”Harul” Duhului Sfant

[Demetrius]

In titlul topicului am folosit ghilimele pentru a sublinia un... pleonasm (ascuns in formulare), dar prezentul topic va servi si pentru a defini corect cuvantul Harul, deoarece folosirea lui in necunostinta de definitie duce la multe neajunsuri si de aici la neintelegeri.

In primul rand Harul Duhului Sfant este o greseala de formulare deoarece Duhul Sfant este puterea lui Dumnezeu, Care nu poate fi cuantificata fiindca este vesnic maxima si atotputernica, chiar daca e dozata cuantic, (adica precum poate suporta destinatarul) astfel ca sa spunem "Harul puterii lui Dumnezeu" (sau puterea puterii lui Dumnezeu) este o formulare oribila(dpmdv).

Harul, ca definitie crestina(tot dpmdv), este un nivel de calitate duhovniceasca a unui credincios prin care el isi manifesta deschiderea (foarte)subiectiva la a se lasa patruns mai mult sau mai putin de Duhul Sfant, prin asta definindu-se puterea lui de a-L urma pe Hristos pe Calea cea stramta; altfel spus, intelepciune. In dictionar: gratie divina.
Harul este in acest fel foarte personalizat pentru fiecare individ in parte si astfel intelegem de ce avem fiecare decizii diferite in aceleasi "cumpene".

Desi de mai mult timp am proiectat acest topic, am ales acum sa-l public dupa ce am citit in Introducere la Marturisiri(Fericitul Augustin), pag. 15 formularea: "harul lui Dumnezeu", "Puterea harului lui Dumnezeu...", care in fond este Duhul Sfant; Duhul Sfant este Acelasi in orice situatie, indiferent daca se aminteste de puterea Lui sau de harul Lui.
Oare s-ar intelege ca actioneaza diferit Duhul Sfant daca spunem "Harul Duhului Sfant", sau simplu, doar "Duhul Sfant"? Sau cat de divina gratie divina (conform DEX) poate avea Duhul Sfant?

Insa daca spunem "harul lui Demetrius", sau "harul lui RappY", sau "harul lui Moroco", se intelege limpede ca sunt trei nivele diferite de Duh Sfant admise de fiecare in inimile lor.
Despre actiunea Duhului Sfant cred este suficient sa spunem Duhul Sfant pentru ca nu-L putem separa pe Duhul Sfant de actiunea Sa sfintitoare.
Doamne ajuta!



P.S.Am deschis acest topic la Dogmatica, desi am vrut sa-l deschid la Profesori de teologie(unde am sa postez linkul).
P.P.S.Va urez succes la comentarii!

[RappY]

În prealabil postat de Demetrius

Duhul Sfant este puterea lui Dumnezeu

Te rog nu mai spune asa ceva. Duhul Sfant este Dumnezeu. Ce spui tu e o erezie trinitara (modalism).

Restul postului e la fel de dezorientat. Tu vrei sa vorbesti de energia/lucrarea necreata a Lui Dumnezeu la care ne referim deseori ca lucrarea Duhului Sfant.

Tu ai o mare problema: cand nu intelegi ceva, in loc sa te gandesti ca poate ai inteles tu gresit, tu concluzionezi ca toata lumea a inteles gresit si doar tu ai inteles bine. Asta e un act de mandrie imens. Cat timp o sa fii atat de mandru, n-o sa intelegi nimic.

[Demetrius]

În prealabil postat de RappY

Te rog nu mai spune asa ceva. Duhul Sfant este Dumnezeu. Ce spui tu e o erezie trinitara (modalism).

Restul postului e la fel de dezorientat. Tu vrei sa vorbesti de energia/lucrarea necreata a Lui Dumnezeu la care ne referim deseori ca lucrarea Duhului Sfant.

Tu ai o mare problema: cand nu intelegi ceva, in loc sa te gandesti ca poate ai inteles tu gresit, tu concluzionezi ca toata lumea a inteles gresit si doar tu ai inteles bine. Asta e un act de mandrie imens. Cat timp o sa fii atat de mandru, n-o sa intelegi nimic.

Multumesc pentru postul tau. Nu stiu daca nu cumva ai dreptate in privinta mandriei mele, nu pot sa neg fiindca atunci ti-as furniza dovada; multumesc!

Nu vorbesc despre energia necreata a lui Dumnezeu,ci de calitatea ei de "detergent"universal, de curatire, de sfintire, care defineste Duhul Sfant pentru ca se "confunda" cu El si nu depinde de cantitatea de Duh Sfant, ci de cat loc ocupa El in inima fiecaruia dintre noi caracterizand astfel harul fiecaruia, adica de cat ne deschidem noi spre a-L gazdui in inima pe Duhul Sfant, acesta fiind un aspect foarte subiectiv, personal.

