Greco-Catolicism

[Macarie]

Stim probabil cu totii ce context istoric a dus la aparitia Bisericii Greco-Catolice in Ardeal.
Stie cineva unde se poate gasi o relatare obiectiva acelor evenimente ? Pe internet se gaseste aproape exclusiv varianta greco-catolicilor, care are de buna seama partea de subiectivism.
Parintele Cleopa spune ca au fost doua tentative de reunificare cu Biserica Ortodoxa, Marea Adunare de la Blaj (1848) si o adunare la Alba Iulia (1939).
Poate cineva sa-mi spuna o sursa unde por afla mai multe despre aceste fapte ?
Va multumesc de pe acum

[homan]

Pentru Macarie.
Cred ca cel mai bun raspuns la aceasta problema il poti gasi la Pr. Prof. Dumitru Staniloaie, care a scos o carte ce se numeste "Uniatismul in Transilvania, incercare de dezmembrare a poporului roman."
Cartea a aparut la Bucuresti in 1973. Din pacate nu s-a mai editat de mult dar o gasesti sigur la Biblioteca sau pe net in format pdf.
Ti-o pot pune pe mail daca n-o gasesti. :)

[Chriss-tian78]

o gasesty aici http://apologeticum.net/detalii.php?pag=0602

[Macarie]

Multumesc, am gasit referinta si am reusit sa citesc.

Doamne ajuta !

[iosif]

Ce parere aveti despre relatiile BOR cu Biserica greco-catolica?

[Grigorie]

În prealabil postat de iosif

Ce parere aveti despre relatiile BOR cu Biserica greco-catolica?

Trebuie multa fermitate si verticalitate. Greco-catolicii se considera ortodocsi sub ascultarea papei (in comuniune cu urmasul lui Petru si Vicarul lui Hristos - asa zic ei). Catolicii vad unirea cu ortodocsii intr-un singur fel: acceptarea primatului papal. Ce-au facut actualii uniti in 1697-1701, vor sa facem si noi. Alte variante, cum ar fi intoarcerea la perioada colegialitatii din primul mileniu, nu exista. Asa de mult au mistificat istoria incat orice catolic, indiferent de rit (latin sau bizantin), este convins ca episcopul Romei este urmasul lui Petru si are asistenta divina in pastrarea unitatii Bisericii.

In fata unor astfel de pozitii intransigente ( a se vedea declaratia "Dominus Jesus - Despre unicitatea şi universalitatea mântuitoare a lui Isus Hristos şi a Bisericii Lui ", din 6 august 2000 ), cred ca trebuie sa avem de asemenea o pozitie fara echivoc.

Greco-catolicii sunt romani, sunt frati cu noi, avem multe in comun, dar ascultand de ereticul papa, nu sunt in slujba adevarului. Cred ca ar trebui sa renuntam la diplomatie, lingusiri, interese lumesti atunci cand e vorba de adevar. Sa-i iubim si sa-i respectam pe greco-catolici, dar sa nu ne lasam atrasi de credinta lor falsa in "Vicarul lui Hristos", ci sa o osandim pe fata.

[Macarie]

În prealabil postat de Grigorie

In fata unor astfel de pozitii intransigente ...

Daca pozitiile lor devim mai putin intransigente ?
Cred ca putem sa vorbim cu ei, numai sa stim ce... si cum. Sa fim intelepti, lucrurile ar putea merge spre bine.

[Grigorie]

Un catolic prin asta se defineste: ascultarea de papa. La toate celelalte deosebiri sunt gata sa stea la discutie, sunt impaciuitori, dar niciodata cand e vorba de papalitate.

Aici este marea lor viclenie, la dialogurile ecumenice par ca lasa de la ei, dar cer acest lucru: sa ne supunem papei. Unii ortodocsi naivi cred ca obtin ceva pretios ("Iata, catolicii vorbesc de indumnezeire, sunt gata sa accepte pe Sf. Grigorie Palama si harul necreat, nu obliga pe nimeni sa zica Crezul cu filioque, s.a.m.d.), dar de fapt e o capcana. Sa ne uitam ce s-a intamplat cu unitii, care treptat s-au transformat in catolici.

Cine este imun in discutii cu heterodocsii? Numai cine L-a cunoscut pe Dumnezeu din experienta. Acela poate discuta cu oricine si sofismele celorlalti sunt fara putere. Insa trebuie sa recunoastem ca noi, ortodocsii de rand, nu stam foarte bine la trairea duhovniceasca. Nici cei care pleaca cu burse la institute ecumenice si care, natural, ezita sa vorbeasca deschis (pe sleau) colegilor heterodocsi sau poate nici nu au ce marturie sa aduca. Cine se angajeaza in astfel de dialoguri si opune unei ideologii o alta, atunci inevitabil ajunge la negociere si isi freaca mainile multumit ca celalalt trebuie sa schimbe mai mult decat el. Asta este natura negocierii: trebuie sa dai si tu ceva, sa cedezi undeva.
De aceea revin asupra ideii: crestinismul inseamna traire. Atat timp cat este lucru dovedit ca pana in ziua de azi ortodoxia da sfinti si merge pe calea Parintilor, inseamna ca n-avem la ce sa renuntam. Si pentru ce? Pentru altii care nu cred in sfintenie (protestantii) sau chiar daca cred n-o au in mod real?
Iertati-ma ca sunt dur. Nu vreau sa jignesc pe nimeni, am propus chiar intr-o postare sa aducem critici la obiect, argumentate, nu jigniri. Cred insa ca dialogul teologic este pentru cei cercati cu duhul. Pentru restul sa ramana dialogul faptelor de iubire, dar neinsotit de compromisuri.

[Grigorie]

"Mitropolitul Antonie Blum al Surajului (Patriarhia rusa), în scrisoarea adresata Sanctitatii Sale, Patriarhul Alexie II, spune urmatoarele: A sosit timpul cînd trebuie sa constientizam ca Roma doreste exclusiv sa nimiceasca Ortodoxia. Toate întîlnirile teologice interconfesionale si "apropierile" reciproce semnate doar pe hîrtii nu ne duc nicaieri. Pentru ca dincolo de ele sta dorinta ferma a Vaticanului sa înghita Biserica Ortodoxa."
http://eresulcatolic.50webs.com/misticism.html

[romandragut]

lol. sunteti niste oameni rai.