Citat:
În prealabil postat de maria32
Multumesc din suflet tuturor! Domnul sa va aiba in paza LUI!
Draga Dorina, ce sa spun? m-a durut sufletul atat de tare astazi si poate ca deacum mai mult ca inainte am sa ma rog mai mult si pentru toti cei bolnavi care sunt SINGURI si n-au pe nimeni alaturi.
Eu am fost pas cu pas de ieri si pana la iesirea din spital si dupa numai cu bunica tinand-o in brate, mangaind-o, sustinand-o, alergand pentru fisa de internare, dupa asistente, scaun sa stea jos, servetele, mancare dupa, medicamente, fiola de anestezie, etc.... si mi s-a parut ceva foarte normal si firesc sa stau asta.
Eu am fost crescuta de aceasta bunica a mea (din partea mamei) intrucat ai mei au divortat cand eu aveam 3 ani si m-au lasat la bunici. Bunica mi-a fost mama, dansa m-a vegheat in noptile de fierbinteli cu bolile copilariei, a facut lectiile cu mine, m-a spalat, m-a hranit, m-a educat, m-a facut om, ei in datorez tot ce sunt si mai ales, cel mai important lucru, CREDINTA.. Astazi chiar si dansa s-a mirat ca m-am trezit atat de devreme, la 5 dimineata eram imbracata gata desi abia la 8
|
Draga Maria toate gandurile mele bune pentru bunica ta Tudorica.. Bunul Dumnezeu si Maica Domnului sa o ocroteasca in durerea prin care trece...
In alta ordine de idei nu imi pot stapani mirarea de ceea ce imi povestesti.. ce spital e ala frate?? Zici ca e din filmele de groaza!!! Eu am facut pana acum 2 colonoscopii si 2 gastroscopii si nu am avut dureri, si nici vorba de tipat..intr-adevar ca nici nu poti spune ca zburzi de fericire,, era un usor disconfort dar nicidecum ceea ce povestesti tu....
parintii mei(mama este si ea insulino dependenta) la fel, au facut si ei gastroscopii si colonoscopii cu un usor sedativ, deci nu erau sub anestezie totala, simteau tot si nici unul dintre ei nu s-a plans de dureri sau sa tipe... este ff clar ca e ceva in neregula cu acel spital la care a fost bunica ta...