[RappY]

În prealabil postat de Demetrius

Nu vorbesc despre energia necreata a lui Dumnezeu,ci de calitatea ei de "detergent"universal, de curatire, de sfintire, care defineste Duhul Sfant pentru ca se "confunda" cu El si nu depinde de cantitatea de Duh Sfant, ci de cat loc ocupa El in inima fiecaruia dintre noi caracterizand astfel harul fiecaruia, adica de cat ne deschidem noi spre a-L gazdui in inima pe Duhul Sfant, acesta fiind un aspect foarte subiectiv, personal.

Inteleg despre ce vrei sa vorbesti: despre harul Duhului Sfant. Acest lucru este energia necreata a Lui Dumnezeu.

Tu ai inceput topicul zicand:

prezentul topic va servi si pentru a defini corect cuvantul Harul, deoarece folosirea lui in necunostinta de definitie duce la multe neajunsuri si de aici la neintelegeri.

Si cum l-ai definit? Ai spus

"harul lui Dumnezeu", "Puterea harului lui Dumnezeu...", care in fond este Duhul Sfant

si

Duhul Sfant este puterea lui Dumnezeu

Adica ai definit harul Lui Dumnezeu ca fiind Duhul Sfant. Aici e o mare problema ca-l subordonezi pe Duhul Sfant ca fiind doar puterea a Lui Dumnezeu, ci nu Dumnezeu in sine. Acest lucru deja a fost anatemizat la al doilea Sinod Ecumenic unde Sfantul Vasile cel Mare a aparat dogma Sfintei Treimi impotriva pneumatomahilor. Deci de ce repetam greselile? Daca vrei sa "definesti corect" un lucru teologic, de ce il definesti de la tine? De ce nu consulti o sursa adecvata?

Vedem in "Teologia Dogmatica. Manual pentru Seminariile Teologice" de Isidor Todoran si Ioan Zagrean, la pagina 213 in editia a noua:

În prealabil postat de Isidor Todoran

Harul divin mântuitor este energia, puterea sau lucrarea dumnezeiască necreată, care izvorăşte din Fiinţa divină a celor trei ipostasuri, fiind nedespărţită de Aceasta şi care se revarsă prin Duhul Sfânt asupra oamenilor în scopul mântuirii şi sfinţirii lor. Această energie dumnezeiască trebuie înţeleasă, pe de o parte, ca o energie actualizată în lucrarea Duhului Sfânt, iar pe de alta, ca o energie ce se imprimă în fiinţa celui în care lucrează Duhul Sfânt, dispunându-l şi făcându-l pe acela să colaboreze cu Duhul.

Dupa cate vezi, harul Duhului Sfant nu este Duhul Sfant in sine, ci este energia necreata care se revarsa prin Duhul Sfant din Sfanta Treime. Putem vorbi despre ce vrei tu cat timp nu introducem erezii dogmatice ca Sfintii Parinti au muncit mii de ani ca sa ne dea o credinta intreaga si corecta, si nu se cuvine sa redefinim noi acum lucruri dupa cum ne suna bine.

Si inca o problema:

În prealabil postat de Demetrius

calitatea ei de "detergent"universal, de curatire, de sfintire, care defineste Duhul Sfant

Duhul Sfant este definit de faptul ca purcede de la Tatal, nu de energia necreata care este o lucrare comuna tuturor Persoanelor din Sfanta Treime, desi se revarsa prin Duhul Sfant.

Toti facem greseli, si eu sunt sigur ca fac si sper sa ma corecteze cineva cand fac, dar daca tu incepi un topic atat de agresiv zicandu-ne ca ne explici tu ce inseamna cu adevarat harul Duhului Sfant si cum Fericitul Augustin s-a exprimat prost, atunci nu incepi bine o discutie.

Si uite apropo de topicul tau: harul Duhului Sfant vine cand suntem smeriti. Daca ne semetim, pleaca si harul si ramanem doar noi in ignoranta noastra.

Sa ne-ajute si sa ne lumineze Dumnezeu mintile pacatoase!

