Ce inseamna "Doamne Iisuse miluieste-ma"

[florin.oltean75]

Care este intelesul acestei rugaciuni scurte:

"Doamne Iisuse Hrisoase, Fiul Lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul?"

,,N-avea nici frumusete, nici stralucire ca sa ne atraga privirile, si infatisarea Lui n-avea nimic care sa ne placa. Dispretuit si parasit de oameni, Om al durerii si obisnuit cu suferinta, era asa de dispretuit, ca iti intorceai fata de la El, si noi nu L-am bagat in seama. Totusi El suferintele noastre le-a purtat, si durerile noastre le-a luat asupra Lui, si noi am crezut ca este pedepsit, lovit de Dumnezeu si smerit. Dar El era strapuns pentru pacatele noastre, zdrobit pentru faradelegile noastre. Pedeapsa care ne da pacea a cazut peste El, si prin ranile Lui suntem tamaduiti. Noi rataceam cu totii ca niste oi, fiecare isi vedea de drumul lui, dar Domnul a facut sa cada asupra Lui nelegiuirea noastra a tuturor. Cand a fost chinuit si asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la macelarie si ca o oaie muta inaintea celor ce o tund: n-a deschis gura. Domnul a gasit cu cale sa-L zdrobeasca prin suferinta…”(Isaia 53)

Noi suntem asa de buni si dam zeciuiala din toata revarsarea ticalosiei noastre zilnice,ce raspuns vrei din tacerea fricii de noi insine? Trestia franta n-o va zdrobi, si mucul care mai arde inca nu-l va stinge. Va vesti judecata dupa adevar iar vechiul cant crestin din inceputuri se va auzi iar "Desteapta-te tu care dormi, scoala-te din morti, si Hristos te va lumina".Mila sa aiba de noi,de necredinta noastra,jertfa a dat-o singur in singuratatea Celui ce a cunoscut toata durerea,toata parasirea,toata disperarea pierdutei lumi.Sa ne umple de cer si sa ne goleasca de tarana,pe noi cei care cu un ranjet had si ticalos il suim zilnic iar pe cruce ,il sarutam in timp ce ii batem iar piroanele.Si EL a mers pentru noi,pentru ticalosii pierdut si morti in pacatele lor de neprihaniti inchipuiti.Daca esti bun atunci nu ai nevoie de EL,doar cand iti da Dumnezeu darul pocaintei,sa te vezi cum esti in fata Lui,sa simti durerea ta in valul durerii unei lumi pierdute-n pacat si intuneric, atunci o sa vezi ce ascunde acel strigat,poate singurul strigat care ar trebui sa-l ridicam spre Dumnezeu.Lasa Florine,daca posteaza un fariseu ca mine atunci poate isi vor gasi timp sa te lumineze si cei cu adevarat buni,eliberati de iarna vrajbei noastre.Credem Doamne,ajuta necredintei noastre dupa mare mila Ta.

O veche rugaciune de la noi spunea: ,, Doamne, înălţat şi sfânt, blând şi smerit, Tu m-ai adus în valea unde locuiesc în adâncuri dar Te văd pe înălţimi; împresurat de munţii păcatului, privesc slava Ta. Fă-mă să înţeleg că drumul în jos e drumul în sus, că a fi smerit înseamnă a fi înălţat, că inima zdrobită e inima vindecată, că duhul întristat e duhul care se bucură, că sufletul care se pocăieşte e sufletul victorios, că a nu avea nimic înseamnă a avea totul, că a purta crucea înseamnă a purta cununa, că a dărui înseamnă a primi. Intră mai adânc cu plugul în mine, Doamne mare, Stăpâne ceresc, sapă adânc în mine, Domnul meu drag, iar apoi umple-mă din belşug cu apa vie.Doamne, stelele pot fi văzute şi în timpul zilei din adâncul fântânilor, iar cu cât e mai adâncă fântâna, cu atât mai puternic strălucesc stelele Tale; fă-mă să descopăr lumina Ta în întuneric, viaţa Ta în moartea mea, bucuria Ta în întristarea mea, harul Tău în păcatul meu, bogăţiile Tale în sărăcia mea, slava Ta în valea mea.”

