Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Minuni ale Ortodoxiei > Intamplari adevarate
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1  
Vechi 22.10.2007, 17:14:43
Oanna Oanna is offline
Junior Member
 
Data înregistrării: 20.10.2007
Mesaje: 6
Implicit

Doamne ajuta!
Si familia mea, ca multa lume ce i s-a inchinat lui, a primit ajutor neintarziat de la Sfantul Ioan Rusul, cel ce iubeste copiii si ii ocroteste.
Citisem viata Sfantului Ioan Rusul cu vreo 6-7 ani in urma, pe cand eram studenta si mi-a placut mult, nestiind ce rol frumos va avea in viata mea. Dar carticica cu viata lui a ramas undeva printre cursuri, la parintii mei, dupa terminarea facultatii. Si imi aduceam aminte rar de Sfantul.Dar cred ca Sfantul a fost mereu in viata noastra; asa imi explic purtarea lui de grija in anii ce au urmat.
Eram insarcinata si sarcina nu mergea foarte bine. Prin luna a 6a lucrurile s-au inrautatit, contractiile fiind foarte dese, copilul se auzea foarte slab, etc. Mergeam la medic in fiecare zi, de trei saptamani deja, pentru supravegherea bebelusului. Intr-o zi medicul mi-a spus ca nu aude copilul, nu reuseste sa ii asculte bataile inimii. A vrut sa ma internez in spital cat mai repede, adica a doua zi. Va face investigatii dar sa fiu pregatita, avand in vedere parcursul sarcinii, sa primesc si vestea ca voi pierde sarcina.
Pentru mine si sotul meu a fost cumplit sa gandim ca e posibil sa pierdem copilul. Imi era frica de ziua care urma. Oboseala si incercarile de inainte isi spuneau cuvantul.
Dar Dumnezeu lucreaza in chip minunat. Un coleg de servici al sotului, care tocmai a fost intr-un pelerinaj ce a cuprins si insula Evvia, a trecut pe la noi si ne-a lasat o cutiuta cu ulei sfintit, aghiazma si un fir de ata care mi-a spus ca era acolo, langa sfintele moaste.
Seara durerile s-au intetit si mi-am amintit de cutiuta Sfantului, m-am dat cu ulei sfintit, cu aghiazma si mi-am legat ata in jurul burticii. Imi era frica si plangeam; tare mult imi doream sa citesc viata Sfantului ca sa-mi mai iau gandul. Eram sigura insa ca am lasat carticica despre sfant la parinti. Am intrat in camera copiilor sa ii vad si in biblioteca, la lumina veiozei am vazut Cartea pe raftul de jos, cu icoana Sfantului spre mine. M-am bucurat mult. Am recitit-o si am adormit. A doua zi am plecat la spital, iar ata nu am scos-o. Medicul a constatat ca inima bebelusului batea cu putere iar eu aveam un alt tonus. Am repetat analizele si totul a iesit neasteptat de bine. Restul sarcinii a decurs fara pericole majore. In acest rastimp nu am mai dat jos ata de la burtica si ne-am rugat Sfantului. Am nascut la 42 de saptamani, o fetita de 3,300kg. I-am pus numele Ioana si pe 1 noiembrie va implini 2 ani. Fratiorii ei stiu ca Sfantul Ioan Rusul a ocrotit-o pe Ioana iar micuta are permanent aproape o iconita cu Sfantul.

V-am povestit acestea spre Slava Lui Dumnezeu si spre intarirea celor care sufera si asteapta ajutor din partea Sfintilor Sai.
Reply With Quote
  #2  
Vechi 23.10.2007, 06:46:44
mirelat
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Oanna
I-am pus numele Ioana si pe 1 noiembrie va implini 2 ani. Fratiorii ei stiu ca Sfantul Ioan Rusul a ocrotit-o pe Ioana iar micuta are permanent aproape o iconita cu Sfantul.

