Este rău râsul? Când și cât?

[Demetrius]

Multumesc sincer la amandoi, insa rasul, pe de-o parte, si bucuria/zambetul, pe de alta, nu sunt din aceeasi familie de duhuri/sensuri(dpmdv).

[Adr.iu91]

În prealabil postat de Demetrius

Multumesc sincer la amandoi, insa rasul, pe de-o parte, si bucuria/zambetul, pe de alta, nu sunt din aceeasi familie de duhuri/sensuri(dpmdv).

A te bucura de suferința unui om, a râde de un om pe scaun cu rotile rezultă că faci lucruri pentru satana.

A te bucura in familie între prieteni, a râde de lucruri bune situații hazlii = ești de-al lui Dumnezeu.

[Iorest]

Sigur scenete despre B.O.R. de tipul Iumor ale unuia ca Micutzu sunt în categoria asta a păcatului.

[Moroco]

În prealabil postat de Moroco

Razi de prostie. De prostie razi cand razi. Aia declansaza rasul, prostia dusa pana la nebunie. Daca razi de prostia altora e pacat caci te bucuri de raul altuia fiindca prostia duce la rau insa rasul il poate opri pe incapatzanat. Daca razi de prostia ta in loc sa te tulburi atunci rasul acela poate fi pocainta. Daca razi in general de tot felul de fapte si intamplari, cautand talcul si morala, fara sa ai in vedere pe cineva la propriu, deci daca razi fara sa barfesti si sa osandesti pe cineva anume, atunci e ca o lupta pentru desavarsire si pentru intelepciunea obtinuta din osandirea prin ras a patimilor si greselilor tale si ale altora, oameni nedefiniti, nenumiti, care pot si ei lua folos si se pot indrepta si scapa de propria lor prostie.

Rasul, ironia, sarcasmul e cea mai eficace arma de strapungerea inimii si umilirea pacatosului trufash, nesimtit, semet, mandru, arogant si prea indraznet. Sigur ca se va simti jignit daca-l pui la punct razand de el cu subanteles si facandu-l de rusine in public insa daca e mai puternic, mai golan, mai derbedeu, mai huligan, te poate lua la bataie ca razi de el, ca-l faci prost sau nebun, deci iti trebuie mult curaj.

De Dumnezeu n-ai cum rade fiindca e Cel mai intelept si Cel mai sfant. A rade de Dumnezeu sau de ceva ce vine de la Dumnezeu este o sinucidere prin aruncare in necredinta si denota o minte plina de o tampenie lumeasca crasa dusa pana la nebunie extrema si pana la rautate, hula, batjocura, fiind exteriorizarea patimii unei neputinte desfranate prostesti prin care prostul lumii se dovedeste mai prost ca oricine inchipuindu-se mare si daca prostul de tipul asta neascultator mai e si fudul si grozav-gresicios fara frica de Dumnezeu, permitandu-si sa trufeasca prin ras, atunci parca nu e prost destul dupa formula populara: "prostul daca nu e si fudul parca nu e prost destul".

Pentru un calugar rasul osanditor nu e folositor caci raneste fratietatea, relatia smerita. Se poate folosi de catre sef sau staret daca prin ras mustri si indrepti cu duhul blandetii si mangaierii contaminant insa mai folositor e zambetul, rasul de drag, de bucurie, de vesilia pe care ti-o aduce mila de la Dumnezeu pentru cate o rana iar faptul ca esti in rabdare si HARrnicie trebuie sa te umple asta de veselie, adica atunci cand asculti si ai de facut ceva e bine sa fi vesel cu apropiatii caci fatza posomorata, ascunsa, cand faci voia Lui Dumnezeu e silnicie si jug greu de dus in spate si cursa pentru apropiati si pentru frati pentru ca nemultumirea de Dumnezeu merge in ocultism ipocrit spre razvratire si cadere accelerata.

Zic si io ce mi se pare.... dar defapt habar n-am ce spun asa ca imi vine sa rad de mine la cate chestii scriu dar si de cel ce citeste si ma crede intelept sau vrednic, lasandu-se pacalit de aparente.

Sunt un prost, un mare prost, asa ca merit sa se rada de mine in public! Radeti fratilor, nu ma supar, ba ma supar rau de cat is de prost.... prost si penibil, de ingrozit cand ma simt brusc asa consternat-pierdut si prins in flagrant de cate un acces de ras maxim la adresa mea ca un atac violent si intolerant la care imi vine sa ripostez. As riposta cumva insa din nefericire sunt prea prost ca sa stiu riposta si asta straneste o noua declansare de rasete, caci si de omul neputincios se rade si nu doar de prost, de ala ce se da mare ca sa ascunda momente penibile si grele de tipul asta ce te pot marca profund pe toata viata mai ales daca ripostezi prosteste si penibil dandu-te in spectacol!

Problema grava a rasului apare cand omul incepe sa rada viclean avand dubla comanda, din interes si pentru bani murdari! Atunci e uneltire! Uitand omul ca banii n-aduc fericirea ci atrag hotii, hotii care striga hotii!