[dobrin7m]

"Ceea ce ma intereseaza în mod deosebit este sa fac cunoscuta si
accesibila "Rugaciunea lui Iisus" pentru toti crestinii ortodocsi, pentru
ca toti au nevoie de mila si ajutorul lui Dumnezeu. Pentru
aceasta am primit binecuvântarea Sfântului Sinod al Bisericii
Ortodoxe Române (nr. 7155/12.11. 1993).
Este o necesitate a timpului pe care îl traim. Lumea actuala se
confrunta intens cu toate crizele, inclusiv cu cea a libertatii. Omul
este liber sa se afirme prin forte proprii în toate domeniile vietii. A
propovaduit ratiunea pâna la idolatrie. Stiinta crede ca poate
explica totul; scoala si-a construit morala ei; Biserica a fost prigonita,
ateismul daramând-o cu salbaticie.
Lumea este îndepartata de morala crestina, este în deriva,
zbatându-se pe orizontala si pe verticala în jos. Totul este
învalmasit, nu se mai pot controla greselile, iar pedepsele se vad.
În sufletul omului este haos: daca aude ca se poate vindeca prin
bioenergie, merge acolo; daca aude ca se fac farmece, le învata si le
face si el; daca vede la televizor tedinte de magie si spiritism,
ramâne surprins si lauda duhul cel rau care le savârseste, iar dupa
ce termina munca se duce la yoga sa se refaca etc.

Ajunge, astfel, debusolat, ravasit si ratacit. si dupa cum este el,
omul, asa este si societatea: invadata de toate josniciile venite prin
influentele religiilor orientale, din practicile africane, din lumea
înapoiata a pagânismului si a conceptiilor magice ale Apusului:
bioenergie, parapsihologie, paranormal, spiritism, hipnotism,
satanism etc. — secte care n-au nici o legatura cu crestinismul autentic,
iar toate acestea sunt grupate sub genericul New Age.
Calea de iesire este ridicarea omului cu ajutorul harului
Dumnezeiesc, prin vindecarea lui sufleteasca.

Trebuie sa dezvoltam cu totii un puternic curent de energie
spirituala care sa rea[eze sufletul lumii pornind de la vindecarea
morala a individului. El — omul — nu poate trai între Dumnezeu
si mamona, iar de Dumnezeu nu se poate desparti. Trebuie sa iasa
din întunericul pacatelor sale si sa intre în lumina Dumnezeiasca a
poruncilor divine.

Crestinul ortodox este dator sa înteleaga ca e luat de val si ca
trebuie sa depuna eforturi pentru a se ridica cu ajutorul harului
Dumnezeiesc din cadere si ratacire; va întelege atunci ca practica
isihasta nu poate fi confundata cu practicile yoghine si nici cu o alta
practica pagâna.

Oamenii trebuie sa înteleaga ca pe omul cel nou — launtric
— duhovnicesc l-au uitat aproape complet si ca, prin ceea ce
face, se ocupa numai de omul cel vechi, pacatos, si nu mai stie cum
sa se întoarca în Patria Cereasca. Va întelege si va fi om în toata
mintea atunci când mintea se va întoarce de unde a plecat — în
inima.
Prin practica "Rugaciunii lui Iisus", va observa ca Domnul Iisus
îl va ajuta sa se despatimeasca si sa se însanatoseasca prin pocainta,
rabdare si munca, forte care alcatuiesc o morala biruitoare.

Subliniez faptul ca "Rugaciunea lui Iisus" nu este o taina pe care
s-o oficieze numai preotii sau o practica ce apartine exclusiv monahilor
nevoitori. Tot crestinul trebuie sa strige cu pocainta si
smerenie, ca vamesul, ca desfrânata, ca tâlharul de pe cruce, ca
femeia canaaneanca, catre Domnul Iisus Hristos.
Crestinul devine "curat cu inima" când mintea se întoarce în casa
ei, în inima, si face curat. Astfel putem lupta cu toate josniciile care
se întind perfid, ca o pata ucigatoare, asupra lumii.
Bogatul si saracul, regele si presedintele, ucenicul si duhovnicul
sa strige neîncetat: "Iisuse, ai mila de mine!", "Iisuse Fiul lui David,
miluieste-ma!", "Dumnezeule, milostiv fii mie, pacatosul!",
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe
mine, pacatosul!" Mina Dobzeu - Rugaciunea lui Iisus pentru incepatori - Cuvant introductiv

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu - este - speranta si nadejdea
Miluieste-ma pe mine pacatosul! - este - umilinta, pocainta si smerenia.

