumnezeu şi faţă de semeni, atunci lucrarea lor este binecuvântată de Dumnezeu şi perfect compatibilă cu sfânta noastră credinţă creştină!
În schimb, psihologii care realizează un sincretism între ştiinţa în care s-au specializat şi tot felul de practici ezoterice (or fi existând şi astfel de psihologi, nu ştiu), atunci responsabilitatea nu aparţine tuturor psihologilor şi nici psihologiei în sine, ci strict persoanelor în cauză. Acei psihologi ar practica ezoterismul nu pentru că sunt psihologi, ci pur şi simplu fiindcă s-au rătăcit de la dreapta credinţă, săracii... :) Să nu confundăm medicul cu medicina, psihologul cu psihologia etc.
A, îmi veţi spune că aţi întâlnit mulţi psihologi care au convingeri religioase sincretice şi încearcă să şi le susţină prin argumente ştiinţifice? Nici acest fapt nu îndreptăţeşte generalizările nejustificate (de tipul: "toţi psihologii sunt... sincretişti"), din mai multe motive:
1. aşa cum am mai spus, psihologii respectivi combină ştiinţa autentică a psihologiei (care, din câte ştiu, n-are nicio legătură cu ezoterismul şi aiurelile) cu ideile lor religioase şi filosofice;
2. existenţa psihologilor creştini constituie o dovadă a compatibilităţii dintre credinţă şi ştiinţa psihologiei;
3. practici anticreştine se pot strecura în orice domeniu, ceea ce nu ne determină să combatem toate ştiinţele în bloc, ci doar să respingem ceea ce este contrar credinţei noastre (de exemplu, cei mai mulţi dintre medicii ginecologi fac avorturi, ceea ce nu înseamnă că toţi ginecologii ar fi proavort, sau că domeniul ginecologiei ar fi, în sine, anticreştin);
4. Sf. Vasile cel Mare, în Omilia XXII către tineri, îşi exprimă opinia conform căreia creştinii au datoria de a citi literatura laică necreştină (cred că ideea se potriveşte şi în cazul psihologiei) şi să ia din ea doar ceea ce este în concordanţă cu învăţătura lui Hristos, după exemplul albinelor care, aşezându-se pe toate florile ivite în calea lor, iau din ele DOAR ceea ce le este folositor (polenul). Spune aşa Sf. Vasile: "Noi, dacă suntem înţelepţi, să luăm din cărţi doar ceea ce ni se potriveşte şi cât se înrudeşte cu adevărul, iar restul să-l lăsăm". Câtă dreaptă socotinţă aveau Sfinţii Părinţi!
Cu siguranţă, ei ar fi folosit şi psihologia ca pedagog către Hristos, aşa cum s-au raportat la ştiinţa şi la filosofia vremii lor.
Ştiu că am scris un mesaj foarte incoerent (din cauza oboselii), dar mă simţeam datoare faţă de psihologii creştini de pe forum... fiindcă, în mod indirect şi neintenţionat, am contribuit la crearea acestei polemici inutile dintre psihologii CREŞTINI şi CREŞTINII nepsihologi. Aveam doar o curiozitate în legătură cu hipnoza şi, până la urmă, s-a ajuns la această discuţie care, cu siguranţă, îi întristează pe fraţii noştri de credinţă care-I slujesc lui Hristos practicând psihologia.
De aceea, sper că mi-aţi înţeles cât de cât ideile, deşi sunt... hipnotizată, probabil, de oboseală. :))
În concluzie, cred că, în privinţa psihologiei, ca şi în cazul oricărei alte ştiinţe, noi, creştinii râvnitori după virtutea dreptei socoteli, putem urma cu toată încrederea sfatul Sfântului Vasile cel Mare - acela de a ne asuma, precum albinele, doar ceea ce este pozitiv, creştinesc, din fiecare domeniu al vieţii şi al culturii, lăsând în urmă ceea ce simţim că ne îndepărtează de Dumnezeu. Dacă vom avea încredere în psihologii creştini, care-şi practică ştiinţa pentru şi cu ajutorul lui Hristos, cred că decizia noastră va fi bineplăcută lui Dumnezeu. Iar dacă vom adera la ideologii şi practici străine de credinţa şi spiritualitatea noastră ortodoxă, păi atunci nu psihologia e de vină, ci lipsa noastră de discernământ duhovnicesc.
Pentru cei pe care i-am făcut curioşi, voi da, în mesajul următor, un link tot de pe forum în care mi-am exprimat mult mai clar şi coerent opinia despre raportul dintre credinţă şi ştiinţă. Acum cred că, dacă încerc să mai scriu ceva... încep să formulez cine ştie ce erezii. :)

Să aveţi o noapte minunată!