[Moroco]

Harul Duhului Sfant este lucrarea Lui Dumnezeu prin care credinciosul rugator face buna-voia Lui, ascultare de Domnul Iisus Hristos-Cuvantul ca si cum ar fi "posedat", stapanit, carmuit, calauzit de o inteligenta (lumina-invatatura-intelepciune) vie superioarea (nu stiinta desarta, nu inteligenta artificiala ca nu e nimic artificial) avand si simtirea milostiva a inimii in armonie perfect empatica cu Iubirea-Dumnezeirea-Sfintii si cu situatia in desfasurare iar firea sufletului ajuta si ea la implinirea intocmai fara opozitie patimase de la sinele de lepadat sau de la firea omului cel vechi de omorat caci omul nou cu firea noua se afla in stare de umilinta-pocainta, de indreptare si supunere, de veghe, de credinta si incredere fara sovaiala, fara nehotarare, fara indoieli astfel incat in lucrare, de la inceput pana la sfarsit, nu se fac faradelegi, pacate si nici macar o gresala in toata vremea cat credinciosul se afla sub gratia Harului Duhului Sfant calauzitor in tot Adevarul.

E ca si cum ti se porunceste ceva de la un mai mare in Dumnezeu si tu ascultand cu lepadare de sine observi cum Harul face totul in locul tau fara ca tu sa ai habar mai dinainte cum se va realiza in amanunt fiecare chestie componenta. La final constati ca totul s-a savarsit cu maiestrie prin tine, cu acordul tau, cu vointa ta, desi tu habar nu aveai de nimic intelegand astfel ca a fost mana lui Dumnezeu si rodul rugaciunii.

E ca si cum asculti si respecti toate poruncile in timp ce implinesti doar una mica din ele fara sa ai habar de restul.

[RappY]

În prealabil postat de Moroco

Harul Duhului Sfant este lucrarea Lui Dumnezeu prin care credinciosul rugator face buna-voia Lui, ascultare de Domnul Iisus Hristos-Cuvantul ca si cum ar fi "posedat", stapanit, carmuit, calauzit de o inteligenta (lumina-invatatura-intelepciune) vie superioarea (nu stiinta desarta, nu inteligenta artificiala ca nu e nimic artificial) avand si simtirea milostiva a inimii in armonie perfect empatica cu Iubirea-Dumnezeirea-Sfintii si cu situatia in desfasurare iar firea sufletului ajuta si ea la implinirea intocmai fara opozitie patimase de la sinele de lepadat sau de la firea omului cel vechi de omorat caci omul nou cu firea noua se afla in stare de umilinta-pocainta, de indreptare si supunere, de veghe, de credinta si incredere fara sovaiala, fara nehotarare, fara indoieli astfel incat in lucrare, de la inceput pana la sfarsit, nu se fac faradelegi, pacate si nici macar o gresala in toata vremea cat credinciosul se afla sub gratia Harului Duhului Sfant calauzitor in tot Adevarul.

O descriere frumoasa.

As adauga in special ca tot harul incepe si se alimenteaza prin viata sacramentala traita in Biserica. Altfel, omul nu o sa poata sa discearna ce e har si ce e inraurire demonica. Harul sfintitor primit la Botez porneste toata lucrarea de innoire a omului in Hristos, iar apoi primim darurile Duhului Sfant prin Taina Mirungerii: darul intelepciunii, al intelegerii, al sfatului, al puterii, al cunostintei, al bunei credinte, si al fricii de Dumnezeu. Toate acestea ne servesc sa crestem in iubire de Dumnezeu. Daca avem aceasta fundatie stabila, hranita de Sfanta Impartasanie si indrumare duhovniceasca, suntem pe drumul bun.

[Moroco]

În prealabil postat de RappY

O descriere frumoasa.

As adauga in special ca tot harul incepe si se alimenteaza prin viata sacramentala traita in Biserica. Altfel, omul nu o sa poata sa discearna ce e har si ce e inraurire demonica. Harul sfintitor primit la Botez porneste toata lucrarea de innoire a omului in Hristos, iar apoi primim darurile Duhului Sfant prin Taina Mirungerii: darul intelepciunii, al intelegerii, al sfatului, al puterii, al cunostintei, al bunei credinte, si al fricii de Dumnezeu. Toate acestea ne servesc sa crestem in iubire de Dumnezeu. Daca avem aceasta fundatie stabila, hranita de Sfanta Impartasanie si indrumare duhovniceasca, suntem pe drumul bun.