V-am povestit acestea spre Slava Lui Dumnezeu si spre intarirea celor care sufera si asteapta ajutor din partea Sfintilor Sai.
Sa va traiasca fetita, multi ani fericiti. Cu multi ani in urma si eu am citit carticica cu Viata si Minunile Sf. Ioan Rusul si tin minte ca tare m-a impresionat ... imi aduc si acum aminte mai ales acea povestire in care un anume crestin pe nume Nicolae, care avea multa evlavie la Sfantul, in ultimul timp devenise cam delasator, insa Sfantul i-a adus aminte cu multa blandete. Nu spun mai multe, pentru cei care n-au citit cartea, ca sa le las placerea s-o descopere singuri. :)
Reply With Quote
  #3  
Vechi 22.12.2008, 22:27:34
anca2685 anca2685 is offline
Junior Member
 
Data înregistrării: 22.12.2008
Mesaje: 1
Implicit Sf Ioan Rusul a facut o minune si cu tatal meu

Tatal meu a avot o prob de sanatate grave,dar medicii nu au putut spune cauza,iar tratamentul nu a functionat.In perioada aceea am mers in concediu in pelerinaj in Grecia (sf lui sept -inceput de oct 2008).M-am rugat la toti Sfintii pe unde am fost(Sf Nectarie,Sf Praschivi,etc...).Cand m-am intors in tara i-am adus tatalui meu mir de la Sf Ioan Rusul.La o sapt era complet vindecat :).De mentionat ca inainte eram sceptica in privinta ajutorului de la Sfinti.Vesnica multumire lui Dumnezeu pt minunea pe care a facut-o prin Sf Ioan Rusul,Sf Nectarie...etc. :).
Reply With Quote
  #4  
Vechi 23.12.2008, 00:28:37
geo.nektarios's Avatar
geo.nektarios geo.nektarios is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 03.07.2008
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.361
Implicit

Multe minuni a lucrat Sf.Ioan Rusul si cu mine, cel mult pacatos... a venit la noi in casa cu o "firmitura" din Sf.Sale moaste... am ramas toti MUTI de uimire... avem candela aprinsa la Sf.moaste alaturi de care avem si alte Sf,Moaste...
Sf.Ioane roaga-te lui Dumnezeu pt noi!!!
Reply With Quote
  #5  
Vechi 23.12.2008, 22:52:45
eduardd
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Sfantul Ioan Rusul i-a schimbat viata si inima sotului meu. Atat de mult il iubeste ca nu pot descrie in cuvinte. Are pe birou la el la serviciu ( si imaginati-va e ofiter!!!) icoana sfantului. In dreapta e icoana in stanga fotografiile noastre. Vorbeste cu el adesea despre noi, despre problemele lui....Mult il iubeste, mult!! Eu din mila Domnului am ajuns in Evvia si m-am inchinat cinstitelor sale moaste. Dar pentru ca am fost singura ma mustra constiinta f.mult ..desi chiar sotul meu ma inscrisese fara sa imi spuna in acest pelerinaj. Recent am descoperit ca avem particica din moastele sfantului aici aproape de noi la biserica din Ghimcesti. Mare bucurie avem acum! Sfantul Ioan Rusul este sfantul care m-a ajutat inainte de a-l cunoaste. Vazandu-i icoana am descoperit abia cine e. Sfinte Ioane roaga-te pentru noi pacatosii!
Reply With Quote
  #6  
Vechi 02.03.2010, 18:07:16
OmuBun
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit O "minune" recenta