P. S. Acum îmi dau seama că am făcut şi vreo două dezacorduri gramaticale, nu mai stau să le corectez, fiindcă aş adormi la computer. :)

Doamne ajută!

Draga Laura, pentru o eleva de clasa a X-a, cum te autoevaluezi, ai scris un eseu de nota 10 cu felicitari! Ba, asa cum fac elevii foarte buni, ti-ai cam intrecut profesorul, pe ici pe colo... Nu vrei ... sa mergi la Olimpiada? (mai ai o saptamana de pregatire pentru faza pe liceu)...:))

Dincolo de gluma, cred ca ai sintetizat foarte frumos incercarile unora dintre noi de a aduce putina clarificare in privinta subiectului topicului.
Chestiunea raportului dintre Teologie (Patristica) si Psihologie e dezbatuta de multa vreme in lume, cu variate pozitii. La noi, Parintele Staniloae avea o deschidere mare catre psihologie, criticind insa uneori pe psihologii care practicau reductionismul, depasindu-si limitele propriei discipline. Parintele nu admitea ca Teologia sa fie concurata, intrucat pur si simplu nu e in firea lucrurilor. Biserica nu are concurenta, nu poate avea, pur si simplu. Revelatia nu se pune la indoiala, nu se justifica, nu se argumenteaza: se primeste sau nu.
Poate voi gasi o parte din materialele pe aceasta tema, pe care mi le-a oferit cu ani in urma un coleg psiholog iubitor de patristica. Asa cum scrie Parintele un anumit articol, candva, cred ca multi se vor tulbura pe forum. Dar nu e posibil saltul in cunoastere fara putina tulburare, uneori, pe alocuri. Cu voia lui Dumnezeu voi gasi, sper materialele respective si altele redactate de teologi.

Saptamana trecuta am prezentat, cu inima cat un purice, un referat la catedra de socio-umane, cu tema: raporturi intre Teologie si Psihologie. Fiind in sala atat psihologi cat si teologi, m-am temut ca va iesi o discutie in contradictoriu sau o salata de idei. Din fericire a fost un succes neasteptat. Fiecare isi cunostea bine domeniul, iar oamenii s-au aratat marturisitori ai lui Hristos si concluzia a fost ca o conlucrare intre teologi si psihologi este cel mai folositor lucru pe care il putem face in interesul elevilor. Ar fi multe de spus...

Deocamdata, insa, sufletul nostru trage la post si gandul ne este tot mai aprins catre Nasterea Domnului. Sa lasam psihologia sa fie cuprinsa de minunea Nasterii Pruncului, spre ridicarea ei din cele lumesti catre Imparatul Ceresc.
Post binecuvantat!

Slava lui Dumnezeu pentru toate! AMIN+

[antiecumenism]

În prealabil postat de laurastifter

Doamne ajută!

-Cred că psihologia nu este la concurenţă cu teologia patristică, ci psihologii de astăzi sunt discipoli ai Sfinţilor Părinţi, întocmai ca şi teologii!
-Psihologia NU trebuie confundată nici cu ezoterismul,
- să respingem ceea ce este contrar credinţei noastre (de exemplu, cei mai mulţi dintre medicii ginecologi fac avorturi, ceea ce nu înseamnă că toţi ginecologii ar fi proavort, sau că domeniul ginecologiei ar fi, în sine, anticreştin);
-Sf. Vasile cel Mare, în Omilia XXII către tineri, îşi exprimă opinia conform căreia creştinii au datoria de a citi literatura laică necreştină (cred că ideea se potriveşte şi în cazul psihologiei) şi să ia din ea doar ceea ce este în concordanţă cu învăţătura lui Hristos, sfatul Sfântului Vasile cel Mare - acela de a ne asuma, precum albinele, doar ceea ce este pozitiv, creştinesc, din fiecare domeniu al vieţii şi al culturii, lăsând în urmă ceea ce simţim că ne îndepărtează de Dumnezeu. Iar dacă vom adera la ideologii şi practici străine de credinţa şi spiritualitatea noastră ortodoxă, păi atunci nu psihologia e de vină, ci lipsa noastră de discernământ duhovnicesc.

