Cunoasteti preoti de mir deosebiti?

[gheorghie]

un preot deosebit si loc de inchinare deosebit pentru mine este Paraclisul Sf. Stelian si parintele Calin. Locatia Cluj, starada Louis Pasteur.
nu ma pricep sa descriu in cuvinte dar o sa zic cateva lucruri.. lacasul este construit asemena bisericilor grecesti si din exterior are forma unei biserici bazilica. slujba se tine doar cu lumini de luminari, podeaua este din piatra sparta ce aduce aminte de vechile chilii si biserici rupestre. Slujbele se tin ca la muntele Athos in stil bizantin, la cor canta in fiecare duminica grupul Sf. Ioan Damaschin, iar la liturghii te simti ca in manastirile din muntele Athos. Iar despre pr. Calin....in sfarsit am gasit un duhovnic, dupa 4 ani de cautari prin Cluj si imprejurimi..

[tabitha]

În prealabil postat de gheorghie

un preot deosebit si loc de inchinare deosebit pentru mine este Paraclisul Sf. Stelian si parintele Calin. Locatia Cluj, strada Louis Pasteur.
nu ma pricep sa descriu in cuvinte dar o sa zic cateva lucruri.. lacasul este construit asemena bisericilor grecesti si din exterior are forma unei biserici bazilica. slujba se tine doar cu lumini de luminari, podeaua este din piatra sparta ce aduce aminte de vechile chilii si biserici rupestre. Slujbele se tin ca la muntele Athos in stil bizantin, la cor canta in fiecare duminica grupul Sf. Ioan Damaschin, iar la liturghii te simti ca in manastirile din muntele Athos. Iar despre pr. Calin....in sfarsit am gasit un duhovnic, dupa 4 ani de cautari prin Cluj si imprejurimi..

Foarte frumos și reconfortant să mai citești asemenea relatări pe forum. Mulțumim !

În prealabil postat de fallen

Poate cineva sa raspunda la o intrebare ?
Casatoria e pentru trup sau pentru suflet?

Fiind intre doi oameni, se intelege cum e...:)

[tabitha]

În prealabil postat de ioan cezar

Fiind intre doi oameni, se intelege cum e...:)

E pentru "trupul duhovnicesc" - sufletul cam rămâne pe dinafară, că e prea sentimental ! :)


(a se citi mai departe pe topicul cu războiul duhovnicesc în căsnicie......................)

PS : fallen, don't take it to the heart !

În prealabil postat de mirela.t

E pentru "trupul duhovnicesc" - sufletul cam rămâne pe dinafară, că e prea sentimental ! :)


(a se citi mai departe pe topicul cu războiul duhovnicesc în căsnicie......................)

PS : fallen, don't take it to the heart !

Mirela, ca nu pricepi, te pricep...:) Nici eu nu ma pricep la multe, ohoho...
Ca te mai si lauzi cu nepriceperea, iar te inteleg, ca mai stiu eu un nepriceput pe aici pe forum...:)
Dar ca nu vrei sa faci un efort ca sa te lamuresti... Iaca asta nu mai pricep!

Trupul duhovnicesc este cel nou, al mirilor, nascut prin Taina Cununiei. E unitatea lor pecetluita si hranita prin harul primit in Sfanta Taina.
Inainte de Taina avem doi oameni, fiecare cu trupul si duhul lui.
Prin Taina, pe langa acestia, apare o noua realitate ontologica: fiecare este si parte a unui nou organism, sa spun asa, organismul nou numit familie (deocamdata fara copii).

Asadar, un om casatorit, unit prin Taina Cununiei, vietuieste in doua planuri distincte: unul al propriei fiinte (trupul si duhul personal) si unul al cununiei, al legaturii, al organismului (trup) nou conferit prin harul Tainei: impreuna cu sotul, parte dintr-un nou corp/trup/organism - cel al unitatii mirilor binecuvantati de Dumnezeu.

