Discernamantul duhovnicesc

[AlinB]

În prealabil postat de Tartaruga

Multumesc Mirela,
Cred ca pentru vaduva, pierderea sotului este partea cea mai dureroasa, nu mijloacele de intretinere, ca daca acela nu se casatorea, femeia ramanea exact in aceeasi situatie, nu si-a pierdut mijloacele de intretinere din cauza casatoriei cu el. Iar vaduva fiind, se poate recasatori. Ceea ce nu imi place in poveste este ideea aceluia de a se casatori de gura mamei in loc de a se casatori din iubire. Nu cred ca iubirea poate veni asa, la comanda. Sau poate ma insel.

1. Pe atunci si in acel loc, probabil ca o femeie vaduva nu se putea recasatori asa usor.

2.Depinde ce intelegi tu prin iubire. Eu zic ca mai e loc de maturitate pe linia asta, mai ales in conjuctie cu ce spune crestinismul despre iubire, nu lumea moderna fandosita si romantata aiuristic.

[AlinB]

În prealabil postat de ovidiu b.

Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Arsenie_Boca.

Este un articol destul de slab dpdv al normelor de editarea a unui articol serios - probabil ca pe partea romaneasca de wikipedia, moderatori nu prea sunt.

De ce spun asta?

Pentru ca la articolele serioase, pentru afirmatiile importante sunt trimiteri la surse.

Ori, din cate am vazut acela articol nu are nici o trimitere pentru ce este scris acolo, ar putea fi fantezia oricui.

Si din pacate cum a remarcat si altcineva, pe tema Arsenie Boca circula din pacate atat de multe fantezii ca exista riscul ca ceea ce este bun, adevarat, sa dispara sub noianul de gunoi.

Dacă această sursă minte atunci mint și eu. Dar am alte surse, relatări ale celor care l-au cunoscut (sunt relatate în cărți, în mărturii) că părintele a ajutat la aducerea din muntele Athos a Filocaliei (primele 4 volume) și că a ajutat la editarea lor. Am găsit relatări că Părintele Serafim Popescu de asemenea a contribuit la aducerea Filocaliei în țară, el râmânând încă un an în muntele Athos după ce Părintele Arsenie a revenit în țară.

Pai fa tu completari cu ce ai pe aceasta tema, dar binenteles de preferat pe alt topic, ca asa cum s-a spus, aici era vorba despre altceva.

Alin, am precizat că nu susţin cu tărie ideea aducerii Filocaliei în ţară de Părintele Arsenie Boca şi că am să mai "sap" în această privinţă.

În prealabil postat de AlinB

Si din pacate cum a remarcat si altcineva, pe tema Arsenie Boca circula din pacate atat de multe fantezii ca exista riscul ca ceea ce este bun, adevarat, sa dispara sub noianul de gunoi.

Adevărul va dănui, idiferent de câte fantezii sunt sau vor exista. Nu crezi? Ceva concret legat de "fanteziile" astea?

[Mihailc]

În prealabil postat de ovidiu b.

Alin, am precizat că nu susţin cu tărie ideea aducerii Filocaliei în ţară de Părintele Arsenie Boca şi că am să mai "sap" în această privinţă.

Ovidiu, în anii '30 părintele Stăniloae deţinea deja fotocopiile ediţiei greceşti din 1893 tipărită în două volume exact după ediţia princeps din 1782. Deci părintele Arsenie Boca nu avea ce să aducă de la Athos, în afară de eventuale manuscrise ale traducerii paisiene.
Să ne înţelegem: Filocalia tradusă de părintele Stăniloae este cea a lui Nicodim Aghioritul şi Macarie al Corintului, cu note şi aprofundări hermeneutice personale pe marginea textului deja antologat de cei doi sfinţi de origine greacă din secolul XVIII.

Adevărul va dănui, idiferent de câte fantezii sunt sau vor exista. Nu crezi?

Şi eroarea dăinuie, iaca adventiştii sărbătoresc azi-mâine două secole de halucinaţie pe martinela creştinismului.

Ceva concret legat de "fanteziile" astea?

Pe lista ta de "etaloane" ale BO figurează şi Dumitru Constantin Dulcan, unul dintre pionierii ideologiei new-age în România, şi mentor al minisectelor româneşti generate de adaptarea locală a sincretismului amintit mai sus . Una dintre acestea (sau poate şi altele), îl consideră pe Arsenie Boca reîncarnarea lui Zalmoxis, inventând o genealogie a părintelui pur geto-dacă, concomitent cu elaborarea şi răspândirea unei profeţii în conţinutul căreia pAB (prescurtarea nu e neapărat peiorativă) este plasat într-o succesiune de iniţiaţi din care fac parte toţi fondatorii de religii cu impact mondial. Şi cum new-age -ul românesc crede cu tărie că România o să ajungă buricul spiritual al pământului, l-au găsit pe pAB pe post motor al acestei metamorfoze. Mai sunt şi altele, dar deja pic de somn.

