Identificarea sufletului si identitatea acestuia

[Lavrentiu]

În prealabil postat de adelin

Am purtat multe discutii cu oameni din Romania si din strainatate, ortodocsi sau de alte confesiuni. Ciudat mi-a fost sa inteleg de la protestanti insa, ca ei nu se roaga cu trupul, nu se ostenesc cu trupul, ci se roaga si il iubesc, il veneraza si il traiesc pe Dumnezeu cu sufletul. Imi vorbeau cu o asa sete dupa adevar, de imi venea sa plang... de mila lor. Asa i-am intrebat pe fiecare:
Stii unde este sufletul? Unde se afla el? Unde il identifici? Cum iti dai seama de identitatea sufletului?
Si toti mi-au raspuns. Raspunsurile lor erau total lipsite de temei. Nu am gasit decat un singur om care sa-mi raspunda corect! O fata, absolventa de teologie din Constanta. De aceea va rog sa ma ajutati si voi cu raspunsurile date din ceea ce stiti. Am nevoie si pentru statistici, dar si pentru mine personal.
Deci: Stii unde este sufletul? Unde se afla el? Unde il identifici? Cum iti dai seama de identitatea sufletului?

Ispititorii nu merita sa primeasca raspuns. Tu ce faci, ne dai teste?

[maria-luisa]

In opinia mea, sufletul este viata care te anima si pentru care esti viu. Este totaliatea trairilor tale si darul cel mai de pret al omului, cel care iti ofera o identitate, pentru ca in el sunt acumulate toate experientele si sentimentele tale, cel care iubeste si cel prin care glasul lui Dumnezeu se face auzit in tine. Cred ca daca este sa-i gasim o localizare, aceia ar fi inima. Consistenta materiala nu cred ca are, este un element nematerial si spiritual.
Sufletul curat cred ca este chipul lui Dumnezeu in om. Din pacate sufletul se murdareste prin faptele si gandurile noastre.

[maria-luisa]

În prealabil postat de adelin

Bine, asa ajunge la o stare dumnezeiaca mult prea inalta... Totusi, mai... trebuie sa stie cineva unde este locul sufletului in trup. Ca doar trupul a fost creiat, apoi i s-a dat sufletul. Ma refer la primii oameni... Sufletul pruncului nascut din mama i se da exact la zamislire, care este momentul intruparii si insufletirii. Totusi, unde o fi sufletul?

(cred ca ma voi opri din alte activitati si ma voi limita la dezvoltarea acestui subiect)

Pentru mine sufletul meu este chipul lui Hristos in mine...

Poate ca gresesc...ca localizare cred ca este in tot trupul, pentru ca este viata din noi, iar noi in tot trupul avem viata, nu doar in inima.

[maria-luisa]

am gasit ceva interesant aici despre suflet : http://www.artadeatrai.ro/arhiva/24/sufletul.24.php

[Fani71]

Dupa credinta ortodoxa, sufletul si trupul sunt o unitate. Despartirea suflet-trup, exresii de genul 'trupul are suflet' sau 'sufletul locuieste in trup' sunt de origine rationalista.
Da, la moarte ele se despart, insa aceasta este o tragedie cosmica, aparuta din cauza caderii. Se unitatea rupta partial se va reface la Inviere.

[maria-luisa]

În prealabil postat de Fani71

Dupa credinta ortodoxa, sufletul si trupul sunt o unitate. Despartirea suflet-trup, exresii de genul 'trupul are suflet' sau 'sufletul locuieste in trup' sunt de origine rationalista.
Da, la moarte ele se despart, insa aceasta este o tragedie cosmica, aparuta din cauza caderii. Se unitatea rupta partial se va reface la Inviere.

foarte adevarat! daca am invata sa traim tot timpul ca o unitate, ar fi bine. De multe ori insa traim acordand o importanta prea mare trupului si creand un dezacord un noi. Poate ca asta este si cauza conflictelor din interiorul omului.

[Fani71]

În prealabil postat de maria-luisa

foarte adevarat! daca am invata sa traim tot timpul ca o unitate, ar fi bine. De multe ori insa traim acordand o importanta prea mare trupului si creand un dezacord un noi. Poate ca asta este si cauza conflictelor din interiorul omului.

Este un efect al caderii, asa se spune.

[anna21]

M-ai pus pe ganduri.. ma bucur ca ai deschis acest topic ca sa aflu si eu ca nu stiu nimic.
Din cat am citit am inteles ca sufletul este localizat in zona inimii in corp. Dar nu stiu mai multe.
(si poate am inteles gresit)

[adelin]

Un sfant parinte i-a intrebat pe ucenicii sai acest cuvant. Si ei au raspuns fiecare in felul lor, si dupa fiecare raspuns el le dadea calificativul: Ai raspuns, dar nu este raspunsul tau ce-l asteptam... Si ultimul a zis: Avva, nu stiu! Atuci i-a zis paintele: Acesta a aflat raspunsul cel adevarat!
Un alt Sfant Parinte incerca sa vorbeasca despre Sfanta Treime, sai cuprinda el intelesul. Citise tot felul de invataturi dogmatice, dar tot mai voia. Si a vazut un copil ce punea cu o lopoatica apa din mare intr-o gropitza. Si a inceput sa rada de el, si-l intreba: "Ce faci acolo copile?" Iar copilul i-a spus: "voiesc sa mut toata apa din mare in groapa aceasta". Si sfantul se amuza si ii zise: "Nu o poate cuprinde...". Atunci pruncul i-a zis: "mai repede voi pune eu apa din aceasta mare in groapa mea, decat sa cuprinzi tu invatatura despre Sfanta Treime".
E vorba despre un Sfant din Patericul Egiptean si al doilea este Sf. Augustin.

