|
|
Înregistrare | Autentificare | Întrebări frecvente | Mesaje Private | Căutare | Mesajele zilei | Marchează forumurile citite |
|
Thread Tools | Moduri de afișare |
#11
|
||||
|
||||
Doctorul Octavian Udriste si-a dedicat intreaga viata studierii cancerului, vindecand prin retetele sale mii de oameni. Ar fi minunat daca am cunoaste mai multe despre felul in care doctorul Udriste reusea sa-i vindece pe oameni de aceasta boala cumplita. Ar fi un mare pacat ca toata aceasta munca sa ramana necunoscuta.
|
#12
|
|||
|
|||
Cred ca cine vrea sa traiasca, va urma ce este medicina verificata.
Cei care nu tin prea mult la asta, vor Multi nu stiu ca sunt cancere care se vindeca de la sine, o posibila explicatie pentru unele "succese" ale medicinei alternative care nu prea par a fi reproductibile la o scara larga.
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau. |
#13
|
|||
|
|||
Un roman in lupta cu cancerul:. Dr. Octavian Udriste . Cercetarile sale trebuie continuate. Ar fi putut sa obtina premiul Nobel pentru una din cele mai mari descoperiri ale acestui secol: gena marker ancestrala si originea cancerului
http://www.formula-as.ro/2003/588/di...-cancerul-4487 "Cercetarile sale trebuie continuate Ar fi putut sa obtina premiul Nobel pentru una din cele mai mari descoperiri ale acestui secol: gena marker ancestrala si originea cancerului. Chiar daca a publicat cateva carti pe aceasta tema si a salvat mii de bolnavi incurabili, dr. Octavian Udriste a murit sarac si dispretuit de toata floarea cea vestita a lumii stiintifice romanesti. In urma lui a ramas o arhiva impresionanta. Nimeni nu pare interesat sa o cerceteze. Lespedea grea a uitarii ingroapa nu doar o munca de o viata, ci si speranta ca boala neagra a secolului poate fi pusa la zid. Cancerul e o boala nu a celulei, ci a informatiei continute in ea. Daca formele canceroase sunt declansate de o gena ancestrala naturala (cea a cresterii) scapata de sub control, tratamentul trebuia sa fie tot natural. Precaut si evitand generalizari pripite, constata ca la baza declansarii cancerului stateau stresul, proasta alimentatie, slabirea sistemului imunitar, poluarea si fumatul - asa-zisii "spini iritativi". Orice tratament incepea cu o discutie de cel putin o ora. Bine individualizat, remediul avea la baza cunoasterea bolnavului. Ca sa controleze efectul, trebuia sa afle cauza - ce anume slabise sistemul imunitar. Nu era impotriva tratamentelor alopate, nici a citostaticelor, dar facea adevarate crize de revolta cand auzea de punctii. I se parea o crima sa risipesti in intreg organismul o gena canceroasa, aflata in primele faze ale bolii. Nu-si facea iluzii si, adeseori, spunea ca tratamentul e de drum lung, ca boala poate fi oricand reactivata, ca tratamentul trebuie urmat si reluat pentru foarte mult timp. Obligatorii erau schimbarea alimentatiei, a stilului de viata si, nu in ultimul rand, crearea unei atitudini pozitive. "Multe pornesc de la psihic", zicea el. "Aceasta cumplita boala se invinge cu optimism si cu vointa de a trai." Structura profund religioasa, doctorul stia prea bine puterea rugaciunii si a credintei, efectul meditatiei si al linistirii sufletesti. "Pana si aspirina trebuie luata crezand in efectul ei", zicea el adesea. Era cu adevarat un terapeut crestin. "Bolile trupului pornesc de la suflet, spunea, de la nelinistea pacatului nespovedit, de la departarea de Hristos." Intamplare sau nu, cele mai spectaculoase rezultate le-a obtinut cu oamenii simpli, din Moldova, oameni senini si cu frica de Dumnezeu. Nu se entuziasma si nici nu-si gasea merite deosebite atunci cand obtinea rezultate. "Eu nu vindec", repeta el adesea. "Eu doar tin boala sub control. Numai Dumnezeu vindeca cu adevarat." Desi a luptat toata viata sa i se recunoasca meritele stiintifice, in