Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Biserica ortodoxa > Despre Biserica Ortodoxa in general
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1  
Vechi 26.06.2011, 21:46:03
laurastifter laurastifter is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 14.06.2008
Locație: România
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.361
Implicit Ce loc ocupa Hristos in inima ta?

Doamne ajută!
Dragi frați întru Hristos,
M-am gândit că ar fi deosebit de interesant și folositor duhovnicește să medităm împreună la această întrebare: cine este Iisus Hristos pentru fiecare dintre noi? Altfel spus: toți cei credincioși știm că El este Dumnezeu-Omul, a doua Persoană a Sfintei Treimi, dar întrebarea mea este cum ne raportăm la Persoana Sa? Ce loc ocupă El în viețile noastre? Credința în El este pentru noi doar o convingere intelectuală, o idee abstractă, sau o trăim ca pe o relație de comuniune cu El? În ce măsură conștientizăm faptul că El este Mântuitorul întregii lumi și, la fel de adevărat și de concret, Mântuitorul fiecăruia dintre noi și - îndrăznesc să spun - Cel mai iubit Prieten al nostru? Ne umple de bucurie ideea că El este "Calea, Adevărul și Viața"? Acceptăm adevărurile de credință despre Persoana Mântuitorului doar în mod rațional, sau ni le asumăm și afectiv? Ce putem spune despre relația noastră personală cu Cel pe Care teologul Paul Evdokimov Îl numea "Cel mai intim cunoscut"? :)
Sfinții Părinți învață, în scrierile lor, faptul că cei care se străduiesc să împlinească poruncile divine se împart în trei categorii: robii (care păzesc poruncile Domnului doar din teama pierderii mântuirii), slugile (care împlinesc poruncile pentru a dobândi Împărăția cerurilor) și fiii adevărați (care-L ascultă pe Dumnezeu pentru El Însuși, din iubire necondiționată față de El, Care "Cel dintâi ne-a iubit"). În acest sens, Sfântul Ioan Gură de Aur spunea: "Nici scăparea de Iad, nici bucuria cerescului locaș, nimic nu poate întrece bucuria care le covârșește pe toate: să fim, totodată, iubitorii și iubiții lui Hristos". Oare noi Îl căutăm pe Hristos pentru El Însuși, sau pentru minunile Sale? Iubirea noastră față de El este total necondiționată?
M-aș bucura să discutăm, în această rubrică, despre relația noastră cu Mântuitorul Hristos.

O seară binecuvântată!
Cu respect,
Laura Stifter
Reply With Quote
  #2  
Vechi 26.06.2011, 22:12:29
Guru inc. Guru inc. is offline
Banned
 
Data înregistrării: 18.06.2011
Mesaje: 187
Implicit

Hristos este Bunul Samaritean care intotdeauna ma scoate din impas si ma scapa de belele.Cel care intotdeauna imi intinde mana.
Reply With Quote
  #3  
Vechi 27.06.2011, 07:01:11
laurastifter laurastifter is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 14.06.2008
Locație: România
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.361
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Guru inc. Vezi mesajul
Hristos este Bunul Samaritean care intotdeauna ma scoate din impas si ma scapa de belele.Cel care intotdeauna imi intinde mana.
Foarte frumos! :)
Doamne ajută!
Reply With Quote
  #4  
Vechi 27.06.2011, 07:02:55
laurastifter laurastifter is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 14.06.2008
Locație: România
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.361
Implicit

Un text deosebit de impresionant pe această temă:
"Hristos spune: „Eu sunt părintele tău, Eu sunt fratele tău, Eu sunt mirele sufletului tău, Eu sunt scăparea ta, eu sunt hrana Ta, Eu sunt îmbrăcămintea ta, eu sunt rădăcina ta, Eu sunt sprijinul tău, Eu sunt tot ce-ți dorești tu. Când Mă ai pe Mine, nu-ți lipsește nimic. Eu sunt slujitorul tău, pentru că am venit să slujesc, nu să fiu slujit. Eu sunt prietenul tău și mădular al trupului tău și capul tău și fratele tău și sora ta și mama ta. Eu sunt toate pentru tine. Nu trebuie decât să stai lângă Mine. Pentru tine, Eu M-am făcut sărac și pribeag, pentru tine am ridicat crucea și am coborât în mormânt, am venit pe pământ pentru tine, trimis de Tatăl, iar în cer Mă rog pentru tine Părintelui Meu. Tu ești totul pentru Mine, și frate și împreună-moștenitor și prieten și mădular al Trupului Meu. Ce vrei mai mult decât atât? De ce Îl disprețuiești pe Cel care te iubește atât de mult?" (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Sursa online: www.ortodoxiatinerilor.ro