Se pare ca Sf, Ioan Rusul nu are astampar si se nevoieste de colo-colo, printre noi, nevrednici pacatosi ai zilelor acestea.
Spuneam pe undeva ca, daca mi se intampla sa iau la ocazie pe cineva, niciodata nu iau bani de la nimeni. Nu o spun ca o lauda, ci ca o explicatie a faptului ca sotia mea, ani in sir statea la ocazie, de multe ori cu cei doi copii si cu bagaje, in drum spre/dinspre parintii de la tara. Cand in sfarsit am revenit in Romania si aveam masina noastra, sotia m-a rugat cu blandete: "Sa fii cu inima buna si sa iei pe cei necajiti in drumul tau, dar sa nu te bucuri niciodata la banutul lor!" Si cum cu genul asta de sfaturi am fost eu insumi de acord, n-am incercat s-o contrazic!...
La inceputul acestui an, sotia a trebuit sa se interneze intr-un orasel de munte, la aproape 200 km de oraselul nostru, iar eu a trebuit sa merg in acea perioada destul de des la ea la spital. O data, la intoarcere, am vazut la ocazie o doamna bine imbracata, care parca nici nu indraznea sa faca cu mana. Eu eram cu cei doi copii, cel mare alaturi de mine, iar cel mic in spate. Am oprit si am intrebat-o unde merge si a zis ca ar dori sa ajunga in primul oras aflat la vreo 60 de km. N-am vorbit nimic tot drumul, ci ascultam tacuti muzica religioasa de pe CD-urile facute de mine insumi, inspirat fiind de multe ori tot de userii acestui forum minunat. Ajunsi in apropierea orasului, doamna m-a rugat sa opresc undeva, ca vrea sa coboare. Era camp liber, dar am inteles ca doreste sa traverseze linia ferata... ma rog. La coborare a vrut sa-mi ofere bani, dar copiii au "sarit" imediat cu lamuriri: "Pastrati-va banii si mergeti cu Dumnezeu! Tati nu ia bani niciodata!" Usor stinghera, femeia a scos o carte din geanta si i-a dat-o copilului din spate: "Macar cu atat sa va pot multumi si eu! Dumnezeu sa va dea sanatate si sa va binecuvinteze!" Am multumit frumos si ne-am continuat drumul. Cu atatea griji pe cap, nici n-am vazut despre ce carte era vorba. Imi imaginam ca femeia era membra a vreunei secte si s-o fi gandit sa ma "indrepte" catre ei! Stiam ca e vorba de o carte religioasa, dar nici nu am dorit atunci sa ma uit sa vad ce si cum.
Au trecut de-atunci exact 40 de zile. Astazi mi-a "sarit" in ochi acea carte care parca tot astepta s-o iau si pe ea in seama. Cand ma uit mai atent: "SFANTUL IOAN RUSUL - Viata, minunile, Paraclisul, Acatistul si slujba". Marturisesc ca pana astazi n-am stiut nimic despre acest sfant. Am deschis la intamplare si am inceput sa citesc si m-am pomenit cu lacrimi in ochi cu fiecare pagina ce-o parcurgeam. Mai apoi, m-am asezat comod si-am luat-o de la capat. Pe cat imi sta in putere am sa va redau cat am putut gasi pe net, ramanand de voi putea, sa continui sa transcriu restul din aceasta carte care nu poate lasa pe cineva indiferent!
In viata asta, nimic nu-i intamplator. Sunt sigur ca dupa ce veti citi, va veti lamuri singuri despre ce fel de sfant este vorba, si multi il veti indragi din prima clipa!
Reply With Quote
  #7  
Vechi 02.03.2010, 18:09:39
OmuBun
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit Sfântul Ioan Rusul, marturisitorul si facatorul de minuni

Patria natală - Rusia

Sfântul Ioan Rusul s-a născut într-un sat din Rusia, la sfârșitul veacului al șaptesprezecelea, pe timpul împărăției lui Petru cel Mare. Anul cel mai probabil al nașterii sale este 1690, și aceasta deoarece sfântul a participat ca soldat la războiul pe care îndrăznețul țar l-a ridicat împotriva turcilor în 1711.

