GANDIREA PATRISTICA sau VIATA IN HRISTOS

[tabitha]

În prealabil postat de Mihailc

Definţii duhovniceşti ale celui între sfinţi părintelui nostru Grigorie din Nazianz

Simplitatea e o deprindere inactivă spre rău, iar duplicitatea este viclenia purtării.
Plăcerea e o moliciune a sufletului, iar întristarea e o muşcătură şi tulburare a inimii.
Grija e un vârtej, iar îngrijorarea e unul şi mai mare.
Reflecţia e contrapunerea de raţionamente faţă de cele ce trebuie făcute.
Judecata e fixarea deliberărilor minţii, iar respingerea lor ştiu că e plictiseala.
Învidia este topirea sufletului atunci când aproapelui îi merge bine. Din pricina invidiei se ivesc răutatea şi vătămarea.
Reproşul celor răi este o suferinţă lăudabilă.
Sfiala e o străngere de inimă de frica ruşinii, iar obrăznicia e dispreţuirea sfielii.
Sârguinţa e o concentrare spre cele ce ne stau înainte, iar destrămarea ei ştiu că e indolenţa.

Dacă vă sunt de folos, mai postez, dacă nu, mă opresc aici.

Sigur că ne sunt de folos. Dar pe cea bolduită n-am prea înțeles-o, poate detaliezi un pic pe marginea ei.

[Mihailc]

În prealabil postat de mirela.t

Sigur că ne sunt de folos. Dar pe cea bolduită n-am prea înțeles-o, poate detaliezi un pic pe marginea ei.

Şi pe mine m-a pus pe gânduri pasajul acela, însă în cele din urmă cred că mi-am dat seama despre ce e vorba. În text, "plictiseala" traduce grecescul "akedia", care înseamnă semnificativ mai mult decât "stare sufletească apăsătoare, ușoară depresiune morală provocată de singurătate, de lipsa de ocupație sau de o ocupație neatrăgătoare, de monotonie" (dex), este o boală duhovnicească considerată mortală în literatura ascetică, ale cărei caracteristici sunt, printre altele, paralizia minţii (mai ales a discernământului) şi anularea voinţei. La acestea două cred că se referă Sfântul Grigorie.

[Mihailc]

Muţumesc Monnis şi Mirela pentru încurajări, urmează runda a doua de definţii duhovniceşti ale aceluiaşi întru sfinţi părintele nostru Grigorie de Dumnezeu Cuvântătorul.

Ambiţia este dorinţa moderată de cinstire, iar o ambiţie fără măsură este insolenţa.
Slava deşartă ştiu că e pofta de cele vide.
O părere este faptul de a părea într-un fel sau altul, altă părere sunt închipuirile lucrurilor.
Insulta este acţiunea şi cuvântul unui răuvoitor.
Ocărâtorul este cel ce proferează lucruri de ruşine.
Reproş fără pedeapsă e critica din partea unui prieten, iar acuza e învinuirea de cele ce trebuie pedepsite; cea care nu e adevărată e calomnie. Un reproş fără dovezi este hulă.
Gură rea e cel ce-şi înarmează vorbirea împotriva tuturor.
Politeţea e strălucirea purtării în colectivitate, iar zeflemeaua e strălucire în afara raţiunii.
Superficialitatea e neghiobia cuvântului şi a gândirii.
Râsul e scurtătura fălcii, dar şi săltarea inimii.
Ebrietate numeşte folosirea fără măsură a vinului, beţie e excesul care vine din ebrietate, iar mahmureala e durerea de cap care vine din beţie.

[tabitha]

În prealabil postat de Mihailc

Şi pe mine m-a pus pe gânduri pasajul acela, însă în cele din urmă cred că mi-am dat seama despre ce e vorba. În text, "plictiseala" traduce grecescul "akedia", care înseamnă semnificativ mai mult decât "stare sufletească apăsătoare, ușoară depresiune morală provocată de singurătate, de lipsa de ocupație sau de o ocupație neatrăgătoare, de monotonie" (dex), este o boală duhovnicească considerată mortală în literatura ascetică, ale cărei caracteristici sunt, printre altele, paralizia minţii (mai ales a discernământului) şi anularea voinţei. La acestea două cred că se referă Sfântul Grigorie.

Mulțumesc frumos pentru răspuns. It makes more sense now.. :)

[Monnis]

[quote=Mihailc;556527]
[i]Simplitatea e o deprindere inactivă spre rău,..]

Eu cu această definiţie am probleme, de când aţi postat-o; speram să mă lămuresc singură, dar.....nu s-a întâmplat, astfel încât, orice lămurire e binevenită!

[Mihailc]

[quote=Mihailc;556527]

În prealabil postat de Monnis

[i]Simplitatea e o deprindere inactivă spre rău,..]

Eu cu această definiţie am probleme, de când aţi postat-o; speram să mă lămuresc singură, dar.....nu s-a întâmplat, astfel încât, orice lămurire e binevenită!

Lămurirea o găseşti, cred, în modul cum citeşti propoziţia. Simplitatea e o deprindere care nu e activă spre rău. Cuvântul grecesc tradus prin simplitate (haplotes) mai înseamnă şi sinceritate, onestitate, neprefăcătorie, generozitate a inimii.

[Monnis]

[quote=Mihailc;556683]

În prealabil postat de Mihailc

Lămurirea o găseşti, cred, în modul cum citeşti propoziţia. Simplitatea e o deprindere care nu e activă spre rău. Cuvântul grecesc tradus prin simplitate (haplotes) mai înseamnă şi sinceritate, onestitate, neprefăcătorie, generozitate a inimii.

Mulţumesc! nu ştiu de ce, pentru mine se estompase atât de mult cuvântul ''inactivă'', sau îl percepeam inactiv=latent, încât mă ''bântuia'' fraza ,,simplitatea e o deprindere ...spre rău''.

[CristianR]

În prealabil postat de Mihailc

iar mahmureala e durerea de cap care vine din beţie.

Cred că asta este singura definiție al cărei sens îl cunoșteam corect :)
Celelalte chiar mi-au fost de folos.

[Mihailc]

În prealabil postat de CristianR

Cred că asta este singura definiție al cărei sens îl cunoșteam corect :)
Celelalte chiar mi-au fost de folos.

Bună observaţie, Cristian!

[Mihailc]

Runda a treia, tot definiţii ale Sfântul Grigorie Teologul.

Lentoarea e mişcarea cu anevoie spre ceva.
Zelul e, pe de o parte, imitare, iar, pe de altă parte, un chin.
Când afecţiunea este furată spre un străin dorit, cei vechi o numesc gelozie.
Mândria ştiu că e o umflare a inimii, iar orgoliul este o aprindere pe care o trezeşte uşurătatea.
Trufaş este pentru mine cel ce vrea să pară, iar aroganţa spun că e complăcere de sine.
Smerita-cugetare înseamnă a nu te socoti vrednic, iar aparenţa acesteia e ironia.
Generozitatea e dăruirea simplă a lucrurilor proprii, iar risipirea lor ştiu că e destrăbălarea.
Zgârcenia spun că e lipsă de generozitate.
Măreţia e strălucirea faptelor, iar meschinăria înseamnă a gândi mic despre cele mari.
Propriu unui suflet mare este să poarte toate uşor, iar faptul de a nu suporta nici măcar cele mici e propriu unui suflet mic.