Similar si cu omul crestin. El are, intr-un sens, doua identitati (si doua pasapoarte):
a) un intreg care este persoana mea, trupul si sufletul meu numit cu numele meu;
b) iar acest intreg (trup si suflet) este totodata parte (madular, membru) din trupul mistic al Bisericii.
Cat priveste pasapoartele:
a) unul este pentru persoana mea prin lumea aceasta, ca sa trec dintr-un loc geografic in altul, pe aici prin Cosmos (deocamdata am acces doar pe Terra, dar in viitor poate fac plaja chiar pe Sirius, mai stii?)
b) unul este pentru Imparatia lui Dumnezeu, pentru identitatea mea de crestin care nadajduieste la hristificare, la mantuire. Pentru Biserica. L-am primit la Botez si il tin ascuns intr-un buzunar tainic al inimii mele, scotindu-l sau nu de acolo... alegerea mea...

Ca acestea sunt simultan convive in una si aceeasi persoana, fara schizoidia de care te tot temi (oare de ce?), e evident.
Dar nu stiu cum sa-ti spun mai bine... In fine...

Imi amintesc o dificultate asemanatoare la studentii de la psihologie: unii nu reusesc in ruptu capului sa inteleaga ca una e psihologia individuala, alta e psihologia de grup.
Nu fac distinctia intre paliere ale fiintarii omenesti cu mecanisme si legi diferite...
Ca urmare, intalnim in psihologia sociala sau in terapia de familie (ca sa dau doar doua exemple) tendinta de a reduce mecanismele si legile grupului la alaturari (atentie!), la insumari ale mai multor psihologii individuale. Nimic mai strain de realitate!
Si invers, intalnim la sociologi tendinta, uneori, de a omite ca fenomenele sociale sunt traite si purtate de persoane concrete, in carne si oase. Asadar ca exista SI o functionare psiho-comportamentala individuala, nu doar de massa.

Aceeasi problema si cu instantele psihicului: unii cred ca functionam doar constient, altii doar subconstient iar altii cred ca traim doar inconstient... Greu pricep unii ca orice om functioneaza in orice moment al vietii (ma refer la starea de veghe, in somnul profund constiinta fiind abolita) SIMULTAN IN TREI MODURI: CONSTIENT, SUBCONSTIENT SI INCONSTIENT. Viata fiecarui om este o simfonie permanenta intre cele trei modalitati de procesare si vibratie: C, S, I...

Revenind la Taina Cununiei, procesul seamana teribil cu cel descris in psihologia dezvoltarii: prin relatia cu semenii si in virtutea predispozitiilor inscrise in gene ale fiintei umane, puiul de om care se dezvolta normal, devine la un moment dat capabil SI de o viata constienta. Similar, prin Taina, intrind IN COMUNIUNEA MIJLOCITA PRIN HARUL CONFERIT IN SFANTA TAINA, fiecare dintre miri devine capabil sa traiasca SI ... cununat.

Cununia nu este o alaturare a doua singuratati, fiecare trup si suflet.
Ci este un dar pentru impletirea prin har a mirilor la un nou nivel de fiintare omeneasca: cel al organismului unit, unde liantul e harul.

Nu mai stiu cum sa zic... ma opresc aici... Poate imi dai un feedback, ca m-am consumat nitel si totusi nu pot sa fiu multumit de exprimarea mea... Ma tem ca e musai sa scot creionul poeziei ca sa iti cant ceva pe tema asta... Altfel nu ma pot exprima, bag de seama...:)

P.S. Nu stiu de ce am mai deschis gura... Spusesera deja Delia, Npriceputu si alti crestini, lucruri de toata isprava pe tema asta.

[tabitha]

De Priceput, am perceput foRte bine ce vrei sa zici. Desi poate las o impresie tampa, haha :)).
Insa cu feedback-ul stau mai prost pentru ca nu ma motiveaza discutia in sine - prea fada pentru gustul meu - si nici nu face subiectul topicului.

Mai bine-mi scrii o poezie! :)

În prealabil postat de mirela.t

De Priceput, am perceput foRte bine ce vrei sa zici. Desi poate las o impresie tampa, haha :)).
Insa cu feedback-ul stau mai prost pentru ca nu ma motiveaza discutia in sine - prea fada pentru gustul meu - si nici nu face subiectul topicului.

Mai bine-mi scrii o poezie! :)

....:) Daca ma viziteaza muza, de ce nu?... Cu toata dragostea, surioara mea buna, ti-oi scrie...
Dumnezeu sa ne ocroteasca si sa ne lumineze cu harul Lui! AMIN+

[fallen]

În prealabil postat de fallen

Poate cineva sa raspunda la o intrebare ?
Casatoria e pentru trup sau pentru suflet?

