Cooperarea materiala la pacat

[Fani71]

În prealabil postat de Jane Says

Fani, ca sa nu mai incep alt topic: imi recomanzi te rog ceva de citit despre Imperiul Bizantin? [ detalii despre cum era viata, societatea, ce legi aveau etc ]
Multumesc :>

Hm, acum nu-mi vin in minte decat carti mai teologice despre Bizant, ca cele ale lui Meyendorff. O sa caut sa vad daca imi mai vine in minte vreuna.

[Mihnea Dragomir]

Iată un caz tipic de cooperare materială la păcat: o asistentă medicală primeşte dispoziţia de a efectua injecţii cu Depo-Provera, un medicament care se injectează o dată la trei luni cu scopul de a împiedica zămislirea, ori, dacă aceasta s-ar produce, cu scopul ca "produsul de concepţie" să fie eliminat. Ea se adresează printr-o scrisoare preotului ei confesor, întrebându-l dacă, făcând acest lucru, comite sau nu păcat. Iată răspunsul preotului:


În mod clar, un catolic nu are dreptul de a ajuta pe cineva în administrarea nici unei metode contraceptive. Aşa cum este greşit pentru medic să prescrie asemenea "tratamente", când sunt folosite pentru controlul reproducerii, tot aşa este greşit pentru o soră medicală să execute asemenea acţiuni şi este necesar să verificaţi dacă angajatorul dv vă oferă dreptul de a refuza acest lucru.

În cazul în care angajatorul sau spitalul dv nu vă oferă dreptul de a refuza aceasta, puteţi să administraţi asemenea injecţii, sub presiune, dacă este singurul mijloc de a vă păstra slujba. Aceasta ar fi ceea ce se numeşte cooperare materială , adică a ajuta pe un altul să facă o acţiune care, luată în sine, nu este un păcat, ci este bună sau este indiferentă. Acţiunea de a face o injecţie sau de a da o medicaţie nu este intrinsec rea, deşi intenţia pacientei şi a medicului este imorală. Asemenea cooperări materiale sunt permise pentru motive suficient de serioase, aşa cum ar fi de exemplu necesitatea păstrării locului de muncă în cazul în care aveţi o dorinţă dreaptă, respectiv să vă aprovizionaţi pe dv şi familia dv şi să îi ajutaţi pe cei bolnavi prin practicarea meseriei de soră medicală. Totuşi, aveţi obligaţia de a încerca să găsiţi o altă poziţie ca soră medicală, una în care nu vi s-ar cere să acţionaţi împotriva legii morale.

Marea tragedie este că a fi soră medicală este o profesie eminamente creştină, una care s-a dezvoltat din Biserica Catolică, din viaţa de credinţă şi practica de a ne îndura de aproapele. (...)

[AlinB]

Ce faci daca lucrezi intr-o banca si banca imprumuta pe unu' sa-si deschida un bordel?

Iti dai demisia?

[Fani71]

Eu cred ca a ajuta pe cineva sa faca avort este totusi un lucru grav. Sigur ca daca ai circumstante atenuante este altceva, dar ramane grav penru ca participi la distrugerea unei vieti.
Dar a-l ajuta sa ia contraceptive este altcceva: daca este pacat sa folosesti contraceptive (ceea ce nu sunt de acord ca este in toate cazurile), ramane la nivelul constiintei acelui om, care isi face rau eventual numai lui insusi, nu si unei vieti nevinovate. Este ca in cazul mancarii de dulce in post.. ce ziceam mai sus. (de altfel nici atunci nu stim daca acel om nu manaca de dulce pentru ca este bolnav, aluza sau insarcinata..)

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de AlinB

Ce faci daca lucrezi intr-o banca si banca imprumuta pe unu' sa-si deschida un bordel?

Iti dai demisia?

E un exemplu foarte bun de cooperare materială. Aplici regulile de mai sus. Adică, ai o discuţie sinceră cu şeful întrebându-l dacă există posibilitatea de a refuza creditul din motive de conştiinţă. Dacă nu-ţi oferă această posibilitate şi e de prevăzut să îţi pierzi serviciul dacă refuzi, în condiţiile în care de acest serviciu depinzi tu şi familia ta, atunci acordarea creditului este acceptabilă moral (nu este păcat), dar respingerea lui este faptă suprameritorie (adică înseamnă îndeplinirea a mai mult decât minimul necesar pentru mântuire). Ar fi bine să cauţi o bancă în care mai există criterii morale sau un grad de libertate a angajatului, pentru ca asemenea dileme să nu se mai repete.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Fani71

Eu cred ca a ajuta pe cineva sa faca avort este totusi un lucru grav. Sigur ca daca ai circumstante atenuante este altceva, dar ramane grav penru ca participi la distrugerea unei vieti.
Dar a-l ajuta sa ia contraceptive este altcceva: daca este pacat sa folosesti contraceptive (ceea ce nu sunt de acord ca este in toate cazurile), ramane la nivelul constiintei acelui om, care isi face rau eventual numai lui insusi, nu si unei vieti nevinovate. Este ca in cazul mancarii de dulce in post.. ce ziceam mai sus. (de altfel nici atunci nu stim daca acel om nu manaca de dulce pentru ca este bolnav, aluza sau insarcinata..)