Doamne ajută!
Reply With Quote
  #5  
Vechi 27.06.2011, 07:15:30
laurastifter laurastifter is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 14.06.2008
Locație: România
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.361
Implicit

Observ că mai există un topic asemănător pe forum, la rubrica "Generalități": http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ead.php?t=1306 :)
Reply With Quote
  #6  
Vechi 27.06.2011, 07:23:58
laurastifter laurastifter is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 14.06.2008
Locație: România
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.361
Implicit

Tot de pe site-ul Ortodoxia Tinerilor:
"
" Pe Hristos să-l privim ca pe prietenul nostru. Este prietenul nostru. O adeverește El Însuși când zice: Voi sunteți prietenii Mei...( Ioan 15,14). Ca la un prieten să ne uităm și să ne apropiem de El. Cădem? Păcătuim? Să alergăm la El cu iubire și încredere; nu cu teamă că o să ne pedepsească, ci cu îndrăzneala pe care ne-o va da simțirea de prieten. Să-I spunem: " Doamne, am făcut-o, am căzut, iartă-mă!". Dar în același timp să simțim că ne iubește, că ne primește cu gingășie, cu iubire, și ne iartă. Să nu ne despartă păcatul de Hristos. Când credem că ne iubește și Îl iubim, atunci nu ne simțim străini și despărțiți de El nici când păcătuim. Ne-am încredințat de iubirea Lui și, oricum ne-am purta, știm că ne iubește.
Dacă Îl iubim cu adevărat pe Hristos, nu există teama de a pierde cinstirea pe care I-o dăm. Pe aceasta se sprijină cuvântul Apostolului Pavel: Cine ne va despărți pe noi de iubirea lui Hristos? Necazul sau strâmtorarea...Căci sunt încredințat că nici moartea, nici viața...nici înălțimea, nici adâncul...nu va putea să ne despartă de iubirea lui Dumnezeu, cea întru Hristos Iisus, Domnul nostru( Rom.8,35 și 38-39). Este o legătură înaltă, unică, legătura sufletului cu Dumnezeu, pe care nu o desface nimic și nici nu o înfricoșează, nici nu o clintește nimic.
Firește, Evanghelia spune în cuvinte simbolice despre cel nedrept că se va afla acolo unde este plângerea și scrâșnirea dinților , căci departe de Dumnezeu așa este. Și dintre părinții trezvitori ai Bisericii, mulți vorbesc despre frica morții și despre iad. Spun: " Să ai necontenit pomenirea morții". Aceste cuvinte, dacă le cercetăm adânc, nasc frica de iad. Omul, străduindu-se să fugă de păcat, cugetă la acestea, așa încât sufletul său să fie stăpânit de frica de moarte, de iad și de diavol.
Toate au însemnătatea, timpul și locul lor. Înțelesul fricii este bun pentru primele trepte. Este bun pentru începători, pentru cei în care trăiește omul cel vechi. Începătorul, care încă nu s-a subțiat, se înfrânează de la rău prin frică. Și frica este trebuincioasă, de vreme ce suntem oameni materialnici și ticăloșiți. Dar aceasta este o altă măsură, o treaptă joasă a legăturii cu cele dumnezeiești. Mergem ca la schimb, spre a câștiga raiul sau a scăpa de iad. Asta, dacă o cercetăm bine, arată un oarecare interes personal, către un anumit avantaj. Mie nu-mi place felul acesta. Atunci când omul înaintează și intră în iubirea lui Dumnezeu, la ce-i mai trebuiește frica? Tot ceea ce face, face din iubire, iar aceasta are o valoare cu mult mai mare. A deveni cineva bun din frică de Dumnezeu și nu din iubire nu are atâta valoare.
Pe măsură ce înaintăm, ne dă și Evanghelia să înțelegem că Hristos este bucuria, adevărul, că Hristos este Raiul. Precum spune Evanghelistul Ioan: În iubire nu este frică, ci iubirea desăvârșită alungă frica, pentru că frica are cu sine pedeapsa, iar cel ce se teme nu este desăvârșit în iubire( 1 Ioan 4,18). Străduindu-ne prin frică, încet-încet intrăm în iubirea lui Dumnezeu. Se duce atunci tot iadul, se duce frica, se duce moartea. Ne îngrijim numai de iubirea lui Dumnezeu. Facem totul pentru această iubire. Tot ceea ce face mirele pentru mireasă.
Dacă vrem aceasta și-L urmăm, vedem că această viață cu Hristos este bucurie, fie și în mijlocul greutăților. Precum spune Apostolul Pavel: Mă bucur în pătimirile mele. Aceasta este religia noastră, acolo trebuie să ajungem. Nu sunt atât rânduielile, cât faptul de a trăi cu Hristos. Când izbândești asta, ce altceva vrei? Ai câștigat totul. Îl trăiești pe Hristos, iar Hristos trăiește înlăuntrul tău. Pe urmă toate sunt mai ușoare - ascultarea, smerenia, pacea..."
Părintele PORFIRIE ( Bairaktaris) - Ne vorbește părintele Porfirie
Reply With Quote
  #7  
Vechi 27.06.2011, 08:04:56
Mihnea Dragomir's Avatar
Mihnea Dragomir Mihnea Dragomir is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 15.02.2010
Locație: Ținuturile Loirei, Franța
Religia: Catolic
Mesaje: 7.774
Implicit

