Este limbajul bisericesc invechit?

[sergiu]

Oricum in limba romana Sfanta Scriptura este cea mai adaptata limbii romane moderne. Vedeti cum e la englezi cu God giveth, God taketh etc
Sau la rusi iarasi e toata Biblia in rusa veche unde un rus modern nu intelege jumatate din ce scrie acolo.
Repet, romanii au poate cea mai adaptata limbajului modern Biblie din multe neamuri. Doar ca, tot romanul are obiceiul de a se tangui, crampona, si plange de diverse tot timpul.

Am intrebat odata niste englezi care au cunoscut mai multi romani (cu facultate) ce parere au despre ei. Raspunsul: "you are always complaining, all the time!"- va plangeti incontinuu, tot timpul!

[Marius22]

Poate fi si limbajul bisericesc invechit dar, mult mai invechiti ne aratam noi astazi intru cele rele. Uitam adeseori ca "gura graieste cele ale inimii".

Ma uit in jurul meu si constat ca prea rar sunt folosite in limbajul nostru curent cuvinte precum "bun", "sfant", "milostiv". Si e normal sa se intample astfel din moment ce realitati precum bunatatea, sfintenia si milostenia sunt tot mai rar manifestate.

Daca deschid insa cartile de cult ale Bisericii, aflu din ele despre un Dumnezeu Preabun, Preasfant, Preamilostiv etc. Inaintasii nostri nu s-au sfiit sa foloseasca astfel de cuvinte chiar si in colindele noastre traditionale ("Dumnezeu Preasfantul colindand pamantul"... sau "Noi in seara de Craciun, Laudam pe Cel Preabun") pentru ca asa Il cunosteau pe Dumnezeu intru inimile lor.

Mai intai de toate este nevoie de curatia inimii, iar curatia limbajului va veni de la sine.

Limbajul nostru al modernilor, nu doar limba, in nici un caz nu imi pare ca s-a dezvoltat in sens liturgic.
Cineva, o mana buclucasa, o fi schimbat directia indicatorului sau poate a pastrat-o dar a inversat sensul sagetii...
Limba si limbajul nostru, al lumii adica, al socialului/lumescului in care vaslim din greu, se dezvolta dupa alte ratiuni decat ale Bisericii. Iar pentru cei veniti direct din lumesc, precum si pentru cei care "penduleaza" inca din greu, e firesc sa li se para ca dau de o limba straina. Dar e limba noastra cea mai romaneasca, a mai curata si bogata de seva!
E treaba noastra, vai, ca ne-am indepartat de casa buna.
Duhul contabilitatii searbede nu poate ganguri dulceata rugaciunii si nici pe "iarta/ma!" nu prea il intelege...
Pe masura innoirii inimii si mintii noastre intru Hristos vom gasi, cred, tot mai "ca acasa", mai familiar si familial, mai comprehensibil si foarte suculent, in definitiv cu totul frumos acest "limbaj teologic" care acum ne pare desuet.

Ma tem, asa cum inteleg de-o vreme, ca noi voim fie un limbaj repezit si grosolan, cu expresii tari si binesunatoare, fie un limbaj indulcit cu bombonerii, pudibond si (oh, cat detest cuvantul asta) "dragut". Ca Doamne fereste, nu-i asa, sa numim curvia curvie s.a.m.d. mai bine sa spunem, crescuti in (falsa) delicateta, o incalcare a buneicuviinte sau mai nu stiu cum...

E greu azi sa (re)invat fie si ca DA este DA (si nu mda... nici ...mdea... etc.) iar NU este NU.
Ce sa mai spun acum de celelalte...

Limba noastra romaneasca isi gaseste expresia si bogatia cea mai inalta in Biserica. Aici vorba uneste mintea cu adancul inimii. Ce poate fi mai frumos, mai bun, mai adevarat?
Este convingerea, credinta, bucuria mea cea mai mare in materie de limba si limbaj.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de ioan cezar