De observat că asistenta era catolică, adică obligată să urmeze norme morale care prevăd că opunerea la procreare în timpul actului matrimonial este păcat întotdeauna.

Diferenţa dintre "a ajuta la avort" (fapt care duce la excomunicare automată) şi "a ajuta la contracepţie" (fapt care este numai cooperare materială) este aceea că avortul este intrinsec rău, pe când administrarea anticoncepţionalelor nu este intrinsec rea. Păcatul avortului este consumat în chiar momentul în care are loc avortul, pe când păcatul contracepţiei este consumat în momentul în care o femeie, care ar lua Depo-Provera, ar avea legătură trupească cu soţul ei. Fapt care nu depinde de acţiunea noastră, pe care nu îl cunoaştem, dar îl putem prevedea.

[o_tzaranca]

concetul acesta functioneaza in islam.
noi nu am definit inca pacatul..mai avem pana la pacat.exe

[mihele_m]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Un concept care şi-a făcut loc tot mai mult în reflecţia teologică este cel de "cooperări materiale la păcat". Acestea sunt rele, deoarece, deşi nu sunt păcate ele însele, contribuie la răspândirea răului în lume. Pe de altă parte, se deosebesc de ceea ce numim "păcate străine" (apologia păcatului, a îndemna pe altul la păcat, a obliga un subordonat să păcătuiască etc).
Face bine sau face rău patronul unei şaormării (mă amuză termenul, nu mă pot abţine de a-l folosi) care, să presupunem, ar vinde şaorma în zi de vineri ? Face rău, deşi nu face un păcat. El nu mănâncă nici o şaorma în zi oprită, nici nu îndeamnă pe alţii să o facă, spunând că nu este păcat. La urma urmei, el nu te obligă să-i cumperi bucata de carne mărunţită, pierdută între cartofi şi varză. Şi totuşi, el "pune umărul" la ceva rău. El oferă posibilitatea greşelii şi se face vector al ispitei.

Voi reveni cu alte exemple, mai evidente.

Imi cer scuze cer permisiunea ,de a comenta putin ,pe baza articolului . Aveti mare dreptate atunci cind dati exemplul ,saormariei este foarte adevarat ,ca a minca carne in zilele de vineri este pacat pentru noi cei care tinem post ,dar pentru cei care nu au nici o treaba cu postul le este egal . In general patroni saormerilor sunt musulmani si nu stiu daca in traditia lor religioasa au si postul de miercuri si vineri sau numai la Sarbatoarea Ramazamului atunci cind postesc fara mincare si apa pina la Apusul Soarelui . Si fiindca ati deschis subiectul "Cooperarea materiala la pacat " Va intreb comercianti care au deschis in zilele de Dumineca atunci cind Bunul Dumnezeu ne-a dat Dumineca pentru odihna si pentru a merge la Biserica nu savirsesc un pacat? Deci inca o data se adevereste zicala sau mai bine zis pilda "BANUL ESTE OCHIUL CELUI RAU" sa nu-i spun direct pe nume . Doamne ajutane sa credem cu tot sufletul nostru in tine .

[mihele_m]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

De observat că asistenta era catolică, adică obligată să urmeze norme morale care prevăd că opunerea la procreare în timpul actului matrimonial este păcat întotdeauna.

Diferenţa dintre "a ajuta la avort" (fapt care duce la excomunicare automată) şi "a ajuta la contracepţie" (fapt care este numai cooperare materială) este aceea că avortul este intrinsec rău, pe când administrarea anticoncepţionalelor nu este intrinsec rea. Păcatul avortului este consumat în chiar momentul în care are loc avortul, pe când păcatul contracepţiei este consumat în momentul în care o femeie, care ar lua Depo-Provera, ar avea legătură trupească cu soţul ei. Fapt care nu depinde de acţiunea noastră, pe care nu îl cunoaştem, dar îl putem prevedea.

Credinta noastra in DUmnezeu este ca si"Imaginea unui tablou in relief ii da nuanta si culoare "

[mihele_m]

În prealabil postat de AlinB

Ce faci daca lucrezi intr-o banca si banca imprumuta pe unu' sa-si deschida un bordel?

Iti dai demisia?

Daca de acest servici depinde existenta familiei tale , a ta peronal nu ai sa pot face acest lucru . Si orsict de mult am dori sa nu pacatuim noi Mirieni nu o sa putem ajunge la desavirsire ,mai ales in vremurile de acum ,cind esti supus pacatelor ,vrind nevrind . Doamne Ajuta sa avem suficienta intelepciune sa nu cadem in pacate ,desi acest lucru repet este inevitabil . Fiindca asa cum spune Sfinta Scriptura suntem supusi pacatelor cu rivirea ,cu mirosul ,, cu gustul , cu pipaitul, cu auzul , cu fapta ,cu vorba si cu toate celelalte simturi ale noastre ,vrute si nevrute .D eci in concluzie niciodata nu putem spune ,noi muritori de rind ;Doamne eu sint cel mai mare credicios . Doamne eu nu ti-am gresit niciodata . ESte fals si va ramine fals fiindca noi nu putem fi desavirsiti niciodata . Incercam sa fim cit putem de drepti dar niciodata desavirsiti . Doamne Ajutane