Postul negru

[CristianR]

În prealabil postat de ahilpterodactil

Cu totul de acord (ma refer la miezul mesajului), multumesc pentru raspuns, Cristian!
Acum o mica nedumerire, una pe care o gasesc prielnica unei eventuale aprofundari: cand spui ca sufletul da continut vietii trupesti (sau celei duhovnicesti), la ce te referi mai exact? Despre ce fel de continut e vorba?
Multumesc....:)
Doamne ajuta!

Conținutul este însuși sufletul, care își caută o „casă” potrivită cu natura și cu aspirațiile sale. Viața lui nu este niciodată deplină în trup și tinde către mai sus mereu. Nu trebuie disprețuit nici trupul; doar trebuie înțeles că este limitat și trecător, iar legătura sufletului cu el trebuie slăbită de-a lungul vieții, în favoarea celei cu duhul.

[CristianR]

În prealabil postat de ahilpterodactil

...:)
Uite, iarasi o exprimare care ma imboldeste la comentarii! Acest cliseu (despre care presupun ca nu-ti apartine; probabil l-ai folosit in virtutea obisnuintelor de cugetare care se poarta pre la noi...) ma amuza si ma intristeaza deopotriva. Ma si imboldeste la niscaiva ipoteze...

Nu căuta să-mi găsești scuze pentru prostiile (nediminutivate) pe care le spun. Mi le asum. Dacă e un clișeu, tot a mea e prostia pentru că l-am preluat pe negândite.

Ma amuza, deoarece il gasesc, asa cum suna, o prostioara de toata frumusetea. Cum sa evaluezi in acest fel (cu acest termen) viata biologica? Ce, s-a terminat sacul cu criterii de evaluare a biologiei? Si cum ar putea sa fie viata asta biologica daca nu "in sine"? Poate fi altfel?....
Ma intristeaza, deoarece imi prilejuieste urmatorul gand: cat s-a latit, Doamne, axa vinovat-nevinovat in mintea noastra, a oamenilor!... Totul (pana si viata biologica) e tras pe roata plina de tepi a vinovatiei... Daca am ajuns sa ne punem problema de nu cumva respiratia omului, bataile inimii, cresterea parului ori clipitul sunt vinovate ori nevinovate: ce mai urmeaza? De unde puterea de fascinatie a acestei axe (vinovat/nevinovat) in intreaga noastra viata? De ce cugetam atat de generalizat in acesti termeni? Ce sa fie asta?...

Lucrurile au fost formulate mai fericit, evident, de către părinții postitori, în cărțile Filocaliei. Îmi amintesc că se spunea cam așa ceva: Afectele în sine (foamea, setea, somnul etc.) nu trebuie condamnate, fiind naturale și bune. (Asta am vrut să spun „viața biologică în sine nu este vinovată”). Atașarea de ele, însă, satisfacerea lor pentru plăceri, dezvoltarea patimilor prin atașamentul față de simțuri – sunt rele și condamnabile. Cea din urmă ar putea fi numită „viața biologică pentru sine”, adică cea trăită pentru ea însăși, care se limitează la ea și trăiește pentru ea.

Dar, evident, și formularea asta șchioapătă probabil, pentru că nu vreau să se înțeleagă că viața biologică (impersonală) este cea care se trăiește pe sine, ci subiectul uman este cel care o trăiește, iar el trebuie subînțeles în formulările acestea.

Dacă iar am spus prostii, nu te sfii să mă atenționezi și să mă ajuți, punând câte o proptea acolo unde vezi că zidul e șubred.

[sophia]

CristianR - dar cum faci deosebirea in biologicul de care spui? Unde si cum trasezi limita?
Iar partea cu sufletul si trupul nici nu cred ca este corecta. Sufletul este trimis pe pamant intr-un trup. Si impreuna trebuie sa traiasca si nu separat.
Chiar si dupa moarte ortodoxia are grija de trup, prin aceea ca interzice arderea. Iti cere sa-l lasi in pamant, ca dupa Inviere sufletul sa se intoarca acolo si sa-l gaseasca.
Si nici macar nu stiu daca, asa cum spui tu, sufletul isi cauta trupul potrivit. Exista atatea exemple de suflet sanatos si bun in trup bolnav si chinuit si invers... Cum reusesc sa fiinteze asa, nu stiu.
Eu asa am inteles.
Eu una n-am auzit de preot de mir sa dea cu tine de pamant din motive de post.
Monahii sunt altfel. Dar si acolo difera.
Am fost si la manastiri (de maici) si am vazut cum traiesc - au si perioade de post si de dulce. In Athos o fi altfel, nu stiu.

[Trimisul]

În prealabil postat de Trimisul

Voi aşa vorbiţi de post de parcă ar fi cine ştie ce mare greutate.

Păi nu e mai simplu să nu-ţi mai pese de dorul şi de dorinţa de păcate amestecate cu bucate? Nu e mai simplu să nu bagi nimic păcătos în gură, în ochi, să nu mai faci striptis cu guriţa şi cu limba hulind şi blestemînd şi înjurînd spre urechile altora?