sinea lui nu avea nici urma de trufie sau (si mai grav) de resentiment. Era ortodox pana in ultima lui fibra si, citind scrierile Sfintilor Parinti, gasea confirmarea teoriei lui: daca energiile necreate ale lui Dumnezeu sunt informatie pura, cancerul este tulburarea acestei informatii, ispitirea ei. Remediul nu putea fi decat curatirea, apropierea de Dumnezeu si de natura. Mai mult chiar, era convins ca exista un tratament ortodox de reechilibrare matriceala. Nu intamplator, la prima consultatie ii intreba pe bolnavi: "Cand te-ai spovedit ultima data?". Pe multi i-a intors la dreapta credinta, cu mult folos medical: cele mai spectaculoase vindecari le-a facut la cei credinciosi. Avea nevoie de conlucrare. Tratamentul sau era o combinatie de lupta personala, de pricepere medicala si de experiment. Urmarea fiecare detaliu al bolii. Nimic nu era lasat la voia intamplarii. In total, doctorul a vindecat 3000 de oameni - o cazuistica enorma. Vazand lumea asteptand disperata zile intregi la poarta casei, ofta a revolta si neputinta, zicand: "Doamne, e prea multa suferinta. Singur nu o pot dovedi. Ajuta-ma!". Ceea ce a facut dr. Udriste pentru oameni nu e istorie, cum s-ar crede. Multi din pacientii lui traiesc si pot da marturie si astazi. Stanescu Dumitru din Bucuresti, diagnosticat cu un cancer pulmonar in ultima faza, este si acum, dupa 17 ani, in viata. Suferind de rectita radica radiata, Maria Tuclea din Lugoj a fost scoasa pe brate din spital, fara a i se mai da nici o sansa. Ca o ultima incercare, rudele au adus-o mai mult moarta decat vie la dr. Udriste. Acum se bucura de nepoti si se pregateste de pensionare. Alexandra Kis din Bucuresti avea o tumora la gat cat oul de gaina. Dupa doar 3 luni de tratament, tumora a disparut pentru totdeauna. La fel de miraculos s-a vindecat Sandu Marin din Craiova. Avand o forma agresiva de cancer osos, dr. Udriste l-a avertizat ca tratamentul trebuie sa dureze cel putin doi ani. Dupa doar cateva luni, s-a prezentat la spital, unde chirurgul ortoped il programase pentru operatie la sold. Nu a mai fost cazul. Privind rezultatul analizelor, chirurgul a ramas uluit, zicand: "Ce ai facut Sandule? Nu mai trebuie operatie. Osul e complet refacut". Invitat la cateva congrese internationale, dr. Udriste ar fi putut ramane in strainatate, unde i se ofereau laboratoare si fonduri impresionante pentru a-si implini ideile. A preferat sa ramana in tara, dominat de sentimente greu de inteles pana si de cei mai infocati romani. Voia cu toata ardoarea sa-si vada implinita teoria si, in acelasi timp, nu accepta ca aceasta posibila descoperire sa nu apartina intru totul compatriotilor sai. Trebuie sa-l fi durut enorm vestea ca microbiologii americani Harold R. Varmus si Michael Bishop au luat in 1989 premiul Nobel, confirmand in laborator ceea ce el descoperise teoretic cu 14 ani inainte: gena ancestrala a cancerului. Va gasi puterea sa-si continue cercetarile si sa se imbarbateze, zicand: "Am studiat pentru om si nu pentru premii". Sase ani mai tarziu, dr. Octavian Udriste se va stinge din viata precum a trait - dispretuit de confrati pentru indrazneala de a propune medicinii o alta cale: sinteza dintre terapie si religie, dintre vindecarea trupeasca si cea sufleteasca. Se va stinge, iertand pe toata lumea si smerindu-se ca un ascet: "Am fost un suspin al nimicului". Dr. Octavian Udriste-Cum a Creeat Dumnezeu Universul Din Nimic http://www.scribd.com/doc/125448542/...Nimic#download Last edited by antiecumenism; 19.01.2014 at 03:34:27. |
#14
|
|||
|
|||
http://www.formula-as.ro/2013/1100/t...-de-drum-17225