--in primul rand eu cel putin nu sunt impotriva psihologiei in totalitate ci doar impotriva unor elemente negative ,unor idei si practici gresite
-eu vorbeam de psihologia in general,si de psihologi in general nu doar de cei crestini
-si cred ca majoritatea psihologilor nu sunt deloc discipoli ai Sfinţilor Părinţi
-tocmai asta e ideea sa respingem ceea ce este contrar credinţei noastre,adica hipnoza,sau alte practici contrare credintei ortodoxe,nimeni nu a zis sa respingem toata psihologia
-exact cum zici tu:sa acceptam doar ceea ce e in concordanţă cu învăţătura lui Hristos
-pai daca te duci la psihologii care se ocupa de probleme de sexualitate majoritatea dintre ei o sa vezi ca se bazeaza pe invatatura si ideile lui Kinsey care a fost un pedofil si un homosexual
-deci e clar ca trebuie sa nu tina cont psihologii de el; cezar ioan zicea ca nu e de acord cu Freud si Jung deci nici de acestia nu ar trebui sa tina cont psihologii si exemplele pot continua
-deci ideea e ca trebuie eliminate multe idei si invataturi din psihologie ca sa fie intr-adevar in conformitate cu ortodoxia
-numai ca nici macar psihologii crestini nu fac acest lucru(sau prea putini) ce sa mai zic de ceilalti psihologi necrestini (care de fapt sunt majoritari)
-eu ma asteptam de la Cezar Ioan sa combata anumite idei,conceptii,practici gresite intalnite in cartile de psihologie ;de ex hipnoza asa cum nu e de acord de ex cu freud sau Jung,sau kensey..
-asa cum Ioan Vladuca a scris o carte in care combate evolutionismul si ideile evolutioniste care apar in manualele scolare,chiar daca nu combate toata biologia,asa ar trebui sa procedeze si psihologii crestini
-daca nu suntem de acord cu avorturile din medicina,cu evolutionismul din biologie,cu ecumenismul din biserica asa nu ar trebui sa fim de acord cu hipnoza sau alte practici ,idei gresite sau psihologi (freud,kinsey...)...

-ca psihologii de azi sa fie discipoli ai Sfintilor Parinti atunci ar trebuie sa tina cont de toate invataturile sfintilor si de hotararile sinoadelor ecumenice:


Sfantul Ignatie Briancianinov- CUVÂNT DESPRE ORTODOXIE ŞI DESPRE NEORTODOCŞI

http://carteromaneasca.wordpress.com...e-neortodocsi/

".Nu există Ortodoxie nici în învăţăturile şi filozofările omeneşti, stăpânite de intelectul mincinos şi înşelător, rod al căderii. Ortodoxia este învăţătura Sfântului Duh, dată omului de Dumnezeu întru mântuire. Unde nu este Ortodoxie, acolo nu este nici mântuire. „Oricine va voi să se mântuiască, mai întâi de toate trebuie să se ţină de credinţa sobornicească; iar cine n-o va păstra întreagă şi fără de prihană, acela va pieri în veci” (Simbolul Sfântului Anastasie cel Mare).

-Cugetarea omenească inclusă în învăţătura credinţei creştine se numeşte erezie .

-Erezia este un păcat făptuit în special de către intelect

-Sfânta Biserică totdeauna a considerat ca absolut necesar tratamentul grozavei plăgi a ereziei prin anatema .