Duhul contabilitatii searbede

Duhul contabilităţii searbede: memorabilă sintagmă. Curios este că acest duh nu se limitează la limbajul de zi cu zi, care ne pătrunde din televizor, din Click-net, din "dialogul" cu bancomatul, etc. Duhul contabilităţii searbede impregnează cărţile care se vor de ştiinţă. Nu am să uit niciodată cum am observat prima dată acest lucru. Eram în anul I din facultate. Studiam anatomie după nişte cărţi îngrozitor de greoaie, care prezentau realitatea într-un fel atât de sucit, încât după fiecare capitol aveai semnul cel mai sigur că nu ai înţeles nimic: imposibilitatea reformulării într-un limbaj normal, românesc, a ceea ce tocmai ai studiat. Şocul l-am încasat când am citit aceleaşi lucruri prezentate într-o carte normală: o ediţie interbelică din celebra Anatomie a lui Gray, tradusă de Gr.T.Popa, un mare anatomist. Capitolul despre articulaţii (ramură denumită "artrologie" în textele moderne) începea cam aşa (reproduc din memorie): "Articulaţiile sunt ceea ce numim în mod obşinuit zgârciuri, în timp ce muşchii sunt ceea ce am numi drept "but" dintr-o bucată de carne pentru supă". Suna incredibil, în cel mai teribil contrast cu ceea ce citeam din cărţile zilelor noastre. Acuma, sigur că orice adevăr poate fi formulat în mai multe moduri. Pe de altă parte, consecinţele tragice ale îmbolnăvirii limbajului ştiinţific prin incorporarea "duhului contabilităţii searbede" sunt următoarele două:
1) în ziua de azi nu mai poţi să te prezinţi, în mod onorabil, în faţa unui aeropag al celor "dedicaţi ştiinţei", indiferent că-i zice "congres", "simpozion" sau mai ştiu eu cum, cu un limbaj simplu, direct, de tip "articulaţiile sunt zgârciuri". Dimpotrivă, se recomandă să fii cât mai abscons şi doctoral deopotrivă. Să ne înţelegem: una e să spui "articulaţiile sunt încheieturi" şi cu totul altceva e să spui "articulaţiile sunt structuri conective". Este ? Sunt cu mult mai inteligent şi citit dacă folosesc limbaj de al doilea tip, pe când, dacă o bag pe aia cu încheieturile, ca să nu mai vorbesc de zgârciuri, toţi ceilalţi savanţi mă vor considera ca adus cu pluta direct în sala de "lucrări academice".
2) există un pericol real: poţi să citeşti cu atenţie un tratat de "artrologie", ba chiar să încasezi o notă de 10 la examen, rămânând în final cu următoarea descumpănire şi suferind de următorul dubiu: oare aceste structuri conective despre care tocmai am citit două volume, sunt acele zgârciuri pe care le-am văzut în timp ce mâncam rasol, sau or fi altceva ?

Ca Doamne fereste, nu-i asa, sa numim curvia curvie s.a.m.d. mai bine sa spunem, crescuti in (falsa) delicateta, o incalcare a buneicuviinte sau mai nu stiu cum...

Cum "curvie", domnule, hai să sunteţi culmea. Este un limbaj ofensiv. "Judgmental". Se cheamă experienţă sexuală premaritală. Sau altfel, dar nu curvie. Un tratat ortodox din ziua de azi le-ar încadra la "fapte de necurăţie", în timp ce un tratat catolic contaminat de morbul "duhului contabilităţii searbede" le-ar numi "infracţiuni contra sextum". Sună altfel, este ? Cum aşa, curvie, între doi tineri care se iubesc, drept care sondează "compatibilitatea sexuală" prin unele "infracţiuni contra sextum" ? Curvia ar fi ceva rezervat practicilor pe bani. Chiar şi în acest caz, vorbim de "tratarea trupului ca marfă", curva nu mai e curvă cam de când orbii nu mai sunt orbi, ci nevăzători, iar surzii au devenit hipoacuzici.

Părerea mea !

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

dubiu: oare aceste structuri conective despre care tocmai am citit două volume, sunt acele zgârciuri pe care le-am văzut în timp ce mâncam rasol, sau or fi altceva ?

Va multumesc, Domnule doctor, pentru a doua portie de ras strasnic pe care o incasez pe 2012 (prima e din topicul cu moliftele Sfantului Vasile cel Mare, de la Intrebari ale utilizatorilor)!
La multi ani cu sanatate!

[horatiu.miron]

Invechit? Nu ma pronunt, pentru ca e putin peiorativ termenul. Dar arhaic sigur este.

[Marius22]

În prealabil postat de ioan cezar

Limba noastra romaneasca isi gaseste expresia si bogatia cea mai inalta in Biserica. Aici vorba uneste mintea cu adancul inimii. Ce poate fi mai frumos, mai bun, mai adevarat? Este convingerea, credinta, bucuria mea cea mai mare in materie de limba si limbaj.

Frumos spus. Adeseori uitam ca limba aceasta, a "vechilor cazanii", fie ea si plina de colb, slujeste cu vrednicie Cuvantului spre a ni Se impartasi prin cuvinte.

