Pentru cei care sufera de depresie

Un exemplu recent gasim in cartea despre viata lui Gheron Iosif, precum si la Paisie Aghioritul. Sunt exemple de smerenie, de impacare a lui Dumnezeu cu omul, intrucat Domnul nostru Cel Smerit nu se uita cu aroganta la realizarile oamenilor, ci cu bucurie parinteasca, intelegatoare, cu duiosie... Sfintii nu I-au fortat mana, nu L-au ispitit, ne spun ei insisi raspicat, ne-o dovedesc prin purtarea pilduitoare. Sa luam aminte...
In lumea civilizata, din fericire si la noi, intre Biserica si medicina nu exista o prapastie, ci o continuitate. Preotii merg la doctor. Patriarhul insusi, indeamna chiar la asta, spre a nu fi si noi ca unii sectari zelotisti... Rare sunt situatiile de diagnostic gresit, cu sensul ca un diagnostic medical se opune unei hotariri din partea Bisericii. Nu valideaza preotul decizia stiintifica medicala, nicicind la noi in Ortodoxie. Iar doctorul nu se ocupa cu critica Bisericii, ci cu tratarea unui om bolnav.
Pe de alta parte, Ortodoxia nu este dusmana zidirii (cum ar crede mintile tulburate) ci SFINTITOAREA ei. ca urmare, in Traditia noastra, toate ale medicilor erau SFINTITE prin slujbe preotesti, iar nu blestemate ori afurisite... In spitale sunt icoane. Multi medici vin sa marturiseasca pe Hristos in Biserica, vedem deseori si la Trinitas (radio, tv).
Concluzie: stiinta in sine e neutra, depinde insa pe mana cui pica. Toata zidirea poate fi folosita intru slava lui Dumnezeu sau impotriva. Atomul poate fi folosit pentru bombe nucleare sau pentru incalzirea locuintelor. Psihologia de care pomeneam, nu e nici buna nici rea. E rau insa daca se apuca sa "explice" rational/omenesc Biserica. Asta-i o prostie. Nu stiu ce cred toti confratii mei de breasla, dar eu cred ca psihologia este si trebuie sa ramana o slujitoare a Teologiei. Si cata vreme ea este sfintita prin binecuvantare, iar psihologul e om cu frica lui Dumnezeu, atunci e ca orice altceva pe lume: Voia Domnului, asta e, Voia Lui, fie in veci laudat!

P.S. Iata Predica, extraordinara!, dumnezeiasca, a Parintelui Bartolomeu Anania, pentru noi toti cei care taraganam, amanam, ezitam: http://www.youtube.com/watch?v=Jwcdr...eature=related

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Nu cunosc lectură mai antidepresivă decât aceea a Cărţii. Aţi văzut, vreodată, un om mai întristat decât Ecleziastul ? Şi Psalmii, cât de mult ajută! Mai ales Psalmii. Cât de trist este David, văzând că toţi se ridică împotriva lui, chiar şi propriul lui fiu, Absalom! În Psalmi este Biblia toată. În Psalmi e cuprinsă nu doar toată poezia lumii, dar şi înţelepciunea ei.

Poftim un exemplu, la obiect:



Cum se poate ca un om care îşi spune "credincios" să creadă că Dumnezeu nu există? Admit posibilitatea erorii în privinţa a tot felul de adevăruri de credinţă pe care Dumnezeu le-a comunicat Bisericii Sale. Dar că nu există Dumnezeu, este nebunie.
Nebunul zice în inima lui: "Nu există Dumnezeu" Ps 53.

Frate, doar esti doctor...:)
Sigur ca Biblia e cel mai puternic antidepresiv, sau, ma rog, puterea Domnului din ea, din legatura mea smerita cu ea, e antidotul! La fel e si pentru mine, cred ca ti-am marturisit deja.
Dar frate, unii oameni, la un moment dat al existentei lor, in (ne)credinta noastra, au nevoie de ceva mai "la indemana" (sunt si ateii oameni, de pilda...), care tot de Dumnezeu e lasat.
Asa cum pruncii au nevoie de lapte! Mai tarziu, fireste, vor rontai si friptura cu cartofi prajiti. Deocamdata ...laptic.
Toate sunt de la Dumnezeu. Sa nu ne repezim sa prindem musai harul, precum nevoitorii pustiei, ca acesta nu e libelula... Iar noi sa fim smeriti, sa acceptam cu bucurie ce avem la indemana. Pe unul care merge, in necredinciosia lui, la medic, mai degraba cred ca il miluieste Dumnezeu decat pe altul care, mandru foc de rugaciunea lui, zace in boala si nu misca un deget. Sa fim seriosi! (adica nicidecum sa nu fim superstitiosi, in loc de credinciosi)
In acest duh de intelegere vad chestiunea. Toate bune!

mesaj sters

[Ekaterina]

Depresia

De la începutul secolului al XX-lea şi până la jumătatea anilor ’90 s-au realizat peste o sută de studii care au analizat relaţia dintre exerciţiile fizice şi depresie. După 1990, la aceste studii s-au adăugat cel puţin încă cinci meta-analize, care au luat în considerare între 9 şi 80 de studii realizate anterior. Concluzia acestor meta-analize a fost aceea că exerciţiile fizice au un adevărat efect antidepresiv, care depinde în magnitudine de următoarele condiţii:

(a) programul de antrenament se desfăşoară pe o durată mai mare de nouă săptămâni şi a implicat mai multe sesiuni;

(b) efectele sunt proporţionale cu durata exerciţiilor, intensitatea acestora şi numărul de zile pe săptămână în care au fost realizate.