In numarul de inceput de an al revistei scrie despre un tratament medical bun descoperit de o asistenta medicala si care a salvat vieti. Mereu apar tratamente naturiste. Intr-o vreme a fost un medicament (parca Nicolin sau ceva in genul asta se numea), a mai fost un tratament pe baza de plante al lui Cozac (pentru diverse boli). Si oamenii le incearca in disperarea lor, dar nu pe toti ii ajuta. Poate ca pe unii da. Exista si multe vindecari miraculoase de boli grele. Prin rugaciuni si inchinari la moaste de sfinti. Eu nu pot sa contest nimic, dar uite ca sunt sute de ani si boala asta (cancer) inca face ravagii. Si nu s-a descoperit macar cauza, daramite un tratament mai bun. Tot chimio- si radioterapie. In timp a ajuns o adevarata vanatoare de cauze: aia nu e buna ca e cancerigean, aia nu e buna, ala si etc. Nici nu mai stim ce nu este cancerigen. Si de unde toate aceste lucruri? La unele forme s-a descoperit ca este o cauza genetica, deci alimentatia nu are treaba cu ea. Grav este ca nu se poate preveni. Alte cazuri se vindeca spontan, fara tratament. De multe ori ma intreb daca diagnosticul este corect. Daca totusi a fost cancer in astfel de cazuri. La fel si cu SIDA si alte boli. Eu ce nu inteleg la tratamentul asta cu postul este faptul ca se spune ca dispar tumorile, sau alte boli: dispar prin inanitie. Dar nu tot asa dispar si celulele sanatoase? Nu cumva moare omul de inanitie si asa dispar si bolile? Cum face natura deosebirea si mor numai celulele bolnave? Si daca exista atatea tratamente pe baza de plante, de ce nu se fac cercetari si medicamente din ele si sa aflam de la cei tratati cum s-au vindecat. Da, cred ca rugaciunea ajuta. Si mai cred ca si linistea, pacea. Stresul negativ are mare influenta asupra sanatatii, dar nimeni nu se gandeste la asta. Sa scoti bolnavul din mediul stresant, sa faca o cura de liniste si aer curat si cu biserica alaturi. Poate ca si asta l-ar vindeca. Ma gandesc si eu...
__________________
A fi crestin = smerenie + iubire de aproape |
#15
|
||||
|
||||
Citat:
Chapter XIX Death In The Fast Death In The Fast. Part 2 Death In The Fast. Part 3 Un citat drăguț chiar la început: ” If we were to publish the story of every death of patients while being treated with poisons by the physicians, they would rise up in their organized might and denounce us for insinuating that they are a group of murderers.” Și Sfinții au făcut pușcărie pentru că așa a considerat regimul aflat la putere. Înseamnă deci că au fost infractori?
__________________
Să nu abați inima mea spre cuvinte de vicleșug, ca să-mi dezvinovățesc păcatele mele; Psalmul 140, 4 Ascultați Noul Testament ortodox online. |
#16
|
||||
|
||||
Citat:
Citat:
Am citit că în timpul ketozei organismul care își schimbă metabolismul după 3 zile, nemaiprimind zahăr din alimente, alimentează celulele cu energie provenită din grăsimile stocate în rezerve. Țesuturile canceroase avînd nevoie de zahăr, sînt înfometate pînă la dispariție pe parcursul postului. Omnul însă nu mai simte foamea după primele 3 zile. Însă dacă postești cu sucuri sau dacă stai în perfuzie cu glucoză, treaba cu ketoza nu se întîmplă din cauza zahărului primit. Citat:
Citat:
__________________
Să nu abați inima mea spre cuvinte de vicleșug, ca să-mi dezvinovățesc păcatele mele; Psalmul 140, 4 Ascultați Noul Testament ortodox online. |
#17
|
||||
|
||||
Citat:
__________________
Să nu abați inima mea spre cuvinte de vicleșug, ca să-mi dezvinovățesc păcatele mele; Psalmul 140, 4 Ascultați Noul Testament ortodox online. |
#18
|
||||
|
||||
Citat:
Este riscant a băga mîna-n foc că organismul cuiva va avea puterea să se autovindece într-o fază avansată de cancer. Postul îi dă trupului o putere mult mai mare de recuperare, dar nu toți sîntem la fel și nici bolile nu-s identice și nici momentul cînd decizi să apelezi la un expert în post nu e același la toți. Dar, într-adevăr, vindecarea prin metoda asta 100% naturală (nu naturistă) este o ciudățenie. Prea simplu ca să fie adevărat.