Biserica vesteşte: “Cei ce şi-au predat cugetul lor în ascultare faţă de descoperirea dumnezeiască, slujind-o pe ea, pe aceştia să-i fericim şi să-i lăudăm; iar celor ce se împotrivesc adevărului, dacă nu s-au pocăit înaintea lui Dumnezeu, Carele aşteaptă întoarcerea şi căinţa lor, dacă n-au voit să urmeze Sfintelor Scripturi şi Tradiţiei Bisericii Soborniceşti, să fie excomunicaţi şi predaţi anatemei”.

“Celor ce neagă existenţa lui Dumnezeu şi susţin că această lume s-a autoorganizat şi că toate se petrec fără ajutorul providenţei dumnezeieşti, aşa, ca din întâmplare: anatema!”’,
“Celor ce afirmă că Dumnezeu nu este Duh, ci materie şi care nu-L recunosc ca Sfânt, Atotmilostiv, Preaînţelept, Atotştiutor, rostind alte asemenea blasfemii: anatema!”;
“Celor ce îndrăznesc să declare că Fiul lui Dumnezeu n-ar fi de o fiinţă cu Tatăl, deasemenea Duhul Sfânt, Carele este de conceput: că Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt n-ar fi Unul Dumnezeu: anatema!”;
“Celor care spun că venirea în lume a Fiului lui Dumnezeu întrupat, patimile Sale de bunăvoie, moartea şi învierea Sa nu sunt necesare izbăvirii de păcate şi mântuirii noastre: anatema!”;
“Celor care nu acceptă harul răscumpărării propovăduit de Evanghelie, ca singurul nostru mijloc de îndreptăţire în faţa lui Dumnezeu: anatema!”;
“Celor care se îndoiesc de fecioria Preacuratei Fecioare Măria înainte de naştere, în timpul naşterii şi după naştere: anatema!”;
“Celor care nu cred că Duhul Sfânt i-a înţelepţit pe prooroci şi pe apostoli şi a prevestit prin gura lor adevărata cale spre mântuire, prin atâtea minuni, mărturisind că Duhul şi acum sălăşluieşte în inimile adevăraţilor creştini şi-i călăuzeşte spre orice adevăr: anatema!”;
“Celor care nu recunosc nemurirea sufletului, sfârşitul acestui veac, judecata ce va să vină, răsplata cerească pentru faptele cele bune şi osânda pentru păcate: anatema!”;
“Celor care refuză Tainele Sfintei Biserici a lui Hristos: anatema!”;
“Celor care nu recunosc Sinoadele Sfinţilor Părinţi şi Predaniile lor, în conglăsuire cu revelaţia dumnezeiască şi păstrate cu sfinţenie de către Biserica Ortodoxă şi Sobornicească: anatema!”

[eliza-georgiana]

un mesaj elocvent antiecumenism! e bine venit si face o justa distinctie! de cateva saptamani ma uit si eu pe hbo la serialul "In deriva", ce se vrea un exemplu de profesionalism in relatia psiholog - pacient!! urmaresc cu foarte mare atentie replicile lui Marcel Iures (un actor foarte bun de altfel), dar niciodata n-a pomenit de Dumnezeu si nu a cautat sa patrunda in sufletul pacientului pentru a vedea ce-i dincolo de cuvinte, iar pacientii mi se par ca doar se descarca de energia negativa inaintea psihologului dupa care spun ca deja se simt mult mai bine!!
e interesanta chiar nedumerirea lui Iures despre pozitia sociala a celor care-si pot "permite" un psiholog: de ce un lăcătuş, mecanic sau miner, un şofer de tir, nu vine la psiholog? asta nu mai pot să spun. Poate ar fi interesant un căpşunar din Spania, de exemplu. Sau de ce nu, un ţigan care are foarte multe parale, dar simte că ceva nu e în regulă cu el, cu familia lui. De ce? Ei nu suferă de depresii sau de disperări? Poate că nu spun, dar asta e. Şi boschetarii au probleme cu sufletul, cu metafizica, cu destinul lor....