[stefan florin]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Duhul contabilităţii searbede: memorabilă sintagmă. Curios este că acest duh nu se limitează la limbajul de zi cu zi, care ne pătrunde din televizor, din Click-net, din "dialogul" cu bancomatul, etc. Duhul contabilităţii searbede impregnează cărţile care se vor de ştiinţă. Nu am să uit niciodată cum am observat prima dată acest lucru. Eram în anul I din facultate. Studiam anatomie după nişte cărţi îngrozitor de greoaie, care prezentau realitatea într-un fel atât de sucit, încât după fiecare capitol aveai semnul cel mai sigur că nu ai înţeles nimic: imposibilitatea reformulării într-un limbaj normal, românesc, a ceea ce tocmai ai studiat. Şocul l-am încasat când am citit aceleaşi lucruri prezentate într-o carte normală: o ediţie interbelică din celebra Anatomie a lui Gray, tradusă de Gr.T.Popa, un mare anatomist. Capitolul despre articulaţii (ramură denumită "artrologie" în textele moderne) începea cam aşa (reproduc din memorie): "Articulaţiile sunt ceea ce numim în mod obşinuit zgârciuri, în timp ce muşchii sunt ceea ce am numi drept "but" dintr-o bucată de carne pentru supă". Suna incredibil, în cel mai teribil contrast cu ceea ce citeam din cărţile zilelor noastre. Acuma, sigur că orice adevăr poate fi formulat în mai multe moduri. Pe de altă parte, consecinţele tragice ale îmbolnăvirii limbajului ştiinţific prin incorporarea "duhului contabilităţii searbede" sunt următoarele două:
1) în ziua de azi nu mai poţi să te prezinţi, în mod onorabil, în faţa unui aeropag al celor "dedicaţi ştiinţei", indiferent că-i zice "congres", "simpozion" sau mai ştiu eu cum, cu un limbaj simplu, direct, de tip "articulaţiile sunt zgârciuri". Dimpotrivă, se recomandă să fii cât mai abscons şi doctoral deopotrivă. Să ne înţelegem: una e să spui "articulaţiile sunt încheieturi" şi cu totul altceva e să spui "articulaţiile sunt structuri conective". Este ? Sunt cu mult mai inteligent şi citit dacă folosesc limbaj de al doilea tip, pe când, dacă o bag pe aia cu încheieturile, ca să nu mai vorbesc de zgârciuri, toţi ceilalţi savanţi mă vor considera ca adus cu pluta direct în sala de "lucrări academice".
2) există un pericol real: poţi să citeşti cu atenţie un tratat de "artrologie", ba chiar să încasezi o notă de 10 la examen, rămânând în final cu următoarea descumpănire şi suferind de următorul dubiu: oare aceste structuri conective despre care tocmai am citit două volume, sunt acele zgârciuri pe care le-am văzut în timp ce mâncam rasol, sau or fi altceva ?



Cum "curvie", domnule, hai să sunteţi culmea. Este un limbaj ofensiv. "Judgmental". Se cheamă experienţă sexuală premaritală. Sau altfel, dar nu curvie. Un tratat ortodox din ziua de azi le-ar încadra la "fapte de necurăţie", în timp ce un tratat catolic contaminat de morbul "duhului contabilităţii searbede" le-ar numi "infracţiuni contra sextum". Sună altfel, este ? Cum aşa, curvie, între doi tineri care se iubesc, drept care sondează "compatibilitatea sexuală" prin unele "infracţiuni contra sextum" ? Curvia ar fi ceva rezervat practicilor pe bani. Chiar şi în acest caz, vorbim de "tratarea trupului ca marfă", curva nu mai e curvă cam de când orbii nu mai sunt orbi, ci nevăzători, iar surzii au devenit hipoacuzici.

Părerea mea !

super tare! Doamne ajuta!

[Marius22]

În prealabil postat de windorin

Dupa a mea parere, consider ca sunt unele cuvinte care ar putea fi ajustate. Nu multe.
Cuvinte izolate, unele dintre ele abia intelese si de teologi.

Este si cazul unor cuvinte vechi care si-au schimbat intre timp forma si semnificatia. De exemplu, in troparul Botezului Domnului cuvantul "peristeras" (porumbel) s-a tradus in vechime prin cuvantul porumb. Daca astazi am auzi in timpul slujbelor cantandu-se"... si Duhul in chip de porumb a adeverit intarirea Cuvantului...", poate primul gand ar fi acela ca difera de marturia scripturistica.

Este nevoie ca textul cartilor de cult sa se afle in concordanta de "varsta si duh" cu limba in care este tradusa Sfanta Scriptura intr-o anumita epoca.

[Dumitru73]

În prealabil postat de Marius22

Este si cazul unor cuvinte vechi care si-au schimbat intre timp forma si semnificatia. De exemplu, in troparul Botezului Domnului cuvantul "peristeras" (porumbel) s-a tradus in vechime prin cuvantul porumb. Daca astazi am auzi in timpul slujbelor cantandu-se"... si Duhul in chip de porumb a adeverit intarirea Cuvantului...", poate primul gand ar fi acela ca difera de marturia scripturistica.

am văzut şi eu aceasta formă în cărţi de slujire mai vechi.
aş mai adauga cuvântul "impreunare", cu sens de unire, cuvânt ce apare în slujba botezului în cărţile vechi.