__________________
Să nu abați inima mea spre cuvinte de vicleșug, ca să-mi dezvinovățesc păcatele mele; Psalmul 140, 4 Ascultați Noul Testament ortodox online. |
#19
|
||||
|
||||
Tu, dacă ai avea o formă de cancer despre care ai auzit că s-a rezolvat prin post cu apă, ai prefera citostaticele și / sau cuțitul?
__________________
Să nu abați inima mea spre cuvinte de vicleșug, ca să-mi dezvinovățesc păcatele mele; Psalmul 140, 4 Ascultați Noul Testament ortodox online. |
#20
|
||||
|
||||
Exista o singura regula, in lumea asta vazuta: SA CREZI! Iar in cea nevazuta: SA VREA DUMNEZEU! Orice altceva, este surogat, si nu face decat sa complice starea noastra de liniste si pace.
Daca ar fi sa ne studiem mai bine, ar trebui sa incepem cu: Ce cautam noi aici? Care e menirea noastra, daca ar fi sa acceptam, ca si crestini, ca avem o menire? Ascultam astazi predica parintelui, legata de vindecarea leprosilor. "Credinta ta, te-a mantuit/vindecat!" Ce e credinta, fratilor? Citeamm pe un alt topic despre cineva care a primit canon (sau pravila) sa citeasca in fiecare noapte la ora 12, Paraclisul Maicii, Domnului, iar cand a inceput sa citeasca, nu se mai oprea din cascat. De cate ori dorim sa citim ceva din Sf Scriptura sau din Sfinti Parinti, si brusc intram pe contra-sens, ca nu ne putem tine ochii deschisi nici cu scobitori. Dar daca deschidem televizorul, ne apuca ore tarzii, si tot nu ne prinde somnul... Ce se petrece cu noi? Nu avem acelasi grad de oboseala si intr-un caz si in celalalt? Dar ca sa treci de cealalta parte a baricadei, e nevoie de multa nevointa, fiindca suparam pe cineva care ar face orice sa... nu ne piarda. Si pe langa aceasta vointa neostoita, la un moment dat, Dumnezeu va trimite "ceva in plus": smerenia. Degeaba facem noi apel la smerenie, ca nu merge. Putem vorbi altora despre ea, pana cade varul de pe pereti, daca Dumnezeu nu trimite Harul, vorbim vorbe. Credinta e in prima faza un imbold. Pana ajunge la traire, e mult de munca, dar si rasplata este cu totul necuprinsa. Daca ar sti omul ce pierde, numai fiindca tot amana nevointa asta, sau o trateaza atat de superficial, si-ar plange de mila. Spunea Parintele astazi ca, atunci cand ne rugam, sa credem ca am si primit!!! Ce usor de spus!... Cum poti sa crezi ca ai si primit, daca inca nu ai Harul de a te ruga cu credinta? Nu tine numai de noi, cel putin pentru inceput, ci mai ales de voia lui Dumnezeu. Omul isi poate lua ca si obiectiv, vindecarea. Se concentreaza, se controleaza, gandeste pozitiv, tine posturi stricte, bea numai sucuri, etc, dar pe Dumnezeu si acea smerenie care face conectia intre om si Creator, le neglijeaza aproape in totalitate. Apoi se plange ca nu reuseste. In credinta adevarata, inclusiv "nereusita" trebuie pusa tot in voia lui Dumnezeu. Ce vrem noi de fapt, sa facem in voia noastra, sau in voia Lui? OK, ne vindecam, si? Vom ajunge la peste 80 de ani, povara celor din jur, putregai chinuit de batranete si boli, intrebandu-ne de ce nu ne-a luat Dumnezeu mai demult? Dar cum ne-am pregatit sa asteptam moartea? Cand privesc cum isi asteapta sfarsitul monahii si cum fug mirenii de un eventual sfarsit, ma intreb de ce nu vede omul diferenta si sa incerce sa se schimbe, macar in ceea ce priveste "voia lui Dumnezeu"? Concluzia ar fi ca, acolo unde este credinta adevarata, omul poate primi tot ce cere, daca asta nu face rau nimanui (nici macar pentru sine)... Dar... credinta este o notiune ipotetica si... optionala!
__________________
+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++ Iubirea de vrajmasi, nu e un sfat, este o porunca! (Parintele Arsenie Papacioc) |
|