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu - este - nu deznadajdui
Miluieste-ma pe mine pacatosul - este - tine mintea in iad.

Trebuie ajuns la nivelul la care nu mai ai nici o inchipuire de nici un fel, nici un fel de inchipuire a lui Hristos ca si Mantuitor si nici a ta ca si pocait, umilit si smerit. Atat de curata trebuie sa ajunga mintea, golita de inchipuiri, ca sa poata ajunge apoi in inima, sa curete si sa faca loc lui Hristos.

[dobrin7m]

"La Manastirea "Sfintii Apostoli Petru si Pavel" din Husi veneau
la mine studenti din diferite centre culturale ale tarii, de la
facultatile de teologie sau universitatile cu învatamânt de alt profil,
care îmi spuneau:
— Prea Cuvioase Parinte, în centrele culturale exista maestri yoghini
care învata despre "Rugaciunea lui Iisus" si despre Isihasm.
La început, nu mi-am dat seama cine sunt acesti "maestri" si ce
practica ei, dar, interesându-ma, am înteles ca sunt niste înselari
magice, practici legate mai mult de budism si de brahmanism,
straine de crestinism, de spiritualitatea ortodoxa. Acestia cred ca
din doua-trei miscari magice se curatesc, se lumineaza si se sfintesc.
Mai mult, unii dintre ei fac si pacate trupesti. Mi-am dat seama ca
sunt lucruri necurate.

Trebuie sa cunoastem valorile ortodoxiei pentru a putea vorbi
despre "Rugaciunea inimii".
Mai întâi de toate, omul trebuie sa aiba rugaciunea orala, sa fie
crestin evlavios, sa participe regulat la Sfânta Liturghie, sa se spovedeasca
si sa se împartaseasca cel putin în perioada celor patru
posturi; sa posteasca, sa împlineasca zilnic canonul de rugaciuni si
de metanii dat de duhovnic si sa faca milostenie dupa putere.
Le-am vorbit mai întâi de Biserica si cum trebuie sa ne
apropiem de Hristos. Iar despre "Rugaciunea lui Iisus", le-am spus
ca este pentru toti, mai ales acum, când traim într-o lume atât de
corupta si pacatoasa, dar si iscoditoare sa le cunoasca pe toate si, în
mod deosebit, sa cunoasca toata josnicia. Printre tineri exista, insa,
si crestini evlaviosi care cauta sa cunoasca valorile ortodoxiei si
acele lucruri mai tainice. La aceste valori ale ortodoxiei ma refer si
pe acestea trebuie sa le facem cunoscute la nivelul întregii societati actuale.

Asa se explica de ce afirm ca "Rugaciunea lui Iisus" este pentru
toti, pentru ca Hristos cel Biruitor este cel Care ne ajuta pe toti sa
învingem intreaga josnicie. Daca prin puterea lui Dumnezeu a ca-
zut comunismul, cu conceptia sa ateista si cu o securitate atât de
bine pusa la punct, acum Antihristul lucreaza sub o alta masca, sub
numele de "New Age" (Noua Era).
"New Age" intergreaza toate practicile antihristice: satanism,
parapsihologie, spiritism, bieoenergie, hipnotism; secte: mormoni,
bahai, iehovisti etc. Asadar, Antihristul nu mai constrânge ca sub
imperiul comunist, dar însala si vrajeste. Iar cei tineri, care nu au o
educatie religioasa ortodoxa, lesne cad prada acestor influente
pierzatoare de suflet. Din aceste motive, îi sfatuiesc sa fuga de
senzational si de astfel de curiozitati, întâlnite la tot pasul, si sa se
întoarca la Biserica Ortodoxa în care sunt botezati; sa cunoasca
învatatura de credinta ortodoxa, sa alerge la Hristos si sa se roage
Lui. De aceea recomand învatarea si practicarea "Rugaciunii lui
Iisus" de catre toti." Mina Dobzeu - Rugaciunea lui Iisus pentru incepatori

[dobrin7m]

"Ce urmarim prin practicarea "Rugaciunii lui Iisus"?