Prizonier de război

Luat prizonier de către tătari în luptele pentru dezrobirea Azofului, sfântul Ioan a fost vândut unui ofițer superior turc care era eparh în Procopie, Asia Mică, aproape de Cezareea Palestinei. Întorcându-se în ținutul său, aga l-a luat cu sine și pe cuviosul. Turcia se umpluse de nenumărate mulțimi de robi ruși care suspinau sub jugul greu al mahomedanilor și, vai!, cei mai mulți dintre ei, pentru a li se ușura puțin suferința, s-au lepădat de Hristos și s-au făcut musulmani.
Sfântul Ioan însă făcea parte dintre acei tineri pe care îi înțelepțește cunoașterea lui Dumnezeu, precum a spus Solomon: „Bătrânețile cinstite nu sunt cele de mulți ani, nici cele ce se măsoară cu numărul anilor; înțelepciunea este la om adevărata căruntețe și vârsta bătrâneților - o viață fără prihană”. Împodobit deci cu înțelepciunea pe care o dăruiește Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El, fericitul Ioan răbda cu smerenie robia cu toate batjocurile din partea otomanilor ce-l numeau „ghiaur”, adică - necredincios.
Bătut, lovit, scuipat, devenit ținta disprețului ienicerilor din tabăra militară ce se afla în Procopie, sfântul răspundea celor ce-l îndemnau să-și lepede credința că ar prefera să moară decât să cadă în acest înfricoșător păcat. Agăi turc i-a spus: „Dacă mă lași liber în credința mea, îți voi împlini cu sârguință poruncile; dacă mă silești să-mi schimb credința, mai degrabă îți predau capul decât credința. Creștin m-am născut și creștin voi muri”.
Rânduit să îngrijească de vite, fericitul Ioan își întindea într-un colț al staulului trupul obosit, mulțumind lui Dumnezeu că l-a învrednicit a se face următor al smereniei lui Hristos, Cel ce a primit a se naște într-o iesle săracă, lângă Bethleem.
Dumnezeu, văzând credința robului Său și mărturisirea sa, a înmuiat inima împietrită a stăpânului său și, cu timpul, acesta a început să-l îndrăgească, ajutând la aceasta și smerenia și blândețea ce-l împodobeau pe Ioan. După o vreme i-au rânduit pentru viețuire o cămăruță apropiată de grajd, pe care la început cuviosul a refuzat-o, continuând să doarmă în staulul său iubit, pentru a-și chinui trupul cu traiul greu și nevoința în mirosul greu al dobitoacelor și loviturile lor de picioare. Cu rugăciunile sfântului, noaptea grajdul se umplea de bună mireasmă duhovnicească, căci acesta devenise locașul de nevoință unde el urma poruncile Sfinților Părinți: ceasuri nesfârșite de rugăciuni și îngenuncheri; puțin somn, ghemuit, pe podeaua goală și acoperit cu o pânză veche, postind multe zile cu puțină pâine și apă și rostind adesea psalmii proorocului David, pe care îi zicea în limba în care îi învățase de la mama sa - în limba rusă: „Cel ce locuiește în ajutorul Celui Preaînalt, întru acoperământul Dumnezeului cerului se va sălășlui. Către Tine, Doamne, Cel ce locuiești în cer, am ridicat ochii mei; iată, precum sunt ochii robilor la mâinile stăpânilor lor, așa sunt ochii noștri către Domnul Dumnezeul nostru, până ce se va milostivi spre noi…”. Câteodată, noaptea, mergea pe ascuns la o biserică a Sfântului Gheorghe ce era zidită într-o râpă nu departe de casa stăpânului său și făcea priveghere, stând în picioare în pridvorul bisericii. Tot aici mergea în fiecare sâmbătă și se împărtășea cu Preacuratele Taine.
Căutând asupra robului Său cel credincios, Domnul, Cel ce cercetează inimile și rărunchii, a făcut să înceteze batjocurile din partea celor ce erau împreună cu el robi și a celor de altă credință. A dat Domnul și multă bogăție stăpânului său turc, iar acesta a cunoscut de unde venise această binecuvântare peste casa sa și propovăduia tuturor despre virtuțile slugii sale.