Pe de alta parte exista de la Dumnezeu o perioada a Harului, o perioada de gratie, un pogoramant de 1, 3, 7 ani (sau mai mult, dupa caz) cand copilul, ucenicul sau pacatosul revenit la Dumnezeu prin pocainta este tolerat, este asteptat sa invete, sa inteleaga si sa inceapa sa respecte toate cerintele si pretentiile Domnului. In perioada de Har i se iarta din oficiu, nu i se iau in seama si nu i se socotesc neascultarile si pacatele deloc, oricat ar fi de mari, asa ca la copiii inconstienti si iresponsabili care n-au implinit varsta de 7 sau 14 ani. Odata cu trecerea acestei perioade a Harului, daca credinciosul a lasat-o pe tanjala si vrajeala, daca nu-i pasa si uita de implinire atunci Domnul va incepe sa-l mustre sau il cearta ca pe potrivnici si vrajmasi dar cu Duhul Blandetii Luminoase si daca credinciosul luand aminte nu se va conforma ci va da curs ispitelor de la lume si de la draci atunci vor veni asupra lui de la pacat si patimi pedepse si dureri, rele, grele, dar chinurile simtite si traite vor fi ca niste ingeri calauzitori pentru a se intari asupra lui frica de Dumnezeu care este maica intelepciunii, pentru ca de frica Lui omul sa creada, sa asculte si sa nu mai pacatuiasca, biruind lumea si toate patimile sale ucigatoare de suflet si de fericire vesnica lucrandu-si rabdarea-mantuirea impreuna cu Hristos-Cuvantul si in unitate cu Biserica.

"Fericit bărbatul, care n-a umblat în sfatul necredincioşilor şi în calea păcătoşilor nu a stat şi pe scaunul hulitorilor n-a şezut;
Fericit bărbatul, căruia nu-i va socoti Domnul păcatul, nici nu este în gura lui vicleşug.
Gustaţi şi vedeţi că bun este Domnul; fericit bărbatul care nădăjduieşte în El.
Fericit bărbatul, a cărui nădejde este numele Domnului şi n-a privit la deşertăciuni şi la nebunii mincinoase.
Fericit este bărbatul al cărui ajutor este de la Tine, Doamne; suişuri în inima sa a pus,
Fericit bărbatul care se teme de Domnul; întru poruncile Lui va voi foarte.
Fericit este omul care a aflat înţelepciunea şi bărbatul care a dobândit pricepere,
Fericit bărbatul care n-a alunecat cu gura sa şi nu se răneşte cu amărăciunea păcatului.
Fericit bărbatul care întru înţelepciune se va sfârşi şi care va vorbi cu pricepere;
Fericit este bărbatul femeii celei bune şi numărul anilor lui îndoit este.
Fericit bărbatul căruia Domnul nu-i va socoti păcatul.
Fericit este bărbatul care rabdă ispita, căci lămurit făcându-se va lua cununa vieţii, pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce Îl iubesc pe El."

[RappY]

În prealabil postat de Moroco

Pe de alta parte exista de la Dumnezeu o perioada a Harului, o perioada de gratie, un pogoramant de 1, 3, 7 ani cand copilul, ucenicul sau pacatosul revenit la Dumnezeu prin pocainta este tolerat, este asteptat sa invete, sa inteleaga si sa inceapa sa respecte toate cerintele si pretentiile Domnului. In perioada de Har i se iarta din oficiu, nu i se iau in seama si nu i se socotesc neascultarile si pacatele deloc, oricat ar fi de mari, asa ca la copiii inconstienti si iresponsabili care n-au implinit varsta de 7 sau 14 ani. Odata cu trecerea acestei perioade a Harului, daca credinciosul a lasat-o pe tanjala si vrajeala, daca nu-i pasa si uita de implinire atunci Domnul va incepe sa-l mustre sau il certa ca pe potrivnici si vrajmasi dar cu Duhul Blandetii si daca credinciosul luand aminte nu se va conforma atunci vor veni asupra lui pedepse si dureri, rele, grele pentru a se intari asupra lui frica de Dumnezeu care este maica intelepciunii, pentru ca de frica Lui omul sa creada, sa asculte si sa nu mai pacatuiasca, biruind lumea si toate patimile sale ucigatoare de suflet si de fericire vesnica lucrandu-si rabdarea-mantuirea impreuna cu Hristos-Cuvantul si in unitate cu Biserica.

Da, asa mi se pare mie. In cazul copiilor, as mai adauga ca nu e doar vina copilului: aici se fac vinovati si parintii si nasii (parintii duhovnicesti care garanteaza pentru credinta noului nascut). Daca se pierde copilul, parintii si nasii trebuie sa se roage sa se intoarca la credinta. Dar de multe ori e posibil sa fi facut ei greseli in cresterea copilului: nu e destul sa le zica, trebuie ca ei insisi sa traiasca credinta fiindca copilul se uita in jur si invata din exemplu nu din teorii. Aici e o mare problema, in educatia copilului in credinta, de aia se pierd atati credinciosi. "Se maturizeaza" adica resping harul de multe ori si nu mai vor sa fie copiii luminii si fiii Lui Dumnezeu. E o vina comuna a tuturor dar e mare pacat ca multi copii sunt crescuti de internet ci nu de biserica.