1. Despatimirea, adica izbavirea de patimi: ura, vrajba, invidie,
nerabdare, razbunare, betie, lacomie, desfrâu, zgârcenie, clevetire,
vorbire în desert etc.; acesta este primul stadiu.

2. Al doilea stadiu este despatimirea de imaginiile pacatelor,
care persista înca în minte si simturi, de care trebuie sa ne curatim
prin staruninta în rugaciune. si Duhul vine în ajutorul slabiciunii
noastre "caci noi nu stim sa ne rugam cum trebuie, dar Duhul
Însuti mijloceste pentru noi cu suspine de negrait" (Romani 8, 26);
Dar sa nu fim ca acei crestini care zic: "Ia sa încerc!", ci sa
spunem: "Ia sa încep si sa am continuitate", pentru ca harul
Duhului Sfânt te va ajuta si te vei izbavi în aceasta treapta si de ceea
ce se numeste imaginea pacatelor, deoarece în memoria noastra
pastram amintirea pacatelor, iar în simtiri înca persista dorintele
pacatoase. Dar daca vom starui în rugaciune, harul lui Dumnezeu
ne va ajuta sa ne izbavim de imaginile si de amintirea pacatelor.

3. Al treilea stadiu este îndumnezeirea, când harul lui
Dumnezeu ramâne si lucreaza într-o inima curatita de zgura
pacatelor, dupa cum spune Sfântul Apostol Pavel: "Sunteti templul
lui Dumnezeu si Duhul lui Dumnezeu locuieste-ntru voi" (1 Cor. 3, 16)
si harul lui Dumnezeu se roaga împreuna cu duhul nostru cu suspine
de negrait (Romani 8, 26).
În aceasta treapta a rugaciunii vom avea adevarata smerenie,
adevarata umilinta, adevarata pocainta si adevarata rugaciune,
pentru ca harul lui Dumnezeu salasluieste în noi si ne lumineaza si
ne întelepteste.

Dar sa nu mâhnim Duhul lui Dumnezeu, ca nu cumva sa se
îndeparteze de la noi si sa ramânem în pacatele noastre. Pentru ca
duhul cel rau va gasi inima curata si împodobita si se va întoarce în
ea cu alte sapte duhuri rele.
Domnul nostru Iisus Hristos ne spune:
"Iar când duhul necurat a iesit din om, umbla prin locuri fara de
apa si cauta odihna si nu gaseste, apoi zice: Ma voi întoarce în casa
mea, din care am iesit; si venind, o afla golita, maturata si împodobita.
Atunci se duce si ia cu sine alte sapte duhuri, mai rele decât
el; si ele intra si locuiesc acolo; si starea de pe urma a omului aceluia
se face mai rea decât cea dintai. Asa va fi si cu neamul acesta
viclean" (Matei 12, 43-45).

Cel care a cazut dupa ce a primt darul dumnezeiesc poate deveni
necredincios, sectar, desfrânat, pervers sexual, iubitor de arginti…
Sa ne fereasca Preabunul Dumnezeu de o astfel de cadere.

Sa luam aminte: ca cele pe care le cerem noi prin aceasta
rugaciune de pocainta se realizeaza în timp, cu contributia si efortul
nostru si ajutati de harul Duhului Sfânt. Domnul nostru Iisus
Hristos ne spune ca orice realizare se efectueaza în timp: "…pa-
mântul rodeste de la sine: mai întâi pai, apoi spic, apoi grâu deplin
în spic. Iar când rodul se coace, îndata trimite secera, ca a sosit
secerisul" (Marcu 4, 28-29).
Sa ne ferim de rataciri ca sa nu râda dracii de noi." Mina Dobzeu - Rugaciunea lui Iisus pentru incepatori

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de florin.oltean75

Care este intelesul acestei rugaciuni scurte:

"Doamne Iisuse Hrisoase, Fiul Lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul?"