??? "Sa mor daca mai stiu" in ce context am intrebat eu chestia asta! Pun intre ghilimele sintagma respectiva fiindca inca nu a reusit nimeni sa ma lamureasca daca o astfel de exprimare este permisa sau ... mai putin. Sau daca o putem utiliza doar cel mult in gluma si nu atunci cand facem referiri la lucruri serioase, de exemplu cand ne intreaba seful sau sotul despre lucruri extrem de importante... (pe care le-am uitat, desigur...)

Cat despre dilema initiala .. cel putin un motiv i-am gasit, atat pentru suflet cat si pentru trup. Daca nu foloseste la altceva, macar e o solutie impotriva desfraului. Dar cu siguranta mai sunt si altele pe care nu le stiu eu, din pacate, sau n-am avut privilegiul, "darul" sa le aflu...

Dar hai sa nu mai spurcam acest subiect cu adevarat deosebit care a fost deschis aici, sa nu ii facem de rusine pe pastorii nostri spirituali care poate chiar sunt deosebiti. Uneori ma intreb daca o pacatoasa indaratnica ca mine nu constituie o "incercare prea grea" pentru un profesionist care poate e la inceput de drum si pana acum a avut numai "succesuri". Sa ne rugam sa le dea Dumnezeu sanatate, intelepciune si muuuulta rabdare cu catari dinastia ca mine...

De fapt doar eu l-am spurcat pana acum, cu temerile mele legate de casatorie si mai ales de ceea ce dl. Cezar numeste "schizoidie". Cred ca ceea ce ma tem eu, de fapt este sa nu mi se ceara sa ma transform, sa pretind ca sunt altceva, sa renunt la acea parte care este spiritul, nu stiu exact...dar ceea ce stiu e ca toata lumea de cand eram copil, incearca sa ma schimbe fiindca nu le convine cum sunt de fapt iar mie nu-miplace in ruptul capului sa joc teatru, sa mint si sa ma prefac, poate pt ca mi-e frica sa nu ma schimb de tot si sa pierd acea parte a sufletului care e numai a mea.

În prealabil postat de fallen

??? "Sa mor daca mai stiu" in ce context am intrebat eu chestia asta! Pun intre ghilimele sintagma respectiva fiindca inca nu a reusit nimeni sa ma lamureasca daca o astfel de exprimare este permisa sau ... mai putin. Sau daca o putem utiliza doar cel mult in gluma si nu atunci cand facem referiri la lucruri serioase, de exemplu cand ne intreaba seful sau sotul despre lucruri extrem de importante... (pe care le-am uitat, desigur...)

Cat despre dilema initiala .. cel putin un motiv i-am gasit, atat pentru suflet cat si pentru trup. Daca nu foloseste la altceva, macar e o solutie impotriva desfraului. Dar cu siguranta mai sunt si altele pe care nu le stiu eu, din pacate, sau n-am avut privilegiul, "darul" sa le aflu...

Dar hai sa nu mai spurcam acest subiect cu adevarat deosebit care a fost deschis aici, sa nu ii facem de rusine pe pastorii nostri spirituali care poate chiar sunt deosebiti. Uneori ma intreb daca o pacatoasa indaratnica ca mine nu constituie o "incercare prea grea" pentru un profesionist care poate e la inceput de drum si pana acum a avut numai "succesuri". Sa ne rugam sa le dea Dumnezeu sanatate, intelepciune si muuuulta rabdare cu catari dinastia ca mine...

De fapt doar eu l-am spurcat pana acum, cu temerile mele legate de casatorie si mai ales de ceea ce dl. Cezar numeste "schizoidie". Cred ca ceea ce ma tem eu, de fapt este sa nu mi se ceara sa ma transform, sa pretind ca sunt altceva, sa renunt la acea parte care este spiritul, nu stiu exact...dar ceea ce stiu e ca toata lumea de cand eram copil, incearca sa ma schimbe fiindca nu le convine cum sunt de fapt iar mie nu-miplace in ruptul capului sa joc teatru, sa mint si sa ma prefac, poate pt ca mi-e frica sa nu ma schimb de tot si sa pierd acea parte a sufletului care e numai a mea.

Rămâi aşa cum eşti! Oamenii imperfecţi sunt adorabili. Cred că Dumnezeu se uită la sufletul omului şi nu stă să despice firul în zece aşa cum facem unii dintre noi.