dilema

[Mirela0110]

apropo de subiectul "Incredrea prea mare in Dumnezeu-un pacat?" care chiar m-a pus pe ganduri si de subiectul " familie sau cariera?"... deschid si eu un subiect ...

bineinteles eu ma refer la mine, dar generalizez cazul, pentru ca stiu ca sunt mai multe femei in situatia mea ... o mama a doi copii, cu studii superioare ... are aproape 30 de ani si a lucrat in cadrul facultatii, dar fara carte de munca ... (in cazul meu, eu sunt la doctorat, pe care sper sa il termin, ca daca nu este si mai rau, unde se recunoaste vechimea dar este fara carte de munca...deci experienta profesionala nu exista ).

isi doreste si al 3-lea copil ... asta insemnand ca o eventuala angajare ar fi dupa 30 31 de ani, ceea ce in ziua de azi este extraordinar de greu ... peste 30 de ani, fara experienta, fara o anumita pregatire profesionala extraordinara... dar totusi are incredere ca Dumnezeu o va ajuta sa isi gaseasca o slujba, cat de cat prin care poate sa isi creasca si cei 3 copii.

este pacat ca isi pune increderea in Dumnezeu? sau pacat nu cred ca este corect zis... este visatoare? este prea naiva? este cu capul in nori ? viata este foarte grea, dar totusi spera ca Dumnezeu o va ajuta.

sa nu mai faca al 3-lea copil? sa caute sa se angajeze ? (- in limita posibilitatilor - cine mai angajeaza o "baba" de 30 de ani fara experienta, care nu a muncit la viata ei, doar ca a absolvit o facultate, a facut un master si un eventual doctorat, cu 2,3 copii-- copiii fiind nascuti in timpul doctoratului, cu intreruperile de vigoare-- ) asta insemnand sa renunte la ceea ce isi doreste ea cel mai mult, sa aiba 3 copii de varsta apropriata, in situatia in care familia este pentru ea mai presus de orice, dar tine cont si de cariera, pentru ca si asta este importanta.

ce sa faca o femeie in asemenea situatie ?

[gabriela8]

A avea incredere in ajutorul lui Dumnezeu, nu este pacat.Aceasta incredere devine pacat atunci cand cineva continua sa faca pacate cu gandul ca Dumnezeu e bun si ne iarta, fara ca sa se infraneze si sa doreasca indreptarea. Cu acest sens, e pacat. In rest, normal ca trebuie sa nasca acest copil si logic ca un timp ar trebui sa ramana acasa. Noi facem ce tine de noi si Dumnezeu completeaza!

[Mirela0110]

PS : copilul al 3-lea ar fi doar in faza de dorinta , ca plan de viitor ... adica sub nici o forma nu se pune problema de renuntat la vreo sarcina...

[gabriela8]

În prealabil postat de Mirela0110

PS : copilul al 3-lea ar fi doar in faza de dorinta , ca plan de viitor ... adica sub nici o forma nu se pune problema de renuntat la vreo sarcina...

Adica vrea sa aiba inca un copil dar nu lucreaza, si are incredere ca oricum o va ajuta Dumnezeu?

[IOLANDA]

O mama ,care alege sa-si dedice viata ei cresterii si educarii copiilor(in cazul unora destul de multi)....acea mama deja si-a ales scopul in viata. Ferice de ea,daca poate asa ceva ,mai ales in zilele noastre ,cind viata e asa de "grea"sa-i zicem ...din punct de vedere material. Deasemeni e f.bine sa ai incredere in mila si indurarea Lui Dumnezeu,insa fara a exagera. Adica,concret "eu fac copiii multi ,ca Dumnezeu are grija de ei"....ei nu-i chiar asa. Grija pentru acele suflete nevinovate o au in primul rand parintii si in special "mama".Sigur ca Dumnezeu ne ajuta ,insa cum se mai spune "nu ne pune si in traista".Deci un sfat : "cantariti" de doua ori...si apoi luati "hotararea cea buna".Doamne Ajuta!!!!

Fără îndoială că această dorinţă e binecuvântată, având în vedere că a naşte (încă) un copil e a aduce o nouă viaţă pe lume printr-o jertfă de sine. Cu siguranţă nu înseamnă să-L ispiteşti pe Dumnezeu. Şi apoi, înţeleg că, tiotuşi, copiilor le poartă de grijă şi un tată.
O ispită mie mi s-ar părea să te îngrijorezi că nu vei avea cu ce să-i creşti. Să ai încredere în Dumnezeu înseamnă credinţă.

