ȘOȘOACĂ DIANA – „revoluționară” („în sos de aur”)?
Este o întrebare sau o serie de întrebări pe care le consider legitime. Pentru că Diana Șoșoacă a încercat până acum să se portretizeze, în special prin comunicări ale dînsei prin mijlocirea unor „rețele sociale”, ca o „revoluționară”, ca o persoană care, dacă ar ajunge să aibă putere politică în România, fie ca președintă de țară, fie chiar și numai ca șefă de partid parlamentar (dar orice astfel de partid poate în anumite contexte inclusiv să ajungă la guvernare...), ar restaura, ar înfăptui o adevărată dreptate în România și românilor ca națiune, ca popor, având în vedere nenumăratele, putem să le descriem, nedreptăți comise de peste 34 de ani, dar și înainte, României și românilor, atât în ceea ce privește situații individuale ale unora (și nu sînt deloc puțini), dar în special românilor ca întreg, ca națiune, ca o colectivitate cu identitate etno-culturală, spirituală, origini, viitor etc., și inclusiv ca națiune întemeietoare de stat, de statalitate, de cultură și civilizație, și așa mai departe.
Pe de altă parte, se observă accentul pe care îl pune pe dimensiunea economică, dimensiune care fără îndoială este foarte importantă în viața oricărei societăți, a oricărei națiuni, vedem destul de bine că distrugerea economiei românești după lovitura de stat și lovitura dată statului începînd din decembrie 1989 a dus inclusiv și la șubrezirea națiunii, a identității naționale, etno-culturale, a „demografiei” românești, a conștiinței naționale a foarte multora dintre români; Diana Șoșoacă pare o persoană care ar vrea să ajungă la putere, și nu exclud ca acest lucru să se întîmple, ba chiar mi se pare trecut din domeniul posibilului în cel al unui anume grad al probabilului, pentru a pune mâna pe hățuri economice, câte ar mai avea la dispoziție România și românii la ora actuală.
Totuși, în ciuda acestei imagini de „revoluționară”, de „restauratoare”, se observă anumite mișcări, anumite mesaje care trezesc anumite dubii, anumite semne de întrebare. Ca să dau un exemplu, doar acum câteva zile Diana Șoșoacă a menționat într-o emisiune difuzată pe internet (la BZI) că ar fi dispusă să „discute” inclusiv cu Klaus Iohannis, nu știm ce să discute, dar însăși această idee, această atitudine față de un personaj care a făcut rele incalculabile românilor și României, deci față de un personaj care din punctul de vedere ale unei conștiințe românești rezonabile ar fi și este nefrecventabil sau chiar absolut nefrecventabil (eu nu l-aș frecventa nici dacă aș fi pastorul său luteran, l-aș trimite direct să „rezolve”, să „repare” din incalculabilul rău pe care l-a făcut și nu doar ca „președinte”). Or cred că este destul de clar, cel puțin pentru mine, că imaginea de „restauratoare”, de înfăptuitoare a dreptății pentru români și România este nu doar incompatibilă cu genul de mesaje menționat în această frază, ci este contrarie cu acest gen de mesaje. Prin urmare consider că aceste dubii pe care le iscă Diana Șoșoacă sînt reale și pot fi luate în dezbatere, având în vedere contextul destul de primejdios al (in)securității naționale a românilor și a României în care ne aflăm.
Un alt semn de întrebare, pentru că am menționat inclusiv „AURul” în titlu, este ridicat de atitudinea Dianei Șoșoacă față de AUR și de trădătorul incalificabil Georgică „Che Gargara” Simion, atitudine care deși în multe manifestări se arată ca fiind critică, acuzând un fals naționalism al celor de la AUR, pe de altă parte transmite așa o notă de „protecție” sau de „nederanjare pe anumite aspecte substanțiale” cu privire la Simion și la AUR, asta deși Simion, cu o atitudine tacită extrem de suspectă și chiar vinovată, cel puțin politic și moral, a supușilor lui de AUR, a comis fapte incalificabile, despre care am mai și vorbit aici pe forum, și față de care Diana Șoșoacă sau partidul dînsei nu iau niciun fel de atitudine sau aproape niciun fel de atitudine, deși cum am mai spus cazul lui Simion este cât se poate de flagrant și la lumina zilei și deja are ceva vechime, discutăm deja de peste doi ani de la anumite manifestări ale „gargaragiului de aur”, chiar dacă este bine ascuns, să zicem așa, de conștiința și dezbaterea publică, deși în cazul lui Simion ar fi trebuit, într-o societate și o țară normală, cel puțin să se fi autosesizat anumite instituții, competente în ceea ce privește anumite fapte ale acestuia. Și vorbim despre competitori politici, chiar dacă Simion și AUR se pretind a fi pe aceeași „nișă” cu Diana Șoșoacă și partidul dumneaei.
Pe de altă parte, există persoane cu funcții de conducere, nu la nivel central, în cadrul partidului „SOS România” al dumneaei, care consideră că în România un număr neestimat de cetățeni străini, ai statului Israel, ar deține milioane de apartamente sau locuințe în proprietate pe teritoriul României, că România nu ar avea ce să facă într-un astfel de context, că „asta este” și câte altele. Nu reușesc să înțeleg; Diana Șoșoacă nu știe pe cine coordonează, pe cine conduce în acel partid, are vreo susținere față de astfel de considerații sau „convingeri” bizare ale unor membri cu anumite funcții, cum de există oameni în interiorul partidului dumneaei care să colporteze, neoficial (însă acest lucru nu are mare importanță), astfel de idei? Și vorbim despre lucruri despre care Diana Șoșoacă a exprimat anumite opinii, puncte de vedere, ba chiar a făcut și o interpelare parlamentară în calitate de senatoare pe un astfel de subiect, chiar dacă acolo exprimarea s-a făcut la modul general, menționându-se proprietăți de locuit ale străinilor din România, interpelare la care nu știm dacă a primit sau a făcut public răspunsul primit, și care se pare că ar fi fost făcută la îndemnul, la solicitarea istoricului și profesorului universitar Corvin Lupu (de la Sibiu și de la universitatea din Sibiu) (nu știu dacă acum mai activează ca profesor, dar a fost profesor universitar și a avut și funcții de conducere la nivelul unei sau unor facultăți ale respectivei universități).
|