Pîinea noastră cea spre fiinţă

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de N.Priceputu

E adevărat că trebuie să se acorde atenție și pâinii aduse la altar; e adevărat și că prescurile nu sunt pregătite de oricine, și este bine că este așa. Însă consider că nu trebuie să ne preocupăm în exces de aspectul ăsta, nu mai mult de cât o face deja Biserica. Ea le-a rânduit bine de multă vreme.

De cîtă vreme încoace ştii că se foloseşte făina albă pentru prescuri? Eu sînt convins că trecerea de la făina integrală este relativ recentă şi oamenii bisericii nu au ţinut cont de diferenţele dintre aceste două substanţe atît de diferite. Doar e tot făină, nu? Şi apoi, arată mai bine aia albă, deci trebuie să fie mai bună ca aia maronie şi "impură", cu coajă, bleah...

Știu că acorzi o importanță deosebită alimentației. Dar nu cred că ar trebui să fie pricină de poticnire pâinea folosită la Sfânta Împărtășanie, chiar dacă în vechime se folosea altă făină. Este dumnezeiască.

Te afectează, oare, când te împărtășești, gândul că înghiți puțină făină albă (pe care, eventual, o consideri otravă)?
Pentru că dacă este așa, e, cu siguranță, o ispită.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de N.Priceputu

Știu că acorzi o importanță deosebită alimentației. Dar nu cred că ar trebui să fie pricină de poticnire pâinea folosită la Sfânta Împărtășanie, chiar dacă în vechime se folosea altă făină. Este dumnezeiască.

Te afectează, oare, când te împărtășești, gândul că înghiți puțină făină albă (pe care, eventual, o consideri otravă)?
Pentru că dacă este așa, e, cu siguranță, o ispită.

A, nicidecum nu e vorba de mine. Problema este că biserica nu şi-a dat seama că s-a produs o greşeală, treptat, de-a lungul timpului. Asta e metoda cea mai eficientă de a face un rău la scară mare: după cîteva generaţii o minciună ajunge să treacă drept adevăr, negrul devine alb şi nici un cleric nu-şi va pune problema dacă schimbarea e canonică sau nu. Căci dacă s-ar fi propus brusc să se facă prescuri din făină albă, în mod sigur biserica ar fi respins aşa o găgomănie.

[DragosP]

Ai ridicat problema asta duhovnicului tău?

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de DragosP

Ai ridicat problema asta duhovnicului tău?

Încă nu, dar urmează.

Însă ştiu că pe forum citesc şi ochi hirotonisiţi. Ar fi bine să mediteze la această problemă.

[DragosP]

În prealabil postat de Florin-Ionut

De cîtă vreme încoace ştii că se foloseşte făina albă pentru prescuri?

Trecând peste convingerea ta, tu ştii de când se foloseşte aşa?

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de DragosP

Trecând peste convingerea ta, tu ştii de când se foloseşte aşa?

http://www.grainmillandwheatgrinder....ite-flour.html
http://blog.kathrynmcgowan.com/2009/...tory-of-flour/
http://www.angelfire.com/journal/mil...n/history.html

Se pare că cel devreme de prin 1870, de cînd au apărut tehnologii noi de măcinare care au permis separarea miezului de restul bobului. Problema e că atunci oamenii nu ştiau ce pierd, dar astăzi nici cei ce ştiu nu cumpără făină integrală.

Dacă e să facem şi puţină teologie, cît ne pricepem, noi folosim doar o parte a bobului de grîu pentru a o transforma în Trupul Lui Hristos. Trupul reprezintă întîlnirea noastră într-un singur TOT, este întregirea Bisericii întru Hristos Cel din potir. Ar trebui să fie scopul pentru care mergem la Liturghie săptămînal. Dar, în loc să fie folosit întreg bobul de grîu pentru asta, astăzi se foloseşte doar o parte - şi cea mai slabă calitativ - ceea ce poate fi şi o greşeală de ordin teologic.

Sau poate că ne arată simbolic starea decimată a bisericii ortodoxe a anului 2013, care în loc să fie întreagă este de fapt ciopîrţită în bucăţele prin lucrarea celui supranumit "Despărţitorul" lumii acesteia.

[DragosP]

Atunci şi vinul cu bisulfit e o problemă, nu?

O grijă pentru pâinea și vinul pentru împărtășanie este normală. Se pare că în liturghier sunt scrise detaliile*. Cred că nu orice vin este primit la altar. Știu că există vin special pentru Sfânta Împărtășanie, care se poate cumpăra de la unele mânăstiri.

* Am căutat și am găsit– nu în Liturghier ci în manualul de liturgică specială – faptul că pentru sfânta împărtășanie se folosește vin curat, de preferat roșu, și apă.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Florin-Ionut

http://www.grainmillandwheatgrinder....ite-flour.html
http://blog.kathrynmcgowan.com/2009/...tory-of-flour/
http://www.angelfire.com/journal/mil...n/history.html

Se pare că cel devreme de prin 1870, de cînd au apărut tehnologii noi de măcinare care au permis separarea miezului de restul bobului. Problema e că atunci oamenii nu ştiau ce pierd, dar astăzi nici cei ce ştiu nu cumpără făină integrală.

Dacă e să facem şi puţină teologie, cît ne pricepem, noi folosim doar o parte a bobului de grîu pentru a o transforma în Trupul Lui Hristos. Trupul reprezintă întîlnirea noastră într-un singur TOT, este întregirea Bisericii întru Hristos Cel din potir. Ar trebui să fie scopul pentru care mergem la Liturghie săptămînal. Dar, în loc să fie folosit întreg bobul de grîu pentru asta, astăzi se foloseşte doar o parte - şi cea mai slabă calitativ - ceea ce poate fi şi o greşeală de ordin teologic.
Sau poate că ne arată simbolic starea decimată a bisericii ortodoxe a anului 2013, care în loc să fie întreagă este de fapt ciopîrţită în bucăţele prin lucrarea celui supranumit "Despărţitorul" lumii acesteia.

Frate, poate că sunt motive întemeiate în spatele aecstei subtile "inovaţii". Nu ar fi prima dată în istoria Bisericii, întrucât viaţa liturgică nu e, totuşi, o eprubetă sterilă închisă ermetic într-o piramidă egipteană...:) Ci e deschisă la oamenii care vin în Biserică şi la lumea din care aceştia provin.
Mi se pare o problemă de mare discernământ, abordabilă optim doar de către sinodalii împuterniciţi cu rezolvarea unor astfel de probleme, să ţinem Tradiţia în delicat acord cu oamenii fiecărei epoci în parte...
Cu siguranţă unele conţinuturi sunt păstrate strict în forma lor veche, de la începuturi, altora însă li s-a îngăduit o anumită plasticitate.
Grea treabă de a discerne astfel de lucruri şi cred că, oricum, nu e slujirea la care suntem noi chemaţi - ci ierarhii şi gheronii, reuniţi în sinoade.

De fapt, ce e mai important: culoarea şi mărimea bobului de grâu sau prefacerea darurilor prin rugăciunile preotului şi ale credincioşilor sub lucrarea Duhului Sfânt?
Ce preţuim noi mai întâi: materia Tainei sau Harul Dumnezeiesc care ne curăţeşte şi sfinţeşte?

(Dacă punem accent prea mare pe materie, eu cred (să fiu iertat) că ne ocupăm mai degrabă cu magia sau cu forme de idolatrie.)