Rasul e molipsitor si omul rade fiindca se rade si rade asa cum vede ca se rade si sunt foarte multe feluri de ras molipsitor la care e foarte greu sa te abtii alunecand in rasul-bucuria de raul altuia.

Pentru ca sa faci fatza acestui rod al cunostiintei care-ti inchide ochii cei drepti si-ti deschide ochii cei nedrepti ca sa te bucuri pripit ca prostul lumii ce se crede destept si se inchipuie mare vrand sa se laude pe sine desfranand impreuna cu cei ce se lauda intre ei razand de altii, trebuie sa cauti sa-ti deschizi bine ochii si urechile, sa ai credinta si putere ca sa o faci si sa-i tii deschisi in ciuda infricosarilor venite de la grozaviile amenintatoare ale demonilor si ale oamenilor speriati de ei si capiati ca sa te faca sa-i inchizi, incercand sa rabzi asa cu ochii deschisi si cu urechile ciulite cat mai mult, pana la final, ca sa auzi ceea ce e de auzit si sa intelegi cu inima corect si drept ce e de facut, de cine e de ascultat luptand bine incins cu toti laudarosii ca sa poti sa-L lauzi cu adevarat pe adevaratul Dumnezeu fiindca doar El merita a fi laudat fara sa lingusesti si fara sa desfranezi in boala profesionala a aducerii de lauda si de slava.

[Moroco]

În prealabil postat de Moroco

Rasul e molipsitor si omul rade fiindca se rade si rade asa cum vede ca se rade si sunt foarte multe feluri de ras molipsitor la care e foarte greu sa te abtii alunecand in rasul-bucuria de raul altuia.

Pentru ca sa faci fatza acestui rod al cunostiintei care-ti inchide ochii cei drepti si-ti deschide ochii cei nedrepti ca sa te bucuri pripit ca prostul lumii ce se crede destept si se inchipuie mare vrand sa se laude pe sine desfranand impreuna cu cei ce se lauda intre ei razand de altii, trebuie sa cauti sa-ti deschizi bine ochii si urechile, sa ai credinta si putere ca sa o faci si sa-i tii deschisi in ciuda infricosarilor venite de la grozaviile amenintatoare ale demonilor si ale oamenilor speriati de ei si capiati ca sa te faca sa-i inchizi, incercand sa rabzi asa cu ochii deschisi si cu urechile ciulite cat mai mult, pana la final, ca sa auzi ceea ce e de auzit si sa intelegi cu inima corect si drept ce e de facut, de cine e de ascultat luptand bine incins cu toti laudarosii ca sa poti sa-L lauzi cu adevarat pe adevaratul Dumnezeu fiindca doar El merita a fi laudat fara sa lingusesti si fara sa desfranezi in boala profesionala a aducerii de lauda si de slava.

Cand vine al 8-le imparat din randul celor 7 ca sa te ispistapaneasca prin pacat, tu ca prostul te inervezi si te razbuni facandu-i pe plac ispitei si imparatului, lasand dupa ei si facand ispita ca sa scapi de insistenta ispitei, crezand ca asa scapi mai usor si cu viata, iar el, dupa ce te-a tzepuit dispare si tu apoi dandu-ti seama ca tocmai ai cazut in ispita si ai facut raul, calcand ascultarea, pricepand ca de acuma esti ca si pierdut cu slava cu tot cauti sa te razbuni ca iesit din minti insa nu mai ai pe cine sa te razbuni fiindca ispititorul si ispita au disparut si cu toate astea vrei musai sa te razbuni crunt si chiar te pui si te razbuni asa iesit din minti cu o furie intaratata si indoit aprinsa. Pe cine crezi tu ca o sa te razbuni ajungand astfel de rasul lumii, un trist vrednic de tot rasul lumii? Si de cate ori oare crezi ca se va mai repeta situatia si razbunarea ta pana o sa te prinzi ce faci ca sa incerci sa te opresti... la timp? Deci rasul asta, de prostia asta, nu e de ras ci de plans! Unii rad, altii plang. Dar adevaratii umoristi saraci plini de veselie sunt cei care or sa rada la urma, atunci cand se rade mai bine, mult mai bine, pentru ca aici s-au razbunat pe ispite la timpul ispitei nefacandu-le jocul, prin faptul ca n-au pus botul, atat de mult au rabdat pana li s-au uscat si au cazut ca niste flori si niste fructe ofilite, putrezite de pe lujerul plantei carnivore, planta aia rea-placuta care manca cu pofta carne si bani murdari si bordelele stiintifice ale unor goliciuni de barbati betivi si de tot felul de fete-femei puse pe shopping, in "numele" iubirii sau a inimii mature, preaderanjate de cel ce vine sa le tulbure placerea, cerand exclusivism feroce, neputand de lene sa-i dea nici macar buna ziua, caraind inimile astea nemultumite si ne plecate ca lovite de revenirea............... luminii!

[MineaPeter]

Doamne ajută!

