BARFA SI JUDECATA

[Casiana]

Doamne ajuta!
Barfa......
Judecata......
Fie ca vrem sau nu sa recunoastem, adevarul este unul singur : TOti barfim si toti ii judecam pe cei din jurul nostru.
Este sufcient ca vecinul de bloc sa vina seara acasa si sa se certe cu sotia sau sa ridice un pic tonul la copii si imediat avem ceva de spus.
Toti spunem ca e bine sa nu barfim si ca ar fi mai bine sa refulam aceasta pornire,insa uneori barfim involuntar indiferent ca suntem la sevici sau acasa. La servici te prinzi in discutie cu colegul de birou si de la o simpla remarca ajungi la o barfa in toata regula, acasa ii povestesti sotului ce ai mai facut la birou si ajungi sa vb de colegul x sau y fie de bine, fie de rau.
Asa ca acest flagel al sufletului crestin e cam greu de extirpat insa nu imposibil.

[alynnna]

În prealabil postat de iosif

Barfa,cleveteala, judecata...iata un pacat care impiedica rugaciunea sa se faca auzita. Spun multi parinti duhovnicesti ca judecata celuilalt, clevetirea este un pacat mare care impiedica rugaciunea sa ajunga la un anumit nivel de curatie. De multe ori rugaciunile noastre nu se fac auzite intrucat cleveteala si judecata noastra le impiedica.

Cum ne vindeam de judecata celuilalt?

Daca vom reusi sa admitem ca in orice gest, gand rau (socotit de noi rau) exista si o parte buna atunci vom privi tot cu ochi duhovnicesti. Pentru ca nefiind la masura de a vedea si inima omului ci doar cele din afara, socotesc ca nu suntem in masura sa judecam chiar de vedem cu ochii nostri. Una este a ajuta si alta a judeca. Ori suntem noi destul de caliti duhovniceste pentru a fi siguri ca nu gresim in cele ce facem spunem? Daca stim ca nu suntem atunci de fiecare data sa admitem ca poate si fratele/sora are dreptate. E ca si cum ai privi un copac din unghiuri diferite. Adesea gasesc aici pe forum dispute fara sens. Sunt aceleasi ideii exprimate in mod diferit. Cat despre barfa, ehhh asta e grea tare grea. Cel mai grav este ca de f. multe ori o folosim cu scop "duhovnicesc". De cate ori nu am transmis sau nu ne-am lasat influentati de o simpla vorba? de cate ori nu am renuntat la un sentiment frumos, la o prietenie curata pentru a simpla cadere? de cate ori nu am catalogat un om drept nebun, cazut, doar pentru ca a gresit? de cate ori nu am alergat la vecinul, prietenul sa ii spunem greseala fratelui dar, asaaa stiti? saracul..iata ce a facut, hai sa ne rugam pentru el. Ori asta este tot barfa, vrei sa ajuti, ajuta dar fara mentionarea pacatului. Asta e adevarata iubire frateasca. Cine nu a gresit ? Cine nu a cazut? cine nu s-a aflat in exact acelasi pacat ca si fratele? barfa, clevetirea, judecata sunt la fel de grele ca si uciderea pentru ca ele ucid sufeltul care este mai pretios decat trupul. Cu ce iti vei putea slava sufletul nebune??? Cu ce??

[anita]

În prealabil postat de iosif

Cati stiu ca barfa si judecata impiedica rugaciunea sa fie auzita?

Deci, daca de multe ori vedem ca rugaciunea noastra nu prinde putere, sa ne cercetam daca judecam sau barfim pe altii...

Nu numai ca nu e auzita dar nici nu ne putem aduna mintea la rugaciune.

[vsovi]

poi barfa e tocmai rugaciunea naluciferizata a visatorului shi fariseului care nu ii va folosi, caci vameshul altceva spunea... dar multzi vorbesc ca vameshul smerit dar simt ca fariseul visator shi inchipuit fiind plini de barfa shi auto-barfa. 94x???:(:(

[Marius22]

