neliniste si indoiala => tocmai am facut un pacat?

Am facut azi o fapta ciudata. Dupa aceea au urmat frica, indoiala ca nu a fost o fapta buna, ca a fost o exagerare, ca mi s-ar fi parut ca...., ca vor fi consecinte urate etc. Gandurile astea sunt oare gandurile care vin in urma pacatului - la inceput diavolul te incurajeaza sa faci un lucru, sa crezi ca e un lucru bun si apoi, dupa ce l-ai facut iti arata greseala ta sa intrii in deznadejde.

Ma tot gandesc ca oricat ma straduiesc eu sa ma incurajez si sa stabilesc cumva in mintea mea ca nu a fost pacat, daca exista gandurile astea, e indubitabil ca a fost pacat.

Voi ce credeti - daca fapta e urmata de ganduri de genul acesta, implicit si indubitabil e pacat?

As dori sa stiu pentru a discerne mai bine raul de bine.

În prealabil postat de cred_cu_adevarat

Am facut azi o fapta ciudata. Dupa aceea au urmat frica, indoiala ca nu a fost o fapta buna, ca a fost o exagerare, ca mi s-ar fi parut ca...., ca vor fi consecinte urate etc. Gandurile astea sunt oare gandurile care vin in urma pacatului - la inceput diavolul te incurajeaza sa faci un lucru, sa crezi ca e un lucru bun si apoi, dupa ce l-ai facut iti arata greseala ta sa intrii in deznadejde.

Ma tot gandesc ca oricat ma straduiesc eu sa ma incurajez si sa stabilesc cumva in mintea mea ca nu a fost pacat, daca exista gandurile astea, e indubitabil ca a fost pacat.

Voi ce credeti - daca fapta e urmata de ganduri de genul acesta, implicit si indubitabil e pacat?

As dori sa stiu pentru a discerne mai bine raul de bine.

Nu va cer sa faceti publica fapta, ci va sfatuiesc sa vorbiti cu duhovnicul.
Nu imi pot da seama despre ce e vorba, iar diavolul ne joaca mai mereu feste, asa ca decat sa ne tot invartim in jurul cozii hotarand daca e sau nu pacat, mai bine intrebati pe cineva in masura de a va raspunde si ajuta.

Maica Domnului sa va ocroteasca!Amin.

[gabriela8]

De regula in urma unei fapte bune simtim liniste sufleteasca, mustrarea constiintei este urmarea savarsirii pacatului. Nu sugerez ca ati comis o fapta rea dar daca aveti indoieli cereti parerea unui preot sau cautati informatii despre acea fapta si va veti lamuri.

[iulian92]

Dupa cum a zis si Gabariela8 "De regula in urma unei fapte bune simtim liniste sufleteasca, mustrarea constiintei este urmarea savarsirii pacatului." Totusi , incearca sa faci o fapta buna ca sa recompensezi ce ai gresit . Iti vei schimba starea de suflet inspre bine .

[floricica]

Se spune ca diavolul vine cu ispita inainte, in timpul si dupa savarsirea faptei bune.
Se poate la fel de bine sa fie o ispita, sa-i dea o parere de rau pentru a se pierde fapta buna.

[Doriana]

În prealabil postat de iulian92

Totusi , incearca sa faci o fapta buna ca sa recompensezi ce ai gresit . Iti vei schimba starea de suflet inspre bine .

Daca o fapta rea s-ar putea recompensa printr-una buna, ne-am mantui singuri si nu am mai avea nevoie de Hristos. Insa o fapta rea poate fi compensata numai prin iertare, Nu poti face curatenie bagand gunoiul sub covor si punand petale de flori deasupra. Mai devreme sau mai tarziu va incepe sa miroasa. Trebuie sa duci gunoiul la cosul de gunoi; apoi poti pune si florile.

cred_cu_adevarat, daca simti ca ai facut ceva rau, cere-i iertare lui Dumnezeu si nu mai face. Daca insa nu esti sigur[a] daca a fost bine sau nu, cere sfatul cuiva mai intelept, preferabil duhovnicului, spunandu-i si fapta. Nimeni nu poate sa ghiceasca ce fapta ai facut. Se intampla sa vina ganduri de mustrare si dupa o fapta buna, datorita obisnuintei de a crede intr-un anumit fel pana acum. Dar poate fi si constiinta, prin care te mustra Dumnezeu. Se intampla insa si sa faci o fapta buna si satan sa te mustre pentru ca nu i-a convenit ce faci. Pana inveti sa le deosebesti, e bine sa ceri sfatul altcuiva. Deci nu e indubitabil pacat daca nu exista motive sa fie pacat. :)

[dobrin7m]

În prealabil postat de cred_cu_adevarat

Am facut azi o fapta ciudata. Dupa aceea au urmat frica, indoiala ca nu a fost o fapta buna, ca a fost o exagerare, ca mi s-ar fi parut ca...., ca vor fi consecinte urate etc. Gandurile astea sunt oare gandurile care vin in urma pacatului - la inceput diavolul te incurajeaza sa faci un lucru, sa crezi ca e un lucru bun si apoi, dupa ce l-ai facut iti arata greseala ta sa intrii in deznadejde.

