O mare framantare....

[pacatoasa..]

Sunt atat de fericita pe de o parte, dar si atat de mahnita in acelasi timp!
Fericita, pentru ca ieromonahul pe care il voiam ca duhovnic m-a acceptat, avand chiar el initiativa(eu nu am avut curajul sa il intreb, ci doar i-am dat subtil de inteles).
Am 2 probleme.Le voi expune pe rand.
1. Data trecuta cand m-am spovedit si m-am impartasit am fost f bucuroasa si pt ca am reusit sa imi zic toate pacatele, dar si pt ca acel ieromonah mi-a devenit duhovnic. Ii multumesc lui Dumnezeu mult ca m-a ajutat sa las o gramada de pacate in urma, sa imi indrept viata. Si chiar si duhovnicul meu s-a bucurat pentru mine. Dar dupa o saptamana de la impartasanie si spovedanie, mi-am adus aminte de un pacat din copilarie. Apoi altul, apoi altul. Eu, de la 7 la 14 ani, am fost paralela cu biserica. La 14 ani m-am spovedit la cel ce acum imi e duhovnic; la acea spovedanie nu stiam practic nimic, raspundeam doar la ce ma intreba el. Si desigur ca au ramas o gramada de pacate nespuse. Cand m-am spovedit datile urmatoare, am zis numai pacatele ce le-am facut de la ultima spovedanie pana in momentul in care voiam sa ma spovedesc din nou.
Asadar m-am hotarat sa fac o spovedanie generala. Am luat indreptarul de spovedanie facut de P Cleopa Ilie si mi-am gasit 60 de pacate!!!!!!!!!!pe care le-am facut in copilarie si 3-4 pe care le-am facut acum.(P Cleopa are in indreptar peste 400 de pacate); dar 60 am facut!!! VAIIIIII!!!!!!!!!! Va dati seama? M-am ingrozit! As dori sa va intreb: CE INSEAMNA LUCRUL ACESTA? Cum de mi-am adus aminte chiar acum de ele, cand am lasat multe pacate si nu mai aveam de lucru doar cu 2-3(cu mila de sine, cu crutarea de sine, cu purtarea baticului) ? In acelasi timp mi-e si teama sa nu se scarbeasca duhovnicul meu de mine. Credeti ca inainte ar trebui sa vb cu el sau ceva de genu sau sa il intreb daca vrea sa imi faca o spovedanie generala? Pur si simplu ma doare sufletul si simt ca vreau sa ma spovedesc cat mai repede.
2. E in legatura cu duhovnicul. De cate ori vreau sa merg sa il intreb ceva imi vin ganduri de genu:"Nu te du ca poate e ocupat", "Nu te du ca sigur nu are chef sa iti asculte toate bazaconiile", "Nu te du si nu te du" si tot asa. El mi-a zis sa vin la el sa vorbim, dar mai stiu ca e ieromonah si poate nimeresc intr-un moment nepotrivit. Si am nevoie de sfaturi. Dar pe cand sa merg sa ii cer sfatul mi se pare ca ceea ce vreau sa il intreb e un mizilic si iar imi vin gandurile pe care le-am scris. Cand ajung acasa de la manastire, iar ma mustra constiinta: De ce nu l-ai intrebat? Ce stii tu sa faci acum?
Ce sa fac?
Va rog, ajutati-ma.

[melb26]

Aceste ganduri intr-o forma sau alta le am si eu inainte sa merg la spovedanie si cred ca sunt doar ispite. Eu zic sa mergi si vei vedea atunci daca aceste ganduri au fost intemeiate sau nu.

Doamne ajuta!

[LapetiteMoc]

În prealabil postat de pacatoasa..

De cate ori vreau sa merg sa il intreb ceva imi vin ganduri de genu:"Nu te du ca poate e ocupat", "Nu te du ca sigur nu are chef sa iti asculte toate bazaconiile", "Nu te du si nu te du" si tot asa.

Draga mea, aceste ganduri vin de la necurat, ni le sopteste pentru a ne opri de a face faptele placute Domnului... Nu le da ascultare, du-te si spune ce ai pe suflet! Pur si simplu! CURAJ!

Doamne ajuta!

[Traditie1]

Am avut si eu problema asta. Este si o exagerare, nu trebuie sa-l întrebi pe duhovnic pentru orice maruntis. Duhovnicul nu trebuie sa înlature judecata proprie ci sa fie o piedica împotriva închipuirii de sine si încredintarii prea mari în propriile puteri.

[pacatoasa..]

Da, domnule "Traditie", dar omul acela abia m-a acceptat ca fiica duhovniceasca si nu am avut ocazia sa discutam aproape nimic. Mi-a zis si el sa vin sa vorbim, dar nu ma lasa gandurile astea. Nu stiu cand sa vin, cand poate, iar poate daca as afla iar mi-ar veni celelalte...........

[pacatoasa..]

Si ce sa inteleg prin faptul ca mi-am amintit pacatele din copilarie? Ca prin aceasta Dumnezeu s-a milostivit de mine? Ca vrea sa fiu curata cu inima in fata Lui? Sau ce anume? Ajutati-ma sa inteleg, va rog. Si in acelasi timp mi-e teama sa nu se scarbeasca duhovnicul meu de mine........s-a bucurat ca m-am indreptat............acum vin cu atatea!!!!