După vreme, aga a hotărât să facă un pelerinaj la Mekka, cetatea sfântă a mahomedanilor. Nu la multe zile după plecarea sa, soția acestuia a pregătit un ospăț la care a invitat rudele și prietenii soțului pentru a prăznui și a se ruga pentru buna întoarcere a acestuia acasă. La masă a fost rânduit să slujească fericitul Ioan. Printre mâncărurile așezate înaintea oaspeților se afla și un fel de pilaf care îi plăcea foarte mult agăi. Amintindu-și de soțul ei, stăpâna a zis lui Ioan: „Cât de bucuros ar fi fost, Ivan, stăpânul tău, dacă ar fi fost aici împreună cu noi și ar fi gustat din acest pilaf!”. Sfântul Ioan a cerut atunci de la dânsa o farfurie plină cu pilaf, spunând că o va trimite la agă, în Mekka. La auzul acestor cuvinte toți invitații au râs; stăpâna însă a poruncit bucătăresei să-i dea fericitului Ioan farfuria cu pilaf cerută, gândind că poate vrea să o mănânce el însuși sau să o dea vreunei familii creștine sărace, precum obișnuia să facă adesea, dăruind altora partea sa de mâncare ce i se cuvenea.
Sfântul a luat farfuria și, mergând în staul, a îngenuncheat și s-a rugat din adâncul inimii, cerând lui Dumnezeu să trimită farfuria cu mâncare stăpânului său, la Mekka, cu oricare mijloc va rândui Domnul în atotputernicia Sa. A cerut aceasta cu smerenie și simplitate, cu nimic îndoindu-se, după cuvântul Domnului, și Acesta i-a ascultat dorința: farfuria a dispărut din ochii săi, iar fericitul Ioan s-a întors la masă, spunând stăpânei că a trimis mâncarea la Mekka. Crezând că vrea să ascundă faptul că a mâncat pilaful el însuși, invitații au râs de cuvintele fericitului Ioan ca de o glumă bună.
Peste puține zile s-a întors din pelerinaj aga, aducând cu sine și farfuria de aramă, spre marea uimire a casnicilor săi. Numai sfântul Ioan nu s-a mirat de aceasta. Aga le-a povestit atunci cele ce i se întâmplaseră: „în cutare zi (era ziua în care stăpâna pregătise acel ospăț), întorcându-mă de la geamia cea mare, am găsit în camera mea pe care o lăsasem încuiată această farfuria plină cu pilaf. M-am umplut de mirare, neștiind cine a adus mâncarea și cum a intrat în camera încuiată. Neștiind cum să-mi explic acest lucru ciudat, tot uitându-mă la farfuria cu pilaful cald din care ieșeau aburi, am zărit, cu și mai mare mirare, numele meu bătut pe marginea farfuriei, așa cum avem pe toate vasele casei noastre. Așa încât, cu toată nedumerirea și zbuciumul meu, m-am așezat și am mâncat cu mare poftă pilaful, și, iată!, am adus farfuria cu mine și văd că este într-adevăr a noastră. Dar, pe Allah, nu pot să înțeleg cum a ajuns la Mekka și cine a adus-o”.
Auzind acestea casnicii eparhului au fost cuprinși de teamă și uimire, iar soția i-a povestit acestuia cum a cerut Ioan farfuria cu mâncare pentru a o trimite la Mekka și cum toți l-au luat în râs pentru aceasta.
Vestea despre minunea săvârșită de sfântul s-a răspândit repede în tot ținutul și toți îl priveau cu teamă și respect, ca pe un om drept și plăcut lui Dumnezeu, nemaiîndrăznind nimeni să-l supere cu ceva. Stăpânul și soția sa se sârguiau să-i poarte de grijă cât mai mult și l-au rugat să se mute în cămăruța ce se afla lângă grajd, pe care până atunci o refuzase. Fericitul Ioan și-a continuat mai departe felul ascetic de viață, îngrijind de animale și împlinind cu sârguință poruncile eparhului, iar nopțile petrecându-le cu rugăciuni și cântări de psalmi. Toate acestea le făcea împlinind cuvântul domnului: „Dați cezarului cele ce sunt ale cezarului, și lui Dumnezeu cele sunt ale lui Dumnezeu”.
Reply With Quote
  #8  
Vechi 02.03.2010, 18:17:44
OmuBun
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Mutarea la cele veșnice