inca o data se face discriminare crasa intre "intelectuali" si "muncitori", (de parca haina face pe om), adica mecanicu, soferu, nici sa nu se gandeasca la psiholog,nu? de unde deduc eu ca psihologii (cu foaaarte mici exceptii, aici cred ca e inclus si Cezar Ioan) - sincer eu i-as numi psihologi sociali - sunt atei!! ori semi-atei, ma rog, cu indulgenta zic, pentru tara majorar ortodoxa in care traim, dar cine stie, cunoaste!!
Citiţi mai mult: Marcel Iureş: \"«În derivă» a avut ecou mare între intelectuali\" > EVZ.ro http://www.evz.ro/detalii/stiri/marc...#ixzz2EIks8gZK
EVZ.ro

[cezar_ioan]

În prealabil postat de eliza-georgiana

un mesaj elocvent antiecumenism! e bine venit si face o justa distinctie! de cateva saptamani ma uit si eu pe hbo la serialul "In deriva", ce se vrea un exemplu de profesionalism in relatia psiholog - pacient!! urmaresc cu foarte mare atentie replicile lui Marcel Iures (un actor foarte bun de altfel), dar niciodata n-a pomenit de Dumnezeu si nu a cautat sa patrunda in sufletul pacientului pentru a vedea ce-i dincolo de cuvinte, iar pacientii mi se par ca doar se descarca de energia negativa inaintea psihologului dupa care spun ca deja se simt mult mai bine!!
e interesanta chiar nedumerirea lui Iures despre pozitia sociala a celor care-si pot "permite" un psiholog: de ce un lăcătuş, mecanic sau miner, un şofer de tir, nu vine la psiholog? asta nu mai pot să spun. Poate ar fi interesant un căpşunar din Spania, de exemplu. Sau de ce nu, un ţigan care are foarte multe parale, dar simte că ceva nu e în regulă cu el, cu familia lui. De ce? Ei nu suferă de depresii sau de disperări? Poate că nu spun, dar asta e. Şi boschetarii au probleme cu sufletul, cu metafizica, cu destinul lor....

inca o data se face discriminare crasa intre "intelectuali" si "muncitori", (de parca haina face pe om), adica mecanicu, soferu, nici sa nu se gandeasca la psiholog,nu? de unde deduc eu ca psihologii (cu foaaarte mici exceptii, aici cred ca e inclus si Cezar Ioan) - sincer eu i-as numi psihologi sociali - sunt atei!! ori semi-atei, ma rog, cu indulgenta zic, pentru tara majorar ortodoxa in care traim, dar cine stie, cunoaste!!
Citiţi mai mult: Marcel Iureş: \"ŤÎn derivăť a avut ecou mare între intelectuali\" > EVZ.ro http://www.evz.ro/detalii/stiri/marc...#ixzz2EIks8gZK
EVZ.ro

Nu am vazut filmul (intrucat nu am televizor), nu stiu ce zice ...Marcel Iures. Trebuie oare sa il luam pe Marcel Iures ca reprezentant al psihologilor?... Eu stiam ca e actor.
Cred ca actorii nu sunt cei mai in masura sa ne vorbeasca si sa ne lamureasca cum e treaba cu psihologia. (In paranteza fie spus, regasesc aici vechea meteahna a romanilor, care sufera de boala diletantismului si amatorismului: toata lumea "se pricepe" la orice altceva in afara de meseria lui.)
Ce-am face daca un actor ar veni, in locul preotului, sa ne invete cum e cu duhovnicia? Dar cu strungaria? L-am mai lua aici pe topic ca reper?...

Pe de alta parte, ma bucur ca ai ridicat problema categoriilor sociale si a unei relatii cu un psi. Exceptind psihanaliza, care este o ramura aparte a disciplinelor cu rol curativ, si care costa foarte mult, extrem de costisitor incat isi pot permite o cura psihanalitica doar cei cu venituri ceva mai serioase, in rest portile sunt deschise si accesibile oricarei categorii sociale.
Avem de-a face cu alt [b]mit[b] despre psihologi: ca nu au acces decat bogatanii...