Ma tot gandesc ca oricat ma straduiesc eu sa ma incurajez si sa stabilesc cumva in mintea mea ca nu a fost pacat, daca exista gandurile astea, e indubitabil ca a fost pacat.

Voi ce credeti - daca fapta e urmata de ganduri de genul acesta, implicit si indubitabil e pacat?

As dori sa stiu pentru a discerne mai bine raul de bine.

Sfintii Parinti ne invata ca , glasul constiintei este glasul ingerului tau. Atunci cand ai mustrari de constiinta, in urma unei fapte, si constiinta te mistuie, si te cearta, e clar ca nu ai facut o fapta buna. In acest caz va trebui sa incerci sa indrepti ce ai gresit si sa mergi la duhovnic sa marturisesti pacatul , sa te caiesti, sa primesti canon de la duhovnic (sa il si faci nu doar sa il primesti) si astfel sa primesti iertare si de la Domnul. Numai asa se linisteste constiinta. in momentul in care constiinta ta este pe deplin linistita, dupa toate acestea atunci si Dumnezeu te-a iertat pentru greseala facuta.
Linistirea constiintei poate dura de la zile la luni si ani in functie de gravitate faptei. Cand constiinta este linistita, vei simti o eliberare in suflet , o bucurie si o usurare parca de o greutate imensa.
Cel putin asta simt eu.
Doamne ajuta!

[dobrin7m]

Pentru a discerne daca o fapta este pacat sau nu, ca sa poti stii daca este ispita, trebuie sa stii ce e pacatul.
O fapta este pacat atunci cand contravine binelui. Cand are in ea si o picatura de rau e deja un pacat.

[Yasmina]

În prealabil postat de dobrin7m

Pentru a discerne daca o fapta este pacat sau nu, ca sa poti stii daca este ispita, trebuie sa stii ce e pacatul.
O fapta este pacat atunci cand contravine binelui. Cand are in ea si o picatura de rau e deja un pacat.

Daca surprinzi pe sotul celei mai bune prietene cu o alta femeie,iar atitudea lor este romantica,ce faci?Este pacat sa-i spui sotiei ce se petrece,sau este un fapt bun?
Eu zic ca este un fapt bun(care urmareste binele),desi constiinta tot te mustra ca esti mesagerul unor vesti atat de proaste!

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de cred_cu_adevarat

Am facut azi o fapta ciudata. Dupa aceea au urmat frica, indoiala ca nu a fost o fapta buna, ca a fost o exagerare, ca mi s-ar fi parut ca...., ca vor fi consecinte urate etc. Gandurile astea sunt oare gandurile care vin in urma pacatului - la inceput diavolul te incurajeaza sa faci un lucru, sa crezi ca e un lucru bun si apoi, dupa ce l-ai facut iti arata greseala ta sa intrii in deznadejde.

Ma tot gandesc ca oricat ma straduiesc eu sa ma incurajez si sa stabilesc cumva in mintea mea ca nu a fost pacat, daca exista gandurile astea, e indubitabil ca a fost pacat.

Voi ce credeti - daca fapta e urmata de ganduri de genul acesta, implicit si indubitabil e pacat?

As dori sa stiu pentru a discerne mai bine raul de bine.

Nimeni nu îşi este sieşi bun judecător. Nici chiar dacă ar fi judecător de meserie, ori preot. Doctorii înţelepţi se duc la alţi doctori dacă sunt bolnavi, nu se tratează singuri, că ştiu că nu e bine. Deci, sfatul de a vorbi cu duhovnicul dv, sau, dacă nu aveţi duhovnic, preotului de la parohie este foarte bun. Chiar zilele trecute am fost la preotul meu ca să îi cer o clarificare asupra unui dubium moral. Altădată, când era o situaţie urgentă, i-am telefonat preotului meu, dar nu l-am găsit. Am sunat atunci un preot care mă văzuse o singură dată în viaţă şi mi-a dat un sfat foarte bun, pe loc, la telefon.

Un lucru e clar: un păcat, pentru a fi păcat grav, implică pe lângă o materie gravă (încălcarea unui comandament al lui Cristos sau al Bisericii) şi intenţie deplină şi cunoaştere deliberată. Deci, dacă intenţia dv a fost bună, Dumnezeu, care cunoaşte inimile, va ţine cont de lucrul acesta.

Dacă, aşa cum intuiesc, e vorba de o "ispită de dreapta", atunci înseamnă că înşelătorul oamenilor deja cunoaşte că aţi ajuns la o treaptă un pic mai sus pe urcuşul spiritual, fiindcă nu îi încearcă cu acest soi de ispite decât pe aceia. Celor care nu merg la biserică decât din an în paşti, le trimite numai sugestiile ispitelor de stânga. Pentrru fiecare are melodia potrivită, cu care încearcă să ne aburească !