Atat barfa cat si judecata isi au originea in parerea de sine. Gravitatea acestei patimi vine tocmai din faptul ca imi spulbera orice sistem de referinta. Ma raportez in mod gresit la Dumnezeu, la semeni si chiar fata de mine insumi. Traiesc intr-o lume imaginara, unde eu sunt masura tuturor lucrurilor si ,asemenea lui Procust, (talhar-hangiu din Atica care punea drumetii intr-un anumit pat, „lungin-du-i" sau „scurtandu-i" dupa dimensiunile lui) ma constitui intr-un criteriu absolut de judecata -de obicei pe plan moral- al semenului meu. Daca fiecare dintre noi ar intelege cu adevarat ca-i pacatos nu ar mai judeca pe aproapele. Sa ne rugam fiecare dintre noi impreuna cu Sfantul Efrem Sirul, zicand: "Doamne Imparate, daruieste-mi sa-mi vad gresalele mele si sa nu osandesc pe fratele meu, ca binecuvantat esti in vecii vecilor. Amin!"

[alynnna]

Numai cei vrednici reusesc sa nu judece dar noi slabi si neputinciosi fiind e bine macar sa revenim la sentimente mai bune fata de cel caruia i-am gresit. Lupta cu inima este cea mai teribila. E simplu sa iti infranezi trupul de la bucate, de la impreunare, de la medicamente, dar ati sili inima sa simta iubirea, pacea, bucuria, iertarea este nevointa mare. Spre acestea sa tindem pentru a ne infatisa cu fata senina in fata Judecatorului si acolo sa spunem. Si ne iarta noua precum si noi am iertat. :) Nu suntem sfinti dar sa ne nevoim spre sfintenie acesta este porunca Lui nu a mea.:)

Barfa si judecata se tin de mana, caci una nu se poate lipsi de cealalta. Deci cand barfim, sa ne gandim ca in clipa urmatoare si judecam. Iar cand judecam, mandria ne va impinge si la barfa.

[dragomirna]

Barfa si judecata vin din simpla noastra "nevoie" de satisfacere a patimilor, a rautatii in care ne mocirlim fara sa avem habar de ce este acela Adevar, sau macar constiinta de sine... De multe ori chiar ne motivam, numai ca sa mai improscam si sa desfiintam un om... Si de multe ori este vorba de un om pe care nici nu-l cunoastem ca persoana, dar ce mai conteaza... avem logica, gandire, deci trebuie sa analizam faptele "la rece" nu conteaza ce terci re/iese din mintea noastra...
Fratilor, nu judecati caci veti fi judecati! ..De ce nu ne sperie, ba chiar ne lasa reci cuvintele astea? Pentru ca noi nu suntem ai lui Hristos, noi suntem mereu gata sa rastignim pe aproapele... Barfa si judecata sunt pacate de care ne putem lepada usor, dar nu vrem. Deci, inseamna ca ce vrem cu adevarat, este sa ramanem pui de lup, si sa imbracam frumos hainute de oite. Dar sa nu credem ca nu ne vom primi plata faptelor noastre, pentru ca daca ramanem caldicei, Domnul ne va varsa din gura Sa... Si bine ar fi sa ne primim rasplata pt astfel de pacate cat mai suntem in viata asta, ca poate odata si-o data ne va veni si noua mintea la cap dupa ce vom suferi si noi pt raul pe care-l facem. Si poate vom gasi un pic de onestitate sa ne privim inima asa cum este, si sa n-o mai lasam sa urle de rautate... Sa cerem Domnului sa ne curete de astfel de patimi care ne fac sa ne sfasiem intre noi. Uciderea nu este doar cu fapta, este si ucidere a sufletului, care este la fel de grava... Si de multe ori, ranile sufletului se vindeca cel mai greu. Cand ne rugam, sa nu ne rugam numai cu gura, ci sa ne aducem aminte si ce-am pricinuit noi aporapelui, fie si prin niste vorbe aruncate in vant (sau in scris...). Si sa ne smerim, sa nu ne facem noi buni in fata Domnului pentru ca El oricum ne stie pe fiecare.

[pacatoasa..]

Dar asa-zisa "analiza psihologica" pe care o faci unui om pe care vrei sa-l cunosti mai bine, e din start judecata, nu?

[costel]

Din cauza barfei si a judecatii noastre, Dumnezeu ne ramane tacut si ascuns. Degeaba stam cu ochii deschisi in asteptarea vederii lui Dumnezeu. Ni se vor usca ochii si nu ne vom invrednici de vederea Sa. Cand inima nu va fi stinsa de barfa si judecata, Dumnezeu se va arata si ne va vorbi.