[LapetiteMoc]

În prealabil postat de pacatoasa..

Si ce sa inteleg prin faptul ca mi-am amintit pacatele din copilarie? Ca prin aceasta Dumnezeu s-a milostivit de mine? Ca vrea sa fiu curata cu inima in fata Lui? Sau ce anume? Ajutati-ma sa inteleg, va rog. Si in acelasi timp mi-e teama sa nu se scarbeasca duhovnicul meu de mine........s-a bucurat ca m-am indreptat............acum vin cu atatea!!!!

Du-te si-i spune ca ai uitat. Ca atunci cand ti-ai facut lista nu ti le-ai amintit, iar acum, prin grija Domnului, memoria s-a mai limpezit! Nu se va scarbi de tine, ci dimpotriva , se va bucura ca esti plina de ravna!

Curaj! Doamne ajuta!

[pacatoasa..]

Am zis in primul mesaj pricina pentru care nu am zis celelalte pacate:" Eu, de la 7 la 14 ani, am fost paralela cu biserica. La 14 ani m-am spovedit la cel ce acum imi e duhovnic; la acea spovedanie nu stiam practic nimic, raspundeam doar la ce ma intreba el. Si desigur ca au ramas o gramada de pacate nespuse. Cand m-am spovedit datile urmatoare, am zis numai pacatele ce le-am facut de la ultima spovedanie pana in momentul in care voiam sa ma spovedesc din nou."
Va multumesc ca va pasa.
Ma intreb mereu: de ce mi le-am amintit chiar acum? daca nu va mai vrea sa fie duhovnicul meu si ma va lasa pe drumuri? Mi-a demonstrat faptul ca ma iubeste si tine la mine, iar acum il voi intrista. Credeti ca ar fi mai bine sa vorbesc cu el inainte? Mentionez ca sunt doar o simpla adolescenta, desi nu stiu ce importanta ar avea asta

[LapetiteMoc]

În prealabil postat de pacatoasa..

Am zis in primul mesaj pricina pentru care nu am zis celelalte pacate:" Eu, de la 7 la 14 ani, am fost paralela cu biserica. La 14 ani m-am spovedit la cel ce acum imi e duhovnic; la acea spovedanie nu stiam practic nimic, raspundeam doar la ce ma intreba el. Si desigur ca au ramas o gramada de pacate nespuse. Cand m-am spovedit datile urmatoare, am zis numai pacatele ce le-am facut de la ultima spovedanie pana in momentul in care voiam sa ma spovedesc din nou."
Va multumesc ca va pasa.
Ma intreb mereu: de ce mi le-am amintit chiar acum? daca nu va mai vrea sa fie duhovnicul meu si ma va lasa pe drumuri? Mi-a demonstrat faptul ca ma iubeste si tine la mine, iar acum il voi intrista. Credeti ca ar fi mai bine sa vorbesc cu el inainte? Mentionez ca sunt doar o simpla adolescenta, desi nu stiu ce importanta ar avea asta

Ti le-ai amintit!!! Asta este important, draga mea! Nu te mai intreba de ce tocmai acuma! Chiar nu are rost! Du-te si le marturiseste... Duhovnicul nu se va intrista. Dimpotriva, se va bucura sa vada ca te preocupa sa descoperi in tine omul cel nou! Si este imbucurator ca o faci la o varsta atat de frageda! BRAVO!!! Nu te necaji, pentru ca nu ai de ce!

[sophia]

1. Mai intai nu este asa bine ca ti-ai gsit duhovnic calugar, departe de tine.
Acum exact asate este problema cand sa te duci, cum sa umbli cu el.
2. Nu te mai lua dupa liste din astea cu pacate. Sunt exagerari. Sa-ti mai si amintesti de cele din copilarie? Dar ce asa rau puteai sa faci in copilarie.
Pe urma de atunci (din copilarie) n-ai mai fost la spovedanie. Pacatele se iarta la spovedanie si nu se mai spun la urmatoarea. decat daca se repeta.
Nu te lua dupa par. Cleopa si altii ca el. Ei sunt calugari si sunt f. severi in credinta si nu cunosc viata reala.
Sunt mult prea severi si exagerati. Da, pentru un calugar e una, pentru un mirean alta.
Sa nu se inteleaga ca dau sfaturi impotriva credintei, dar trebuie neparat sa pastram niste limite, sa fim rationali.
Dumnezeu nu este asa cum le place unora sa-si imagineze.
3. Curaj, daca tii la acest duhovnic n-are de ce sa-ti fie teama. Mergi acolo. Daca va fi disponibil vei afla acolo, daca nu, ti se va spune. dar nu cred ca te vor lasa sa pleci fara sa-i vorbesti.
Si roaga-te la Dumnezeu, Lui trebuie sa-i spui mai intai si sa-i ceri iertare si El este cel care stie cel mai bine cine suntem si ce pacate am facut.
Si El iti va arata si cum sa faci cu duhovnicul.

Si eu am probleme cu spovedania: nu am curaj (lume in jur, preot etc.), nu stiu ce sa spun, si am si alte probleme inclusiv cu preotul. Dar pe Dumnezeu si pe Sf.Fecioara ii simt aproape si ma rog Lor si atunci ma simt bine.