Iar despre adultii care revin la credinta, da, stim pilda talantilor. Daca nu inmultesti darurile care ti se dau, le risipesti si iti bati joc.

[Demetrius]

În prealabil postat de RappY

...
Sa ne-ajute si sa ne lumineze Dumnezeu mintile pacatoase!

Amin!



P.S.Asta nu e un raspuns la tot postul tau.

[Demetrius]

În prealabil postat de RappY

Inteleg despre ce vrei sa vorbesti: despre harul Duhului Sfant. Acest lucru este energia necreata a Lui Dumnezeu.

Tu ai inceput topicul zicand:



Si cum l-ai definit? Ai spus



si



Adica ai definit harul Lui Dumnezeu ca fiind Duhul Sfant. Aici e o mare problema ca-l subordonezi pe Duhul Sfant ca fiind doar puterea a Lui Dumnezeu, ci nu Dumnezeu in sine. Acest lucru deja a fost anatemizat la al doilea Sinod Ecumenic unde Sfantul Vasile cel Mare a aparat dogma Sfintei Treimi impotriva pneumatomahilor. Deci de ce repetam greselile? Daca vrei sa "definesti corect" un lucru teologic, de ce il definesti de la tine? De ce nu consulti o sursa adecvata?

Vedem in "Teologia Dogmatica. Manual pentru Seminariile Teologice" de Isidor Todoran si Ioan Zagrean, la pagina 213 in editia a noua:



Dupa cate vezi, harul Duhului Sfant nu este Duhul Sfant in sine, ci este energia necreata care se revarsa prin Duhul Sfant din Sfanta Treime. Putem vorbi despre ce vrei tu cat timp nu introducem erezii dogmatice ca Sfintii Parinti au muncit mii de ani ca sa ne dea o credinta intreaga si corecta, si nu se cuvine sa redefinim noi acum lucruri dupa cum ne suna bine.

Si inca o problema:



Duhul Sfant este definit de faptul ca purcede de la Tatal, nu de energia necreata care este o lucrare comuna tuturor Persoanelor din Sfanta Treime, desi se revarsa prin Duhul Sfant.

Toti facem greseli, si eu sunt sigur ca fac si sper sa ma corecteze cineva cand fac, dar daca tu incepi un topic atat de agresiv zicandu-ne ca ne explici tu ce inseamna cu adevarat harul Duhului Sfant si cum Fericitul Augustin s-a exprimat prost, atunci nu incepi bine o discutie.

Si uite apropo de topicul tau: harul Duhului Sfant vine cand suntem smeriti. Daca ne semetim, pleaca si harul si ramanem doar noi in ignoranta noastra.

Sa ne-ajute si sa ne lumineze Dumnezeu mintile pacatoase!

https://www.crestinortodox.ro/forum/...757#post674757

In lincul de mai sus mi-ai dat fara sa vrei dreptate cand in postul 18, in aliniatul Părintele Dometie Trihenea - tămăduitor și cunoscător al inimilor spui(daca ai compus tu) sau folosesti(daca ai dat "copy/paste") formularea care imi vine ca o manusa in sustinerea initiala a topicului si nu ma contrazice cu nimic:
Sunt oferite câteva detalii despre activitatea sa ca medic în Athos dar și despre harurile sale duhovnicești.

Din postarea citata mai sus(nu din linc) am inteles ca Duhul Sfant ar fi pur si simplu un... canal, prin care puterea necreata a lui Dumnezeu este trimisa la destinatie. Hm!

Nu este subordonat Duhul Sfant Tatalui, ci (dpmdv) chiar superior, fiindca nici Tatal si nici Fiul n-ar fi nicicum identificati in lipsa Duhului Sfant; daca n-ar fi Duhul Sfant, Tatal si Fiul ar fi ca oricare alti tati si fii.
Mi s-a facut observatie ca la un anume sinod s-a formulat un adevar de "credinta" prin care s-a hotarat ca Tatal este Nr. 1.

Am lasat mai mult timp sa treaca de la data ultimei postari ca sa mai meditez la tema topicului si mi-ai dat (conform lincului) un motiv in plus sa revin cu acelasi punct de vedere al topicului si anume ca harul fiecaruia dintre noi este capacitatea subiectiva (deci individuala) de a-L marturisi in viata pe Iisus Hristos si prin asta sa demonstreze cat Duh Sfant are fiecare in inima sa.