Lucrarea mantuirii se face prin cooperarea harului (gratiei) cu noi. Dar, in aceasta lucrare, harul ne precede mereu. El este independent de meritele noastre, de aceea i se mai spune "dar", astfel incat "darul lui Dumnezeu" si "harul lui Dumnezeu" se refera la unul si acelasi lucru: ajutor gratuit oferit de Domnul spre mantuire si viata de veci. Fara acesta, noi nu putem face nici cele mai simple lucruri. Cand spunem "m-am rugat" ori "am postit" sau "am citit cuvantul Domnului", in realitate, Dumnezeu ne-a dat sa constientizam nevoia rugaciunii si El ne-a oferit si cuvintele potrivite. Dumnezeu ne-a dat ideea "noastra" sa postim si ne-a mai dat taria ca asta sa nu fie o simpla idee, ci sa o ducem la capat. El ne-a insuflat setea dupa cuvantul Sau si ne-a facut sa-i patrundem intelesul. Caci El, dupa expresia sfintilor parinti sinodali, confera "si dorinta, si putinta".

"Miluieste-ma pe mine, pacatosul" inseamna, asadar, "harul Tau nu-l lua de la mine". Iar cand primim binecuvantarea, aceasta, de obicei, in esenta spune acelasi lucru: ca harul Sau sa fie asupra noastra.

În prealabil postat de florin.oltean75

Care este intelesul acestei rugaciuni scurte:

"Doamne Iisuse Hrisoase, Fiul Lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul?"

,,Cercati dar, si voi, calea Numelui de Lumină
Călătoria cea preaînaltă.
Si de la moarte la viată veti trece
cu firea îndumnezeită,
ca toti să cântăm laolată
limpede si fără ispită:
Bucură-Te, temeiul prin care si în noi Dumnezeu Se încape;
Bucură-Te, putere prin care plutim cu Iisus peste ape;
Bucură-Te, milostivire, prin care Hristosul ni S-a dăruit;
Bucură-Te, umblare prin care Aminul în noi a venit;
Bucură-Te, răgazul în care Logosul în noi Se ascultă;
Bucură-Te, pătrundere si împăcare cu firea noastră tăcută;
Bucură-Te, blândete prin care ajungem Emanuelului frate;
Bucură-Te, Călătorie prin care Duhul în sânge ne bate;
Bucură-Te, însingurare în care Cerul din inimă izbucneste;
Bucură-Te, limpezime în care îngerul în trup ni se urzeste;
Bucură-Te, curătie prin care Numele de slavă e în lume;
Bucură-Te, Mireasă urzitoare de nesfârsită rugăciune. (...)

"Foc am venit să cobor pre pământ",
zice Hristos cu arzător cuvânt.
Si Preacurată, furtuna dragostei Lui
să ne aprindă cu tot răscolul pârjolului
si să ne umple de lumină nemăsurat
ca pre Tine, fecioară, care L-ai purtat.
Dragostea Lui să ne fie de nelipsit
cu Numele de slavă de suflet lipit,
Si cu fiece fir smerit de răsuflare
să se aprindă în noi a Numelui chemare,
Să ne ardem de pară în Dumnezeu
din toată dragostea Numelui Său.
Si-nvăpăiati de sărbătoare în Domnul asa
ca flăcările dragostei să strigăm: Aleluia!"
http://saraca.orthodoxphotos.com/aca...gul_aprins.htm

[iuliu46]

Doamne Iisuse Hrisoase, Fiul Lui Dumnezeu inseamna marturia lui Petru, o forma prescurtata a Crezului :
Şi venind Iisus în părţile Cezareii lui Filip, îi întreba pe ucenicii Săi, zicând: Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul Omului? Iar ei au răspuns: Unii, Ioan Botezătorul, alţii Ilie, alţii Ieremia sau unul dintre prooroci. Şi le-a zis: Dar voi cine ziceţi că sunt? Răspunzând, Simon Petru a zis: Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu. Iar Iisus, răspunzând, i-a zis: Fericit eşti Simone, fiul lui Iona, că nu trup şi sânge ţi-au descoperit ţie aceasta, ci Tatăl Meu, Cel din ceruri.