Editat.....

În prealabil postat de Mihailc

Ovidiu, în anii '30 părintele Stăniloae deţinea deja fotocopiile ediţiei greceşti din 1893 tipărită în două volume exact după ediţia princeps din 1782. Deci părintele Arsenie Boca nu avea ce să aducă de la Athos, în afară de eventuale manuscrise ale traducerii paisiene.

Bine, am înţeles, dar totuşi circulă şi ideea pe care eu am susţinut-o iniţial. De asta spun că vreau să cercetez să mă conving de unde această idee greşită, dacă ea este greşită bineînţees. Poate există explicaţii a acestor confuzii sau poate o să mi se confirme ideea pe care tu o susţii. Am să apelez la persoane avizate.

În prealabil postat de Mihailc

Şi eroarea dăinuie, iaca adventiştii sărbătoresc azi-mâine două secole de halucinaţie pe martinela creştinismului.

Asta spuneam şi eu. Dacă există erori pe tema pAS atunci ele se vor îndrepta şi adevărul va ieşi la iveală, la fel şi vice versa.

În prealabil postat de Mihailc

Pe lista ta de "etaloane" ale BO figurează şi Dumitru Constantin Dulcan, unul dintre pionierii ideologiei new-age în România, şi mentor al minisectelor româneşti generate de adaptarea locală a sincretismului amintit mai sus . Una dintre acestea (sau poate şi altele), îl consideră pe Arsenie Boca reîncarnarea lui Zalmoxis, inventând o genealogie a părintelui pur geto-dacă, concomitent cu elaborarea şi răspândirea unei profeţii în conţinutul căreia pAB (prescurtarea nu e neapărat peiorativă) este plasat într-o succesiune de iniţiaţi din care fac parte toţi fondatorii de religii cu impact mondial. Şi cum new-age -ul românesc crede cu tărie că România o să ajungă buricul spiritual al pământului, l-au găsit pe pAB pe post motor al acestei metamorfoze. Mai sunt şi altele, dar deja pic de somn.

Da e o fantezie dar ea nu va denatura cu nimic adevărul. Puţin dicernământ poate ajuta un creştin ortodox să observe fanteziile respective. Dumitru Constantin Dulcan nu reperezintă unul din etaloanele mele...deși este menționat în mărturii. Nu știu nimic despre el și activitatea lui. Și apropo eu nu am întâlnit aceste puncte de vedere în carțile sau relatările despre pAB, cărți editate cu binecuvântare.

[glykys]

Nu vreau sa polemizez cu nimeni, dar tocmai citeam "Glafire" a lui Badilita si cand am ajuns la studiul despre par. Staniloae, mi-am adus aminte de discutia de pe forum.


Iata ce scrie Badilita in "Glafire...", in articolul consacrat par. Staniloae:

"Numele lui Staniloae va ramane pentru totdeauna legat de cel al Filocaliei romanesti, la care a lucrat cu intreruperi jumatate de secol. Nichifor Crainic vorbea despre rugaciunea inimii si despre Filocalia lui Nicodim si a lui Macarie in cursurile sale de Teologie mistica din anii 30, pornind mai cu seama de la lucrarile publicate de I. Hausherr in OC.
Nota - Intr-o nota din cartea sa despre Palamas, Staniloae spune ca ar fi vazut cu ochii lui un mansucris continand traducerea integrala a Filocaliei in romaneste pe biroul lui N. Crainic la Bucuresti. In opinia sa, era vorba despre o traducere facuta de grupul lui P. Velicikovschi la sfarsitul sec. al xVIII-lea. In aceeasi nota, Staniloae citeaza elogios cursul de teologie mistica al lui Crainic, a carei versiune litografiata fusese publicata in 1936.

El consacrase de asemenea, prelegeri intregi lui P. Velicikovschi, traducatorul Filocaliei in slavona si in romaneste de la sfarsitul secolului al XVIII-lea. Lui D. Staniloae i se cade insa atribuirea titlului de Doctor philocalicus (valachicus).
Parintele Dumitru a aflat despre antologia lui Nicodim (sec. al XVIII-lea) gratie unor doi vechi studenti de-ai sai, deveniti calugari. Este vorba despre parintele Arsenie Boca si parintele Serafim Popescu, personaje cunoscute in mediile ascetice romanesti, care si-au putut procura, cu ocazia unui pelerinaj la muntele Athos, prin 1940, un exemplar din cea de-a doua editie a Filocaliei grecesti. Noul editor, Panaghiotis A. Tzelatis, adaugase la cuprinsul primei editii cateva capitole ale patriarhului Kallistos. In rest, nu schimbase nimic. Staniloae a fost entuzismat de aceasta descoperire si s-a apucat de treaba. Primul volum a aparut in 1946...."