După puțini ani însă, pe care i-a trăit în post și rugăciune, apropiindu-se sfârșitul vieții sale pământești, fericitul s-a îmbolnăvit și a cerut să fie culcat pe paie în staulul pe care îl sfințise cu rugăciunile sale și cu reaua pătimire îndurată pentru numele și dragostea lui Hristos, Cel ce S-a făcut om pentru noi și S-a răstignit pentru marea Sa iubire către toți. Cunoscând mai dinainte ceasul ieșirii din trup, a trimis să fie chemat preotul pentru a se împărtăși cu preacuratul Trup și cu scumpul Sânge al Mântuitorului. Preotul, temându-se de fanatismul turcilor, i-a adus sfintele taine într-un măr pe care îl scobise, și astfel fericitul Ioan s-a putut împărtăși și îndată și-a predat sfântul suflet în mâinile Domnului pe care atât de mult îl iubise. Acestea s-au petrecut pe 27 mai, 1730.
Cu învoirea turcilor, preoții și creștinii cei mai de vază din Procopie au luat trupul sfântului, pregătindu-l de înmormântare. La îngroparea sa au venit nu numai creștinii ci și mulți musulmani și armeni: cel până mai ieri rob și sclav a fost îngropat ca un stăpân. Au ridicat pe umeri cu lacrimi de adâncă emoție și cucernicie mult truditul trup și, cu lumânări și tămâieri, cu atenție și evlavie l-au dus la cimitirul creștin, la mormântul ce-i fusese pregătit, întorcând astfel trupul pământului mamă.


Descoperirea sfintelor moaște

Bătrânul preot care în fiecare sâmbătă îi asculta suferința și torturile și care îl împărtășea cu Sfintele Taine, a văzut în vis pe Sfântul Ioan în noiembrie 1733. Acesta i-a spus că trupul său a rămas, cu harul lui Dumnezeu, intact, întreg, neputrezit, așa precum îl îngropaseră; să-l scoată din pământ și să-l aibă ca binecuvântare veșnică a lui Dumnezeu. După șovăielile preotului, cu îngăduința lui Dumnezeu, o lumină cerească a strălucit deasupra mormântului, asemeni unui stâlp de foc. Creștinii au deschis mormântul și o, minune! - trupul sfântului se găsea intact, neputrezit înmiresmat cu acel parfum dumnezeiesc pe care continuă să-l aibă până astăzi. Cu mare bucurie sufletească și evlavie l-au ridicat, au luat în brațele lor acest dar dumnezeiesc - sfintele moaște, și l-au dus în biserica Sfântului Gheorghe unde obișnuia să privegheze fericitul Ioan.

Osman Pașa arde sfintele moaște

În anul 1832, într-o înfruntare dintre sultanul Mahmud al doilea și Ibrahim al Egiptului, Osman Pașa, trecând prin Procopie - ca trimis al sultanului, aruncă în foc sfintele moaște, după ce jefuise biserica, vrând a se răzbuna pe creștini. Văzând însă trupul Sfântului mișcându-se în mijlocul flăcărilor ca și cum ar fi fost viu, turcii au fugit îngroziți, lăsând odoarele bisericii și povestind tuturor musulmanilor minunea pe care o văzuseră.
După plecarea turcilor, în cealaltă zi, creștinii au împrăștiat cărbunii și cenușa și au găsit trupul sfântului întreg; nu pățise nimic, era tot mlădios și înmiresmat ca și mai înainte. I-a rămas numai o negreală de la jar și de la fum, negreală ce o păstrează până astăzi spre aducere aminte de minunea petrecută atunci.