Concluzia este aceea că exerciţiile fizice sunt cel puţin la fel de eficiente ca terapiile tradiţionale. Ele pot fi folosite pentru tra*ta*mentul depresiei, chiar şi a afecţiunilor mai severe, mai cu seamă pentru că oferă beneficii remarcabile pentru starea generală de sănătate a individului.

Aceleaşi dovezi ştiinţifice sunt aduse şi pentru beneficiile aduse de efortul fizic în privinţa unor boli mentale mai grave sau a unor constante psihice precum stima de sine, starea de spirit pozitivă sau, pur şi simplu, privind favorizarea unui somn odihnitor.
http://www.familiaortodoxa.ro/2013/0...tatea-mentala/

[tigerAvalo9]

Si eu am suferit de depresie ,acum mai am doar unele zile in care ma simt trist.Pot spune ca CREDINTA,SPOVEDIREA,IMPARTASIREA ,TERAPIA LA PSIHOLOG,MUZICA SI SPORTUL AJUTA EXTREM DE MULT!ACESTEA SUNT INGREDIENTELE INFRANGERII DEPRESIEI!Am sa ascult si eu de pe linkul acela.Multumim

[AlinB]

La omul normal si echilibrat biologic, depresia care apare ca urmare a procesarii relativ echilibrate a unor informatii se trateaza ca atare.

Dar sunt oameni la care depresia apare sau e potentata de un dezechilibru ce tine de fizic - hormoni, neurotransmitatitori, etc.

Asta e mult mai dificil de tratat si in mod categoric simpla psihologie nu ajuta.

E drept, exista si cazul opus, in care depresia e de natura psihologica, pe fond spiritual si multi ajung sa o trateze cu pastile.

[Noiembrie]

Depresia are multe cauze , iar simptomele ei sunt de 2 feluri : fizice si emotionale.

Cauze frecvente
probleme emotionale, de munca, de familie, etc.;
stresul si lipsa exercitiului fizic impiedica organismul nostru sa atinga nivelul adecvat de endorfina;
unele medicamente pot genera depresie nervoasa;
consumul de tutun, alcool, cafeina in exces;
alimentatia precara
absenta vietii spirituale, a credintei
Simptomele acestei depresii pot fi diferite de la persoana la persoana, de la barbati la femei, de la tineri la batrani. In aceeasi masura, simptomele pot fi severe sau minore, ceea ce conteaza este cat de des apar aceste simptome.

In cazul depresiilor se poate apela la un psihoterapeut si daca imbraca o forma severa se recomanda consultarea unui psihiatru si aplicarea unui tratament medicamentos.
Un rol in prevenirea si vindecarea depresiei o pot avea vitaminele, in special vitamina D.In combaterea dar si prevenirea depresiei este necesar un regim alimentar adecvat,Se recomanda proteine usoare cum sunt: pestele alb, piept de pui, tofu sau produse pe baza de Soia texturata, cu multe vegetale, in special verzi.

Dintre hidrocarbonate se recomanda cereale integrale, painea neagra, iar dintre dulciuri mierea de Salcam si zaharul brun din trestie de zahar. Se va elimina zaharul alb, rafinat din alimentatie.

Pentru salate se recomanda uleiuri vegetale obtinute prin presare la rece, iar pentru gatit uleiurile obtinute prin presare la cald si in special uleiul de Palmier.

Se va evita complet margarina si produsele de patiserie preparate cu margarina.
Si as adauga eu , ca toate secondate de multa, multa incredere in Dumnezeu, plus un program de rugaciune pot face MINUNI !
ps.Am citit pe undeva ca exista un tratament pe baza de alge, dar nu cunosc amanunte.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de ioan cezar

Frate, doar esti doctor...:)
Sigur ca Biblia e cel mai puternic antidepresiv, (...)
Dar frate, unii oameni, la un moment dat al existentei lor, in (ne)credinta noastra, au nevoie de ceva mai "la indemana" (sunt si ateii oameni, de pilda...), care tot de Dumnezeu e lasat.
Asa cum pruncii au nevoie de lapte! Mai tarziu, fireste, vor rontai si friptura cu cartofi prajiti. Deocamdata ...laptic.

Nu prea inteleg. Adica Biblia, credinta in general, inseamna "friptura cu cartofi prajiti" ? Si lapticul care este ? Psihanaliza, cumva ?

[Mihnea Dragomir]

Fiindca cineva imi cere, prin mesaj privat, sa dau unele sfaturi privind depresia, in mod special fiind cerut un anumit regim, gasesc ca asemenea lucru ar fi util, poate, si altora care s-ar gasi in neplacuta situatie de a avea asemenea suferinta.