"Cel de-al doilea aspect care trebuie subliniat este ca varianta romaneasca a Filocaliei difera din mai multe puncte de vedere de cea a lui "Nicodim - Tzelatis", adusa de la muntele Athos de cei doi ucenici a lui Staniloae. Mai intai, ea dispune de o serie de introduceri personale ce apartin traducatorului. Pe de o parte, aceasta fructificta studiile stiintifice recente, iar pe de alta parte, realizeaza propriile investigatii, in special asupra traducerii manuscrise a traducerilor romanesti anterioare. O alta diferenta majora tine de succesiunea autorilor si a operelor... " (pp. 249-252).


Sper sa ii fie cuiva de folos...

Cand am citit fragmentul acela cu indrumarea la casatorie a viitorului preot, de catre Parintele Arsenie Boca, am avut la un moment dat tendinta de a schita un punct de vedere entuziast (intrucat imi paruse ca intrezaresc un sens minunat in acea mult discutata indrumare), intr-o nota pe care urma sa o redactez a doua zi, "cu mintea limpede", cum ziceam. Sper ca iti mai amintesti, draga Mirela!
Si nu am scris nimic pana azi. Si nici azi nu voi scrie.

De ce asa?
Pentru ca a doua zi a inceput sa ma framante tot mai serios intrebarea: cum sa fac eu, cel care sunt cum sunt, o interpretare (fie si favorabila/pozitiva/laudativa) a deciziei Parintelui?

Am eu discernamantul duhovnicesc pentru a aborda discernamantul duhovnicesc al Parintelui Arsenie?

Punindu-mi in acest fel problema, am vazut ca raspunsul era evident: nici vorba sa mai scot vreun sunet...

Cred ca e folositor pentru noi, crestinii, sa ne tinem la tacere cand suntem ispititi sa evaluam discernamantul duhovnicesc al unui preot. (Asta doar daca nu suntem duhovnicul sau superiorul ierarhic al parintelui respectiv, caz in care e slujirea noastra sa o facem.)

Regret ca nu am scris textul, pe de o parte... In mintea mea suna frumos si imi inchipuiam ca am avut o adevarata revelatie...:) Si apoi, deja promisesem ca scriu...
Pe de alta parte ma bucur si multumesc lui Dumnezeu ca am inteles sa ma retin, in ciuda faptului ca totul in mine parea ca imi da ghes...
Te rog sa ma ierti ca nu m-am tinut de promisiune, Mirela. Sper ca ai inteles si ca accepti motivul meu, pe care nu il pot nicidecum ignora. Nu am discernamantul de a comenta (si nici macar gandi!) discernamantul duhovnicesc al Parintelui Arsenie Boca. Asta in cazul, desigur, ca nota aceea este autentica si corect formulata (ceea ce nu e deloc demonstrat).

Inca o data imi cer iertare. Domnul fie cu noi!

P.S. Banuiesc ca voi produce oarecare iritare, insa va marturisesc, totusi, ca topicul mi se pare nepotrivit, din motivul precizat mai sus: nu avem noi insine, cred eu, discernamantul duhovnicesc pentru a cuprinde discernamantul duhovnicesc al parintilor... Nu va suparati pe mine, va rog.

[tabitha]

Cezar dragă, sper să îţi mai aduci aminte ceva : Dumnezeu nu ne vrea proşti !

Discernământul trebuie să se manifeste şi din partea turmei, nu numai a păstorilor. Does it make any sense?!..

Pe mine nu mă irită cele ce ai zis. :) Nu ţin să probez nimic aici, dar aşa cum am mai zis, povestea aceea nu am inventat-o eu (e preluată de pe alt site, pare-mi-se Formula As, dar am mai văzut-o menţionată şi pe diverse bloguri româneşti).
Acum, că unii nu suportă să audă decât laude la adresa pAB, e problema lor.

O săptămâna în pace vă urez tuturor.

P.S. Pentru cei care încă mai au dubii sau neclarităţi asupra motivaţiei topicului de faţă vreau să reafirm că el nu este o denigrare la adresa păr. Arsenie Boca. Legat de povestea respectivă - menţionată ON TOPIC pe alt topic - nu le mai spun decât atât :
Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi mai înseamnă şi Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face. În percepţia mea, cam asta e tot despre tema respectivă. Peace!