Prea le judecam pe toate dupa filmele pe care, nu stiu de ce, le vedem ca sursa de informare si cultura...
In realitate, orice persoana care solicita un serviciu de un fel sau altul din domeniul consilierii, are acces la un psiholog. Exista servicii de asistenta sociala, exista servicii private "mini prix", exista cabinete de consiliere in scoli, spitale, diverse institutii. Nimeni nu interzice unui om, oricine ar fi, sa bata la usa si sa ceara ajutor.
De ce oamenii nu o fac, totusi?
Din pricina educatiei pe care au primit-o si, poate, din pricina dezinformarii sistematice in privinta psihologiei, dezinformare care se practica, asiduu, iata, chiar aici pe forum.

In concluzie, daca ne pasa de capsunarii si strungarii si homeless-ii care au nevoie de consiliere psi, haideti sa facem ceva concret in acest sens! De pilda, sa aratam, daca avem cunostinte si buna intentie, ce este psihologia, care ii sunt aplicatiile si conditia, ce fel de practicieni avem in Romania etc. Precum si faptul ca psihologii asteapta, cu muuulta rabdare, sa fie solicitati. Sa nu aratam insa contrariul, descurajind pe oameni si facindu-i sa creada ca psihologii sunt asa si pe dincolo...

In Bucuresti exista deja servicii psi chiar la gradinite. Din fericire, se tin cursuri de pedagogie si psihologie (adica psihologie aplicata la activitatea didactica si la relatiile interpersonale) chiar la facultatea de Teologie din Bucuresti. Urmariti, va rog, avizierul si orarul!

Lumea virtuală,in ansamblul ei,ar avea nevoie nu de consiliere ci de triere psihiatrica.îți faci cruce când vezi ce ticniti zburda liber prin lumea virtuală si implicit prin lumea reala,afara de cazu in care posteaza direct de la balamuc.Mare ți-e grădina Doamne da mai nou nu se mai sare gardu,se intra direct prin gard.Ioane când ai zis chestia cu privit in ochii unora si rămas cu sechele am ras in hohote si am zis ca ai glumit.M-am răzgândit,se pare ca ai dreptate,din nefericire.Am rămas efectiv fără replica in ultimul timp când am văzut postari pe care din politete nu le incadrez public undeva.Lumea asta,pe zi ce trece,pare a o lua razna complet.Părere mea este ca net este aur curat,gratis,pt băieții amatori de testari,de mai multe tipuri,asa,in perspectiva.Domnu cu noi si după noi potopu :)

[catalin2]

În prealabil postat de laurastifter

Psihologia NU trebuie confundată nici cu ezoterismul, nici cu mai ştiu eu ce alte pseudoştiinţe, terapii alternative etc. În schimb, psihologii care realizează un sincretism între ştiinţa în care s-au specializat şi tot felul de practici ezoterice (or fi existând şi astfel de psihologi, nu ştiu), atunci responsabilitatea nu aparţine tuturor psihologilor şi nici psihologiei în sine, ci strict persoanelor în cauză. Acei psihologi ar practica ezoterismul nu pentru că sunt psihologi, ci pur şi simplu fiindcă s-au rătăcit de la dreapta credinţă, săracii... :) Să nu confundăm medicul cu medicina, psihologul cu psihologia etc.

Nici eu nu am scris despre psihologie, ci despre hipnoza, subiectul topicului. Asa cum spui si tu in primul mesaj: "Evident, n-am intenţia de a apela la astfel de practici pentru că, aşa cum se ştie, părinţii noştri duhovniceşti ne sfătuiesc, fără excepţie, să le evităm. De asemenea, ştiam că hipnoza este proprie anumitor practici ezoterice (deci, necreştine)."
Majoritatea credinciosilor au aceasta conceptie si nu vor sa aiba vreo tangenta cu astfel de practici, daca un psiholog lauda hipnoza probabil vor avea reticenta si fata de psihologie.
Hipnoza este o tehnica ezoterica in urma caruia subiectul intra intr-o stare de transa. La fel ca un medium in aceasta stare de transa spue sau face diverse lucruri. Intotdeauna aceasta stare este data de ingerii cazuti, noi stim asta in ortodoxie, vesticii de unde a venit si hipnoza nu stiu, ei cred ca toate practicile astea ezoterice au si explicatii stiintifice. La Reiki toata initierea dura mai putin de 5 minute, in care stateau acele persoane cu ochii inchisi. Era prezentata ca o tehnica medicala, fara legatura cu vreo religie.