[Mirela0110]

În prealabil postat de gabriela8

Adica vrea sa aiba inca un copil dar nu lucreaza, si are incredere ca oricum o va ajuta Dumnezeu?

da, ea ar mai vrea inca unul si atat. si apoi sa isi vada de viata profesionala, pe baza a ce experienta, daca se poate numi asa, a capatat, cat va reusi. deci nu cu gandul

În prealabil postat de IOLANDA

"Adica,concret "eu fac copiii multi ,ca Dumnezeu are grija de ei"."

, asta cam suna a naivitate, deoarece este foarte corect spus "Dumnezeu da, dar nu pune in traista". tiganii fac cate 10-15 copii doar ca sa traiasca de pe urma lor, dar copiii aia sunt (in general) nascuti sub pecetea unei vieti triste, lipsite de educatie, fara prea multe sanse de succces. pentru ca eu zic ca orice mama vrea ca si copiii ei sa aiba minimul necesar in viata si sa nu duca lipsa de jucarii, hainute, o prajitura, un suc, o educatie buna.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Mirela0110

ce sa faca o femeie in asemenea situatie ?

Planificarea familială naturală nu este un păcat dacă şi numai dacă există motive grave de a nu (mai) face copii. Ce înseamnă, exact, "motive grave" nu este definit de magisteriul Bisericii Catolice, ci este lăsat la latitudinea bunei credinţe şi discernământului fiecărui cuplu de credincioşi în parte. Prin consensul cvasi-unanim al preoţilor îndrumători, un motiv grav moral licit ar putea fi nu numai unul biologic, ci şi unul economic: incapacitatea materială de a mai putea creşte încă un copil. Dimpotrivă, întâietatea acordată carierei este, în general, un motiv considerat moral ilicit.

Prin urmare, o femeie în asemenea situaţie ar trebui să se întrebe, împreună cu soţul ei "oare mai avem capacitatea materială de a mai creşte încă un copil ?" Dacă răspunul, în bună conştiiţă, este "nu", atunci cuplul respectiv poate aplica regulile planificării familiale. Aici, trebuie notat că incapacitate materială înseamnă incapacitate de a acorda cele necesare unei vieţi normale, adică atunci când este de prevăzut că un nou copil va suferi de foame, de frig sau de promiscuitate, trăind în aceeaşi garsonieră cu părinţii, fratele şi sora lui. Împrejurarea că părinţii ar fi de părere că nu-i mai pot lua şi lui un Porsche Carrera precum le-au luat deja primilor doi, nu e compatibilă cu noţiunea de "incapacitate materială în bună credinţă".

Acuma, despre carieră: din ce am observat, angajările şi înaintarea în ierarhia universitară mai puţin pun accentul pe experienţa avută, cât pe criterii cum ar fi: lucrări publicate, citări ale lucrărilor candidatului în alte lucrări publicate, nivelul de prestigiu al periodicului sau editurii care a publicat lucrarea şi altele de felul acesta. Cu alte cuvinte, între doi asistenţi universitari care candidează pentru o poziţie de lector (şef de lucrări), diferenţa o face mai puţin numărul de ani petrecuţi în învăţământ, cât cele de mai sus.

O ultimă idee: o carieră de succes în ochii Domnului nostru este legată mai întâi de utilitatea ei socială şi abia mai apoi de nivelul de calificare. Între un reparator de biciclete care nu are nici măcar titlul de calfă, dar a reparat 1000 de bicilete pentru copii şi un academician profesor doctor în inginerie mecanică ce nu a proiectat niciodată nici măcar o bicicletă care să fie manufacturată în practică, mai mult apreciază Dumnezeu cariera primului, fiindcă la întrebarea "ce ai făcut cu viaţa ta şi poţi să Îmi arăţi ?" primul poate arăta 1000 de biciclete şi zâmbetul a 1000 de copii bucuroşi de bicicletele lor, pe când celălalt doar o hârtie: diploma de doctor în teoria bicicletelor. Şi doar zâmbetul îndrumătorului lui de lucrare.

În concluzie, din foarte puţinele date pe care le-aţi dat, desprind concluzia că aveţi de evitat două pericole: primul este ideea că împlinirea se face mai mult prin carieră decât prin familie. Al doilea este ideea că un cal de rasă ţinut în grajd este mai de preţ pentru stăpânul lui decât unul care aleargă în curse.