Sfintele moaște ajung în Grecia

După conflictul dintre Turcia și Grecia din anul 1922, când Asia Mică a intrat sub stăpânirea turcilor, grecii din această regiune au fost nevoiți să plece, luând cu ei sfintele moaște, odoarele bisericii și puține lucruri personale. După multe peregrinări, moaștele Sfântului Ioan au ajuns pe insula Evvia, în actualul oraș Procopie. Aici s-a ridicat o nouă biserică, a cărei construcție s-a terminat în anul 1951 și care adăpostește astăzi racla cu Sfintele moaște ce izvorăsc tuturor celor ce aleargă cu credință la ajutorul Sfântului nesecat râu de tămăduiri și alinări ale suferințelor celor trupești și sufletești.

Sfinte Mucenice Ioane, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Aici cateva poze dintr-un pelerinaj

Last edited by OmuBun; 02.03.2010 at 18:29:25.
Reply With Quote
  #9  
Vechi 02.03.2010, 18:38:23
OmuBun
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit Minuni ale Sfîntului Ioan Rusul

Intr-unul din cele doua spitale pentru copii din Atena,o mama sta zi si noapte la căpătâiul copilului sau pe care l-au adus urgent din Patra deoarece afectiunea cronica a acestuia - paralizia membrelor inferioare- s-a agravat in ultimele zile. La spital insa, de ani de zile se aplica permanent tratamentul cunoscut (lipseste calciul din organismul copilului )…

Intr-o dupa-amiaza, cind soarele era aproape de apus si foarte putine raze mai luminau salonul spitalului, mama si-a amintit cum mergea la o bisericuta a Maicii Domnului, pe o inaltime afara din Patra, si se ruga aprinzind candelele, citeodata cu sotul, citeodata cu copiii…Mintea ei zboara la bisericuta si se roaga: ” Preasfinta Nascatoare de Dumnezeu, Maica dulce care si tu ai suferit,ajuta-mi copilul. Trimite un sfint, vezi-l pe sarmanul meu cum se chinuieste, neputind sta pe picioarele lui. Ajuta-l Preasfinta, pe copilasul meu chinuit “.
- Mama, ce spui, cu cine vorbesti?
- Gheorghita, copilul mamei, iti amintesti cum citeai la religie ca Domnul nostru cind traia acolo, in Palestina, deschidea ochii orbilor, ridica pe cei paralizati si-i facea sa mearga, invia morti? Spune-i Gheorghita, ca pe tine te asculta, ca tu esti copil bun, spune-i lui Hristos sa te faca bine.

Copilul suferind se uita cu privirea lui nevinovata la mama, la soarele care apune; priveste sus si privirea i se pierde catre ceruri. Noaptea urmatoare Gheorghita a vazut in vis un cavaler frumos, calare pe o mindrete de cal. S-a oprit in fata lui si i-a spus:
- Ridica-te, fa un salt si urca pe calul meu!
- Dar eu sint paralizat, nu ma pot ridica si nu ma pot tine drept pe picioarele mele.
- Da-mi mina, Gheorghita, urca pe calul meu. Eu sint Sfintul Ioan din Rusia. M-a trimis Domnul sa-ti aduc harul Sau si puterea Lui sa te vindeci.

Pe jumatate adormit, copilul se chinuie sa se ridice in picioare. Se trezeste mama si-l prinde in brate ca sa nu cada de pe pat.
- Mama, tine-ma, Sfintul Ioan din Rusia mi-a spus sa ma ridic.