Citat:
În prealabil postat de laurastifter Vezi mesajul
Doamne ajută!
Dragi frați întru Hristos,
M-am gândit că ar fi deosebit de interesant și folositor duhovnicește să medităm împreună la această întrebare: cine este Iisus Hristos pentru fiecare dintre noi? Altfel spus: toți cei credincioși știm că El este Dumnezeu-Omul, a doua Persoană a Sfintei Treimi, dar întrebarea mea este cum ne raportăm la Persoana Sa? Ce loc ocupă El în viețile noastre? Credința în El este pentru noi doar o convingere intelectuală, o idee abstractă, sau o trăim ca pe o relație de comuniune cu El? În ce măsură conștientizăm faptul că El este Mântuitorul întregii lumi și, la fel de adevărat și de concret, Mântuitorul fiecăruia dintre noi și - îndrăznesc să spun - Cel mai iubit Prieten al nostru? Ne umple de bucurie ideea că El este "Calea, Adevărul și Viața"?
Dumnezeul creștinilor nu este Dumnezeul filosofilor, ci este Dumnezeul cel viu al lui Abraham, Isac și Iacob. Este cel care vorbea cu părinții noștri spunându-le: "Ascultă, Israele !" El nu a făcut lumea și apoi s-a retras în vreun spațiu hyper-eonic, de unde are să se mai arate la Armagheddon, ci neîncetat ne vede și ne aude pe fiecare dintre noi, ne dorește ai Lui și ne-a făcut pentru asta, ne ia de mânuță vrând să ne arate îndreptările Sale și ajunge până acolo încât se coboară ca să ne ridice pe noi. Smerenia de care sunt capabili oamenii e puțin lucru față de smerenia lui Dumnezeu.

Citat:
Acceptăm adevărurile de credință despre Persoana Mântuitorului doar în mod rațional, sau ni le asumăm și afectiv? Ce putem spune despre relația noastră personală cu Cel pe Care teologul Paul Evdokimov Îl numea "Cel mai intim cunoscut"? :)
Adevărurile de credință (dogmele) pot fi acceptate NUMAI afectiv, fiindcă la nivel rațional apare la cele mai multe dintre ele ceva ce se blochează, ceva ce nu înțelegem. Cine spune că a înțeles cum Dumnezeu este Unul și totuși Trei, cine spune că a înțeles cum Isus este și om și Dumnezeu ori cine explică, doct, cum e cu purcederea Sf Duh numai de la Tatăl, pesemne că are o inteligență mai mare decât a oamenilor obișnuiți, cel puțin în timpul vieții lor în trup. Noi, ceilalți, suntem precum copiii: noi vedem bine că pământul este plat, dar tatăl nostru care e Dumnezeu și școala noastră care este Biserica ne-au spus o chestie năucitoare: că ar fi rotund. De aceea, noi credem cu inima ceea ce nu putem înțelege cu mintea, în baza iubirii filiale care ne spune că părinții nu mint și școala nu ne înșeală. Rămânem în suflet cu speranța că, odată și odată, când vom fi departe de Pământ, îl vom vedea așa cum este: rotund, realizând câtă dreptate au avut ei. Atunci ne vom amuza de amintirea faptului că, pe vremea când eram copii, ne-am închipuit că e plat.