[sophia]

Este greu de judecat fara a cunoaste situatia indeaproape.
Imi pun totusi urmatoarele intrebari:
1. Ei acum traiesc patru insi dintr-un singur salariu?
2. Sotul castiga bine?
Daca poate sa ramana casnica cativa ani...
3. La 30 deja este greu sa gasesti de lucru in tara? Chiar asa?
Cred ca depinde de profesie.
S-ar putea ca tocmai copiii sa sperie angajatorii, si doi, daramite trei! Pentru ei inseamna o serie de dezavantaje.
4. Daca se angajeaza cine are grija de copii? O ajuta parintii, socrii?
5. Ramane usor gravida, adica asa cand vrea ea?
6. Sotul ei ce spune, isi mai doreste si el un copil?

Parerea mea este sa se mai gandeasca. Sa incerce mai intai sa-si gaseasca un serviciu, sa vada cum se organizeaza cu toate.
Si nu stiu cat de mari sunt cei doi copii, dar sa le dea intai lor o sansa si sa se bucure de si cu ei.
Poate ca nu realizeaza inca ce inseamna serviciu si atatia copii si familie si ce o sa mai urmeze.
Viata este f.grea si devine din ce in ce mai grea...trebuie f.bine gandit fiecare pas, pentru ca te costa din toate punctele de vedere. Cine stie ce ne mai asteapta...

Pacat nu este sa te increzi in ajutorul lui Dumnezeu.
Dumnezeu ne ajuta, dar si noi trebuie sa facem ceva.
Totusi El face dupa voia Sa si de multe ori ea nu se potriveste cu a noastra.
Nu stim doi ce ne este dat de la Dumnezeu.
Si este bine sa ne si multumim mai intai cu ceea ce ne da.

[Mirela0110]

În prealabil postat de sophia

Este greu de judecat fara a cunoaste situatia indeaproape.
Imi pun totusi urmatoarele intrebari:
1. Ei acum traiesc patru insi dintr-un singur salariu?
2. Sotul castiga bine?
Daca poate sa ramana casnica cativa ani...
3. La 30 deja este greu sa gasesti de lucru in tara? Chiar asa?
Cred ca depinde de profesie.
S-ar putea ca tocmai copiii sa sperie angajatorii, si doi, daramite trei! Pentru ei inseamna o serie de dezavantaje.
4. Daca se angajeaza cine are grija de copii? O ajuta parintii, socrii?
5. Ramane usor gravida, adica asa cand vrea ea?
6. Sotul ei ce spune, isi mai doreste si el un copil?
.

deci ca sa vb despre mine...despre situatia mea...

1. nu. ...eu am indemnizatia aia de 600 de lei + 200 de lei alocatia copilului, salarul sotului, care ar fi cam in jur de 10 mil in mana, si mai este pensia bunicii mele, care este 15 mil, dar care bineinteles nu se stie cat va mai fi, avand 78 de ani ...
2. aproximativ 10 mil in mana ... dar totusi cand ma voi angaja sper sa am si eu un sal cam tot atat ... avem apartament propriu, cu 3 camere, deci nu platim chirie , doar intretinere si gazul, lumina, calbu telefon, internet, etc ...
3. eu sunt la doctorat in domeniul comunicatiilor.
4. singura probl ar fi vacantele, ca in rest ar merge la gradinita/ cresa ... socrii sunt in piatra ... tatal meu e la constanta, mama nu mai e ...
5 asta bineinteles depinde doar de voia lui Dumnezeu ... daca vrea EL si cand vrea El.
6. el nu prea ar mai vrea....dar peste vreo 10-15 ani cand ne vom uita in urma nu vreau sa regretam ca nu am mai facut unul, doar de frica banilor si a vremurilor grele

ar insemna ca de acum inainte sa avem grija sa nu mai apara alt bebe ... stiu ca si asta e pacat ... bineinteles ca ar fi ac situatie dupa al 3-lea , tot asa ar trebui sa avem grija ...

eu doctoratul trebuie sa il termin pana in sept-oct 2013. deci pana atunci ar mai fi timp de un bebe si de la un an sa il dau la cresa ...

stiu ca e greu... si ar fi si mai greu... dar totusi ce fac cu dorinta mea de a mai avea inca un copil? nu vreau sa ajung la 40 de ani sa regret ca nu am mai facut unul... dar vreau si toti copiii mei sa aiba minimul necesar si sa aiba parte de o educatie buna, sa nu duca lipsa de prea multe, cum nici eu nu am dus.

ce bine ca nu ma cunoaste nimeni, decat doar de pe forum, caci cu siguranta nu as indrazni sa zic temerile si dilemele mele in fata nimanui :P ... asta apropo de subiectul cu discutiile pe forum vs. cele fata in fata...ceva de genu, nu mai tin minte exact.

ps: fata are 2 ani si 7 luni si baiatul 2 luni :D