Dimineata, asistenta care fusese de serviciu in acea noapte ii spune profesorului doctor ca acel copil paralizat din Patra, acum paseste. Doctorul vine, il examineaza: loveste cu ciocanelul genunchii copilului, ii inteapa picioarele cu acul si organismul reactioneaza exact. Copilul era vindecat. “Mergeti, le-a spus profesorul, si Dumnezeu sa fie cu voi”.
Reply With Quote
  #10  
Vechi 07.03.2010, 21:57:01
OmuBun
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Am ramas dator cu o promisiune pe care trebuie sa mi-o tin, cu atat mai mult cu cat Sfantul Ioan Rusul merita cu prisosinta sa fie cunoscut de toata lumea, atat pentru viata pe care a trait-o cat si pentru minunile pe care le-a facut si inca le mai face si in zilele noastre, fiind grabnic ajutator oricui indrazneste sa-i ceara ajutorul, fiindca Dumnezeu mult l-a iubit, si nu-i refuza nimic, atunci cand mijloceste pentru cineva. Indrazniti sa-l chemati in ajutor, citindu-i Paraclisul sau Acatistul si o sa fiti cu totul impresionati de bunatatea lui.

Am redat mai sus prima parte a minunilor aflate in cartea care spune despre viata si minunile lui, iar urmatoarele doua: un baston si Minune intimplata unui om de stiinta! au fost postate cu ceva timp in urma pe forumul nostru.

Se vindeca doi fratiori

Intr-o casa simpla din Lemeso (Cipru) o familie isi traieste suferinta: au doi copii de 6 si 8 ani, bolnavi de leucemie. Parintii si oamenii de stiinta, dau o lupta aspra pentru viata. Cu cat privesc fetisoarele palide si ofilite ale copiilor carora le-a pierit dorinta de viata si jucarii, cu atat inimile parintilor se zdrobesc mai tare. Cineva le vorbeste de Sfantul Ioan din Grecia, ca este viu si face minuni si ca i se pastreaza trupul intreg.
Parintii indurerati ingenuncheaza in fata icoanelor din casa. Este seara, iar flacaruia candelei face si mai palide chipurile copiilor care dorm alaturi.
"Sfinte Ioane, se roaga mama, fa-mi copilasii bine! Nu pot sa rabd atata suferinta. Sfinte Ioane, vino si in casa noastra, intra aici in aceasta seara si cauta macar putin spre durerea noastra!"
Plangand pe tacute, tatal se ridica. Dupa un timp se ridica si mama. Se culcara. Cand se lumina de ziua, mama priveste catre copii si - ce-i vad ochii? Isi striga sotul sa priveasca si el: obrajorii copiilor nu mai sunt uscati, palizi, ci trandafirii si moi. Ii trezesc si ii pregatesc in graba. Unde merg? La profesorul universitar care se ocupa de ei.
"Dar, le spune acesta, de ce sa mai facem analiza sangelui? Obosim copii! Abia alaltaieri i-am examinat!" In urma insistentelor mamai si a tatalui, analizele se refac, iar rezultatele sunt clare: numarul globulelor rosii era acum normal. Copii se vindecasera. Minunea credintei avusese loc chiar in acea noapte.
Parintii au facut din ceara, doua statuiete de marimea copiilor, apoi au luat avionul pana la Atena, iar de aici in insula Evvia, la racla cu moastele Sfantului Ioan, in fata careia ingenunchiaza impreuna cu copiii. Acesta este singurul <<MULTUMESC!>> pe care il puteau spune in acel ceas. In urma lor, in biserica au ramas cele doua statuiete din ceara pentru a marturisi tuturor, minunile dragostei Lui Dumnezeu si a Sfantului Sau.
Attached Images
File Type: jpg Ioan Rusul.jpg (19,3 KB, 9 views)
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Apel pentru racla Sfantului Ioan Rusul addavv Stiri, actualitati, anunturi 8 02.08.2011 17:20:01
Invitatie la Focsani pe 27 Mai (Praznuirea Sfantului Ioan Rusul) eduardd Pelerinaje la locuri Sfinte 3 25.05.2010 18:53:51
Minunile Sfantului Ioan Rusul simona Stiri, actualitati, anunturi 1 24.10.2009 21:13:08
Sfantul Ioan Rusul 27 mai eduardd Diverse Sarbatori 4 02.07.2009 03:06:03