Despre depresie in general, parerea mea este ca e fie o suferinta spirituala, fie psihica, fie din ambele. In practica de pe teren, cel mai adesea ultima forma, cea a intricarii dintre nivelul spiritual si cel psihic e intalnita cel mai des. In orice caz, posibilitatea ca depresia, ori cel putin o componenta a ei, sa fie de natura spirituala trebuie mereu luata in calcul. Aici, merita observat ca nici medicii, nici psihologii nu au, de multe ori, antrenament si pricepere in descoperirea suferintelor spirituale. Adevaratii specialisti sunt preotii, cu deosebire directorul spiritual pe care ar fi bine sa il avem fiecare dintre noi, intocmai asa cum avem un medic de familie.

Eu rareori am vazut depresie la adevaratii credinciosi. Vorbesc de depresie ca fenomen de durata, nu de perioade trecatoare de depresie, asa cum este akhedia, care pot fi intalnite pe parcursul urcusului spiritual al oricui. Acestea nu sunt suferinte spirituale propriu-zise, ci simple atacuri diabolice, simple ispite, specifica lor fiind lipsa de durata. Mereu am vazut depresie fie la atei, fie la anumiti credinciosi la care ceva din credinta lor nu era cum trebuie, nu erau calati pe o viata de credinta "cum Ecclesia".

Lasand "arhimandritului toata grija schitului", in continuare am sa vorbesc numai despre depresie-ca-suferinta-psihica. Inca de la inceput, in fata unui caz de depresie, ori daca noi insine am fi nefericitii purtatori ai acestei boli, trebuie sa deosebim in care dintre urmatoarele doua situatii ne aflam:
-este depresia de domeniu mai mult medical ? Adica de competenta psihiatrului ?
sau
-este depresia de domeniul mai degraba al psihologiei clinice ? Adica de competenta unui psiholog clinician, nu neaparat medic ?

Punerea problemei e usoara, rezolvarea ei nu e intotdeauna astfel. Noi insine nu putem evalua cum trebuie, fiind si subiect si obiect in acelasi timp. Partea proasta e si aceea ca psihiatrii si psihologii tind sa "traga pe turta lor", supradiagnosticand fiecare si intrand in domeniul celuilalt, dupa cum amandoi intra in domeniul preotului. Un om care ar trebui sa ne cunoasca suficient, care ar trebui sa fie plasat "la mijloc", avand cateva elemente minime de pregatire diagnostica ar fi medicul de familie. El ne-ar putea orienta in prima instanta, urmand, probabil, sa ceara sfatul mai degraba al psihiatrului ori mai degraba al psihologului.

Daca voi vedea ca exista un orizont de asteptare, am sa dau unele orientari diagnostice generale spre una sau alta dintre directiile acestea doua.

Are regimul alimentar vreun loc in cadrul tratamentului depresiei ? Ar putea, uneori, avea. Mai ales in prevenirea ei, fiindca odata depresia declansata, regimul singur nu imi pare o masura suficienta de tratament. Printre primii medici din tara noastra care au observat o legatura intre regim si depresie a fost regretatul profesor timisorean Paunescu-Podeanu. Potrivit lui, o cauza (ori o corelatie) a depresiei ar fi ceea ce se numeste, cu un termen global, "toxine". Microbi intenstinali considerati banali, care fac parte din flora intenstinala obisnuita si foarte utila, ar fi capabili, daca se ajunge la o prezenta a lor in exces, sa secrete in cantitati prea mari aceste toxine. In linii mari, acesti microbi "de treaba" se impart in: "flora de fermentatie" si "flora de putrefactie". Mai ales cand predomina cei din a doua categorie, ajungandu-se la dismicrobism intenstinal, se poate sa apara depresie. Mai trebuie observat ca acelasi potential de actiune psihica pe care il au toxinele microbiene il au si subprodusi ai digestiei proteinelor. In mod normal si ideal, proteinele, lanturi imense de aminoacizi, ar trebui sa se digere pana la aminoacizi. In practica, insa, multe se digera partial, ajungandu-se, mai intai, la peptide (adica lanturi de amino-acizi mai scurte decat proteinele), iar din acestea la amine grele, care au in comun faptul ca sunt teribil de urat mirositoare (au si nume sugestive, precum cadaverina, putresceina). In special proteinele din carne duc la asemenea amine grele, cu potential toxic de a actiona asupra creierului in sensul depresiei.

Concluzia la tot acest excurs este ca, cel putin in anumite depresii, un regim cu excluderea completa a carnii ar putea fi util. In care cazuri ? Am avea elemente de predictie care sa sugereze ca un cutare caz de depresie ar beneficia de asemenea regim ? Acum stim raspunsul: in cazul in care depresia e asociata cu tulburari digestive, lucru care pare pura potriveala ochiului profan. Asocierea "depresie + simptome de colita" trebuie sa ne sune ca un clopotel in urechi.

In postari viitoare, daca exista interes: cum ne poate ajuta medicina traditionala in depresie.

[Noiembrie]

Stimate domn gasesc ca ar fi util sa cunoastem cum poate ajuta in depresie medicina traditionala.Astept cu interes!