E mai simplu şi mai uşor să nu mănînci păcate şi bucate decît să le mînci, e mai simplu să nu tot cauţi să priveşti pornografii fiind curios de perversiuni şi plăceri deşarte decît în tot momentul să-ţi fugă ochii după fuste scurte şi forme şi potriveli blestemate prin care vrei să batjocureşti din lăudăroşenie de sminţişor.

Deci a nu-ţi dori nimic rău nici pentru tine nici pentru alţii e cel mai simplu aşa că ce anume vă sperie în aşa hal ca pe viruşi?

Păi trebuie să ne fie frică de Dumnezeu ca să avem curajul să postim şi să nu mai păcătuim... şi nu invers.

În mod normal ar trebui să vă doriţi să postiţi tot timpul, toată săptămîna, toată luna, şi în posturile mari şi în afara lor. Mulţi sfinţi posteau tot timpul şi nu slăbeau fiindcă ''mâncarea Mea este să fac voia Tatălui Carele m-a trimis'' şi se chiar îngrăşau mîncînd mereu plinirea Voii lui Dumnezeu... şi mai şi răbdau pînă la sfîrşit zicînd : ''Facă-se Doamne nu precum aş vrea eu ci facă-se precum Tu voieşti să se facă voia Ta, aşa vreau să se facă.''

Deci nu mai vă panicaţi atîta disperîndu-vă că e grea porunca să faceţi ceea ce este cel mai uşor, adică să postiţi. Panica vă duce să ascultaţi de părerea lumii şi atunci fugiţi de frică şi mîncaţi... mîncaţi mîncare amestecată cu păcate... de frică... şi asta fiindcă omul se corectează mereu invers... se sperie, se clatină în credinţă, îi e frică să nu cumva să fi greşit cuiva şi se corectează disperat ascultînd de părerea lumii sau de medicii satanici lepădînd sfatul şi rugămintea Domnului Care îi cheamă pe toţi din dragoste ca să se mîntuiască şi să le fie mai bine şi să fie sănătoşi şi curaţi şi buni şi iubitori nu numai acum ci şi mîine şi în veşnicie.

Ţineţi toţi post negru non-stop şi veţi vedea că nu păţiţi nimic, ţineţi post la păcate şi la bucate amestecate cu spurcăciuni, la cărnărie, la mîncare lumească, dar nu uitaţi ca în acelaşi timp să vă şi curăţiţi şi să vă hrăniţi cu Dumnezeu: apă sfinţită, anafură, Cuvîntul şi voia lui Dumnezeu căci asta e mîncarea creştinului şi nu uitaţi că îngraşă... deci nu vă îmbuibaţi cu ea din frică şi lăcomie căci îngraşă, aşa că nu vă grăbiţi fiindcă graba strică treaba ci crezînd lucraţi ca să vă puteţi şi odihni între timp şi ca să nu ajungeţi să lucraţi nonstop de frică tot felul de griji deşarte şi absurde ci lucraţi mereu cîte un piculeţ de voie bună căci Dumnezeu vă vrea liniştiţi şi odihniţi şi binevoitori şi nu obosiţi şi îngrijoraţi de toate grijile deşarte pe care le lucraţi fără pauză certîndu-vă ca nebunii.

Practic, nu vă mai gîndiţi deloc să faceţi păcate şi să mîncaţi bucate spurcate ci scoateţi afară şi fugiţi de orice gînd şi orice părere şi orice ispită care vă îndeamnă la grijile deşarte, la părerile disperante ale lumii păgîne care se vrea stăpînă.

E foarte simplu: ascultaţi de Dumnezeu şi postiţi şi veţi vedea că de nimic nu aveţi nevoie. Credeţi numai. Iar a crede este foarte foarte uşor, cel mai uşor... Şi crezînd lăsaţi să fie voia lui Dumnezeu cu voi şi atunci ea este şi va fi şi veţi binevoii şi voi aşa ca El. Simplu, teoretic, practic şi eficient.

@Apropos caminaris:

am impresia, dupa ce am citit cam tot threadul (mai putin marca vsovi)....

Mă BUCUR! Tu citeşte-ţi numai postările tale că au marca ta (secera şi ciocanul şi lupii acoperiţi)! (nu sunt vsovi dar ştiu că pe mine mă confunzi cu el (şi altora li s-a mai întîmplat, poate din pricina semnăturii, cred că şi el credea în Adevăr!))

pentru restul credincioşilor:
N-am ţinut post negru săptămîna asta L,M,V pentru că sunt dezlegări şi pînă la înălţare cine poate posti cînd Mirele e cu noi?

Facem întrecerea săptămînală după înîlţare: Cine poate posti negru mai bine la păcate-fete-perversiuni, la greşeli-încurcări-înşelări şi la bucate lumeşti spurcate??! Ăla cîştigă!.. nu uitaţi să vă rugaţi să putem posti.

@apropos caminaris (nu citi că textul are marca Domnului!.. şi s-ar putea să scapi!)