Miluieste-ma inseamna speranta mantuirii.
Pe mine pacatosul inseamna smerenia.

[Decebal]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Lucrarea mantuirii se face prin cooperarea harului (gratiei) cu noi. Dar, in aceasta lucrare, harul ne precede mereu. El este independent de meritele noastre, de aceea i se mai spune "dar", astfel incat "darul lui Dumnezeu" si "harul lui Dumnezeu" se refera la unul si acelasi lucru: ajutor gratuit oferit de Domnul spre mantuire si viata de veci. Fara acesta, noi nu putem face nici cele mai simple lucruri. Cand spunem "m-am rugat" ori "am postit" sau "am citit cuvantul Domnului", in realitate, Dumnezeu ne-a dat sa constientizam nevoia rugaciunii si El ne-a oferit si cuvintele potrivite. Dumnezeu ne-a dat ideea "noastra" sa postim si ne-a mai dat taria ca asta sa nu fie o simpla idee, ci sa o ducem la capat. El ne-a insuflat setea dupa cuvantul Sau si ne-a facut sa-i patrundem intelesul. Caci El, dupa expresia sfintilor parinti sinodali, confera "si dorinta, si putinta".

Dac-ar fi stat lucrurile aşa şi în cazul sutaşului Corneliu! A se vedea Fapte 10, 1-4. "Iar Corneliu, cătând spre el şi înfricoşându-se, a zis: „Ce este, Doamne?“ Şi îngerul i-a zis: „Rugăciunile şi milosteniile tale s'au suit spre pomenire înaintea lui Dumnezeu." În urma acestora Corneliu a primit vizita apostolului Petru şi intrarea în Biserică. În urma învăţăturii lui Augustin s-a ajuns să se pună totul pe seama harului, ajungând aproape la excluderea bunei-credinţe a unora dintre oameni, în cazul de mai sus fiind vorba despre buna-credinţă a lui Corneliu înaintea lui Dumnezeu. În cazul lui Corneliu, care este un model, este clar că nu harul lui Dumnezeu a precedat rugăciunile şi milosteniile lui, ci acestea au precedat şi au determinat mişcarea harului lui Dumnezeu înspre el. Evident că în cele din urmă, într-un fel sau altul, tot la Dumnezeu ajungem, fiind Creatorul, dar asta nu exclude acel ceva pe care unii oameni îl au iar alţii nu îl au şi care ţine de buna-credinţă a eului unora şi care nu este în mod necesar şi întotdeauna produsul propriu-zis al harului lui Dumnezeu, ci este o alegere tainică, un proces care în cazul unora are loc iar în cazul altora nu are loc, fiind de rea-credinţă.

Dacă lucrurile nu ar sta aşa, ci cum învăţa Augustin, atunci este clar că nu putem vorbi decât despre o predestinare a unora la condamnarea veşnică, şi asta tocmai pentru că harul lui Dumnezeu nu le-ar da "şi dorinţa, şi putirinţa". Dacă Dumnezeu le dă numai unora prin har "şi dorinţa şi putinţa", atunci înseamnă că decizia de condamnare a unora la moarte veşnică a fost luată de Dumnezeu în mod aprioric; Dumnezeu ar fi deci plănuitorul condamnării veşnice a unora, pentru că El este cel care dă harul spre dorinţă şi putinţă numai celorlalţi. Dacă acesta este Dumnezeul vostru, nu este şi Dumnezeul meu.

[Demetrius]

În prealabil postat de florin.oltean75

Care este intelesul acestei rugaciuni scurte:

"Doamne Iisuse Hrisoase, Fiul Lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul?"

Aceasta este cea mai simplă, cea mai scurtă și cea mai cuprinzătoare rugăciune.

7. Când vă rugaţi, nu spuneţi multe ca neamurile, că ele cred că în multa lor vorbărie vor fi ascultate.(Mt6,7)

În ea sunt incluse(spuse) atât recunoașterea slavei lui Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu(1), cât și starea proprie de păcătos(2) fără de care nu este accesibilă parcurgerea Căii spre Adevăr, spre asemănarea cu El, adică mântuirea(3).