Smerenia omului asa de mare este incat, stim cu totii sa dam raspunsuri; insa, traim intr-un mediu groaznic, fie ca-l numim Ortodox sau nu! Traim intrun mediu in care ne numim episcopii eretici, dovedim ca sunt eretici, si in acelasi timp spunem ca trebuie sa ascultam de ei. Criticam ecumenismul, dar stam in acelasi loc cu ecumenistii; criticam neinteleptirea ereticilor, dar noi suntem mai neintelepti ca ei, pentru ca nu avem puterea sa-i biruim in ceea ce priveste PUTEREA ARMELOR PE CARE LE AVEM DIN CREDINTA SI INVATATURA NOASTRA, PUR ORTODOXA?!!

[adelin]

RASPUNSUL CARE MI L-A DAT ACEA FATA LA TEOLOGIE:

Sufletul este viatza vesnica din fiecare om. Nu stim unde este el pozitionat, pentru ca in niciunul din simturi nu se poate identifica sufletul, intrucat si animalele, pasarile, estii au simturi asemanatoare omului, si de asemenea, organe: inima, ochi, gura. Deosebirea dintre viata si viata vesnica este ca viata biologica se termina, asa cum este si viata din trup, cum este si viata unui animal, unei plante sau a unei vietati. Ca urmare, nu stim unde se afla sufletul. Este ca atunci cand nu cunoastem pe cineva, ar ii trimitem jumatate din roadele recoltei noastre; iar spre sfarsit cand sa ne intalnim, imparte mult mai mult din acele roade cu noi, roade aduse cu dobanda.

Ati zis unii ca am pus aceasta intrebare, cu o oarecare mandrie, sa va fac test... cum sa-mi permit eu sa va fac voua teste... voi care stiti atatea si atatea, spre deosebire de unul ca mine. Pana acum, credeam ca sunt chiar cel mai slab dintre oameni, pentru ca ma cunosc personal; insa, cand vad imprejur, prind curaj... nu sunt chiar ultimul

Eram odata la niste protestanti acasa, si discutam probleme religioase. Si una dintre aceia, imi spune ca nu trebuie sa te inchini. Eu o intreb: "de ce nu trebuie?" Ca este pacat, zice ea. Si eu ii zic: de unde stii ca este pacat? Ca numai la Dumnezeu trebuie sa te inchini". Si eu ii aduc ei versetul din scriptura care zice despre inchinarea Elisabetei catre Maria. Si cand i-am zis ca inchinarea inseamna salut, a ramas uitandu-se... Am intrebat-o: de unde stiai tu ca este pacat sa te inchini? Si ea zice: "Asa ne-a invatat la noi la biserica". E clar, ea stia pentru ca gandea altcineva pentru ea.
Dupa aceea imi zice ca nu trebuie sa stai in gennchi sau sa obosesti cand te rogi, sa faci metanii, etc, pentru ca trebuie sa te rogi in suflet... Si cand am intrebat-o ce e sufletul, unde este si cum il identifica ea, mi-a spus ca in inima, apoi ca in gand, apoi ca in gandire, ca in viatza. Si cand i-am spus exact in ce se roaga ea, si cum TREBUIE SA FACA TOTUL IN TRUP, nu in suflet, CA NU STII UNDE ESTE SUFLETUL. Deci, a inteles ea ca prin osteneala trupului se imbogateste sufletul, am vazut-o pe ascuns stant in genunchi si rugandu-se si facand inchinaciuni si plecand capul la pamant.
Asa este omul, crede ca face ceva, dar defapt nu face nimicci se departeaza de adevar, prin cat mai multa invatatura ia de la altii, si nu de la sfintii parinti, si mai ales daca nu tine traditia si predania, care cuprind totul. Cum de pilda ea imi zicea mie ca nu e buna Sfanta Traditie. Si eu o intreb: "si chiar iacov, fratele Domnului era fiul Mariei si al lui Iosif?" Si ea imi zice ca da, pentru ca dupa ce l-a nascut pe Iisus a mai avut copii. Si cand i-am pus in fatza viata Sfantului sa vada si sa priceapa ca era mai mare si ca Maica DOmnului de varsta, Apostolul Iacov, fiul lui Iosif din casatoria sa din tinerete, si ca Iisus era frate dupa infiere cu iacov si cu fratii lui, CARE LA FEL, CELE 2 FETE SI 2 BAIETI AI LUI IOSIF, ERAU MAI MARI DECAT MAICA DOMNULUI LA VARSTA. Deci, omul se bazeaza el pe ceea ce stie... Pe ce se bazeaza??? Eeeee.... nu mai conteaza, conteaza ca se bazeaza el Asta este arma intai impotriva ereticilor care o batjocoresc pe Maica Domnului, denigreaza Sfanta Cruce si au lepadat osteneala inlocuind-o cu lenea, ca ei cica se roaga in suflet Inseamna ca nu s-au rugat niciodata, de spun cca se roaga intr-un loc pe care nu-l cunosc si nu au de unde sa-l stie.