În prealabil postat de sophia

Sufletul este trimis pe pamant intr-un trup.

De unde? Preexista undeva, in stare autonoma, fara de trup?
Eu cred ca sufletul e creat deodata si impreunat cu trupul. Asa apare om nou in lume.

[Copacel]

În prealabil postat de ahilpterodactil

De unde? Preexista undeva, in stare autonoma, fara de trup?
Eu cred ca sufletul e creat deodata si impreunat cu trupul. Asa apare om nou in lume.

Sfintii Parinti ce spun despre acest subiect ?

În prealabil postat de CristianR

Conținutul este însuși sufletul, care își caută o „casă” potrivită cu natura și cu aspirațiile sale. Viața lui nu este niciodată deplină în trup și tinde către mai sus mereu. Nu trebuie disprețuit nici trupul; doar trebuie înțeles că este limitat și trecător, iar legătura sufletului cu el trebuie slăbită de-a lungul vieții, în favoarea celei cu duhul.

Him...
Uite, frate, aici iarasi ma poticnesc eu. Sper sa ai rabdare cu sacaielile mele, intrucat mintea mea e batrana si plina de prostii - astfel incat eforturile pe care le fac sunt adesea sterile si dau rezultat prost. Daca scriu ce imi trece prin minte, e mai intai ca sa ma limpezesc intrucatva in discutiile cu fratii. Sau sa capat eventuale repere, ca sa nu ratacesc de tot...

Vad, asadar, un continut care e dinafara sufletului. Mintea cunoaste ca sufletul e ranit, muribund si poate ajuta la intremarea acestuia, precum si la insanatosirea corpului.
Duhul omului poate fi ajutat prin intermediul mintii. Lucrarea acesteia din urma poate atrage Harul si lucrarea Lui in om (trup si suflet).
Asadar continutul de care vorbim eu il vad ca fiind unul haric, dumnezeiesc. De pilda, cuvintele si energia rugaciunii, care sunt primite si folosite de omul rugator, vin tot din Har. Lucrind cu staruinta si cu smerita cugetare rugaciunea, mintea improspateaza continutul sufletului si transfigureaza intunericul din trup si din suflet in curatie luminoasa...
Ca si cum peste apa murdara dintr-un pahar picuri, strop cu strop, apa limpede... Treptat (iar asta inseamna ani de nevointa si conlucrare cu Harul) tot continutul paharului devine limpede.
Cand ajunge limpede, omul devine, in sfarsit, persoana. Si sta in comuniune deplina cu Persoanele... A devenit straveziu, a devenit una cu Lumina...

Iata, asa inteleg eu problema acestui continut pe care il primim, de voim, in Biserica. Intrucat tot mestesugul transformarii si toata taina preschimbarii apelor omului are loc in Biserica. Pentru aceasta lucrare a lasat Hristos un Alt Mangaietor.

Asa inteleg, sa ma ierti daca spun prostii si sa ma indreptezi.
Doamne ajuta!

În prealabil postat de Copacel

Sfintii Parinti ce spun despre acest subiect ?

Daca vrei sa-mi amintesti...
Multumesc frumos.

[Trimisul]

''După ce s-a rugat şi a postit, a murit pe cruce păstorul cu crucea şi a înviat a 3-a zi după Scripturi, aşa cum a crezut şi apoi a suflat peste ei sufl-are de viaţă.... viaţă veşnică!

Aşa apare sufletul!.. cel care nu vrea să scape... de răspundere!

După Înălţare le-a trimis de la Tatăl toată puterea sufletului... şi aşa au răbdat pînă la sfîrşit toată batjocura şi ocara ce le venea să-i omoare de la toate sufletele oamenilor răi care nu au vrut să creadă pentru ca să-şi scape sufletul... de răspundere.

''Pui de năpîrci şi de vipere cine v-a învăţat pe voi să fugiţi de răul care vine?... Cine vă scapă pe voi? Duhul deşert al lumii păgîne sau umbra morţii? Dipserarea şi panica vă duce la trădare de Dumnezeu şi o să daţi orice, şi viaţa, şi sfinţenia şi pe Domnul numai ca să scăpaţi şi apoi de nemulţumire şi revoltă ajungeţi de vă răzbunaţi ca proştii pe... pe... pe... toţi... împlinind blestemul şi hula!

Preasfîntă fecioară scapă-ne pe noi de neamul acesta desfrînat şi viclean şi fariseu şi ipocrit şi trădător... de neamul lumii păgîne şi de duhul lui rău ce ni se bagă în sine şi în cuvînt şi în ochi... scapă-ne de serv-vicii!

[Copacel]

În prealabil postat de ahilpterodactil

Daca vrei sa-mi amintesti...
Multumesc frumos.

"A făcut trupul din pământ, iar suflet raţional şi gânditor i-a dat prin insuflarea Sa. Aceasta numim chip dumnezeiesc."
" Trupul şi sufletul au fost făcute deodată, iar nu întâi unul şi apoi celălalta"
(Sfantul Ioan Damaschin)