Citat:

Sfinții Părinți învață, în scrierile lor, faptul că cei care se străduiesc să împlinească poruncile divine se împart în trei categorii: robii (care păzesc poruncile Domnului doar din teama pierderii mântuirii), slugile (care împlinesc poruncile pentru a dobândi Împărăția cerurilor) și fiii adevărați (care-L ascultă pe Dumnezeu pentru El Însuși, din iubire necondiționată față de El, Care "Cel dintâi ne-a iubit"). În acest sens, Sfântul Ioan Gură de Aur spunea: "Nici scăparea de Iad, nici bucuria cerescului locaș, nimic nu poate întrece bucuria care le covârșește pe toate: să fim, totodată, iubitorii și iubiții lui Hristos". Oare noi Îl căutăm pe Hristos pentru El Însuși, sau pentru minunile Sale? Iubirea noastră față de El este total necondiționată?
M-aș bucura să discutăm, în această rubrică, despre relația noastră cu Mântuitorul Hristos.
Eu mai mult cu robii sunt asemenea. Mi-e o teamă teribilă de a-mi petrece o veșnicie întreagă în iad, departe de Dumnezeu. De aceea, mă agăț de ceea ce mă învață Biserica: nu pot fi în lumea veșniciei cu Dumnezeu decât dacă sunt, mai întâi, cu El în lumea vremelniciei de acum. Și ce înseamnă, mai exact, să fiu cu Dumnezeu ? Mă lămurește chiar El, atunci când spune: "Nu oricine Îmi zice "Doamne, Doamne !" va intra în împărăția cerurilor, ci acela care face voia Tatălui meu din ceruri."
__________________
Doamne, Tu pe toate le știi ! Tu știi că Te iubesc !

www.catehism.com
http://regnabit.wordpress.com
Reply With Quote
  #8  
Vechi 27.06.2011, 08:32:50
tabitha's Avatar
tabitha tabitha is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 06.04.2011
Locație: usa
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.955
Implicit

Citat:
În prealabil postat de laurastifter Vezi mesajul
Doamne ajută!

Sfinții Părinți învață, în scrierile lor, faptul că cei care se străduiesc să împlinească poruncile divine se împart în trei categorii: robii (care păzesc poruncile Domnului doar din teama pierderii mântuirii), slugile (care împlinesc poruncile pentru a dobândi Împărăția cerurilor) și fiii adevărați (care-L ascultă pe Dumnezeu pentru El Însuși, din iubire necondiționată față de El, Care "Cel dintâi ne-a iubit").
Eu zic ca ma straduiesc ca o fiica. Niciodata nu mi-au placut conditionarile. Doamne ajuta sa facem numai bine !
Reply With Quote
  #9  
Vechi 27.06.2011, 08:45:44
vintage
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Adesea uit ca nimic nu sunt, nimic nu pot fara Domnul Hristos. Si ma zbat in neputinte obositoare increzandu-ma cu mandrie in puterile mele, imi fac planuri si construiesc palate de nisip.
Abia apoi, cand ma opresc, istovita, vad bratele lui Hristos intinse, atunci ii aud in minte cuvintele:
"Veniti la mine toti cei truditi si impovarati si Eu va voi da odihna."

Asa este Domnul pentru mine:

" Domnul este întărirea mea și scă*pa*rea mea și izbăvitorul meu. Dumnezeu este ajutorul meu și voi nădăjdui întru Dânsul: Apărătorul meu și puterea mântuirii mele și sprijinitorul meu."
Reply With Quote
  #10  
Vechi 27.06.2011, 09:10:44
Melissa
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Pentru mine Iisus Hristos este:
Citat:
În prealabil postat de laurastifter Vezi mesajul
"Hristos spune: „Eu sunt părintele tău, Eu sunt fratele tău, Eu sunt mirele sufletului tău, Eu sunt scăparea ta, eu sunt hrana Ta, Eu sunt îmbrăcămintea ta, eu sunt rădăcina ta, Eu sunt sprijinul tău, Eu sunt tot ce-ți dorești tu. Când Mă ai pe Mine, nu-ți lipsește nimic. Eu sunt slujitorul tău, pentru că am venit să slujesc, nu să fiu slujit. Eu sunt prietenul tău și mădular al trupului tău și capul tău și fratele tău și sora ta și mama ta. Eu sunt toate pentru tine. Nu trebuie decât să stai lângă Mine. Pentru tine, Eu M-am făcut sărac și pribeag, pentru tine am ridicat crucea și am coborât în mormânt, am venit pe pământ pentru tine, trimis de Tatăl, iar în cer Mă rog pentru tine Părintelui Meu. Tu ești totul pentru Mine, și frate și împreună-moștenitor și prieten și mădular al Trupului Meu.
Acesta este raportul dintre mine si EL pe care il simt si pe care il cred!
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Inima ioan cezar Sectiune dedicata profesorilor de religie 84 06.06.2013 22:05:48
Rugaciunea din inima alexina Rugaciuni 10 17.10.2011 00:01:21
De la inima la inima eduardd Umanitare 6 14.08.2011 09:23:30
cu ce se ocupa un centru cultural-social? o copila Generalitati 2 12.08.2010 08:37:13
Va rog din inima !!! SimonaP Umanitare 4 04.07.2010 19:35:38