Moroco, dumitale ți s-a mai spus să taci. Cât este de folos această poliloghie pentru sufletul unui om ortodox? Vedem în continuare aceeași vorbire încâlcită și tendința de a te răspândi peste tot pe la postările cele noi ale colegilor. Cu ce ne ajută conținutul postărilor, dacă învățăturile de valoare sunt amestecate cu pânza de păianjen?

Ar merge bine să iei cu adevărat o pauză. Mai ales acum, la apropierea celor patruzeci de zile de Post sfânt. Desigur că în gândirea vechi-calendaristă, fie aceasta pucioasă sau nu, 25 decembrie al nostru nu este „sărbătoare în cer”, abia 7 ianuarie este, nu?

Și dacă tot veni vorba de calendar: legile astronomice după care se ghidează calendarele au fost și ele create tot de Domnul și trebuiesc respectate. Ele nu sunt dogme, dar sunt niște legi ale naturii rânduite de El. Este importantă și pacea în Biserici, cea întru Adevăr, nu cea însoțită cu învățăturile mincinoase, și pentru ea uneori trecem peste acrivia aritmetică și calendaristică (de pildă, atunci când facem Învierea Domnului împreună cu Bisericile de pe calendarul vechi, chiar dacă acesta este incorect astronomic, ca să nu facem dezbinare la Înviere ca și la Nașterea Domnului). Finlandezii ortodocși nu serbează nici Învierea o dată cu noi, ei se țin de adevărul astronomic mai bine, și nu îi considerăm apostați pentru asta. Nici nu pretindem că se face sărbătoare în Cer exclusiv pe calendarul vechi.

Dumneata părăsește mișcarea trâmbițelor de la Pucioasa și vino mai bine la Ortodoxia cea adevărată, cât timp încă ești viu! Altfel vei muri și va fi târziu!

Iar ca să comentez și la subiectul cu râsul: îmi amintesc de cartea lui Umberto Eco, „Numele Trandafirului”, unde tot așa se vorbește despre condamnarea râsului, iar cartea a doua din Poetica lui Aristotel (considerată pierdută, în viața reală) este responsabilă pentru răspândirea râsului necuviincios și sursă a dezastrului la mânăstirea catolică (anul 1327, în nordul muntos al Italiei) descrisă acolo.
Trecând peste potențialul ficțional al evenimentelor din carte și peste faptul că acțiunea se petrece în lumea eretică a catolicismului secolului 14, chiar înainte de definirea așa-zisei „viziuni beatifice” în care catolicii au pretins că omul mântuit poate după moarte să Îl vadă pe deplin pe Domnul (chiar dacă nu a avut loc Învierea noastră de la sfârșitul lumii), râsul este considerat și acolo în carte un păcat, iar la un moment dat este pomenit clar faptul că nicăieri în Sfintele Evanghelii nu este menționat faptul că Domnul Iisus Hristos ar fi râs. Că El a lăcrimat pentru Lazăr și apoi, în grădina Ghetsimani, S-a rugat cu durere „Tată, de este cu putință, treacă de la Mine paharul acesta!”, aceasta se știe!

Ca părere personală, cel puțin râsul cel mult, și răutăcios față de alții, când mai și neglijăm seriozitatea cuvenită a unor lucruri, se poate considera un păcat! Zâmbetul sau veselia interioară, în schimb, reprezintă altceva. Mai sunt și situații când oamenii discută cu voioșie pe anumite subiecte, fără răutăți și bagatelizare, și se întâmplă să râdă scurt (nu lung) la replici, acolo este mai greu de judecat dacă acel „ha-ha” neprelungit este un păcat. Însă dacă luăm în general lucrurile și oamenii din viață la „șto”, dacă obișnuim să „râdem până uităm de noi”, sigur ne atragem ură și păcate! Și moartea poate fi una rea și dură! Aici cunosc și exemple, dar să nu dramatizăm mai mult.

La Sfânta Liturghie și de Sfintele Taine sigur nu trebuie râs, asta clar. Și nici de învățăturile cele tari ale Ortodoxiei, legate de mântuire și veșnicie, care unora li se par „baliverne”. Da, acel râs este un păcat!
Și cum puncta un coleg de forum (nu Moroco) la o postare de aici din topic, se pomenește ca păcat expresia „nebunește am râs”, adică să înțelegem că există și un râs ne-nebunesc!

Oricare ar fi situația, să fim oameni serioși și voioși, cum trebuie și când trebuie. Nici neserioși, nici la vorbă poliloghioși!

[RappY]

În prealabil postat de MineaPeter

Finlandezii ortodocși nu serbează nici Învierea o dată cu noi

Nu stiam asta, interesant de stiut. Vad ca si estonienii serbeaza la fel ca finlandezii? Nu sunt apostati bineinteles, dar nici bine nu mi se pare. Din ce inteleg, a fost ceva alegere contextual istorica influentata de stat, dar cu ideea de a rectifica asta mai tarziu intr-un sinod pan-ortodox. Ar fi bine sa nu se piarda din vedere asta si sa revina la serbarea corecta cu noi cat mai curand. Nu are rost sa ne fragmentam, trebuie respectata randuiala. E mai important sa sarbatorim toti impreuna decat sa ai o zi libera la munca in ziua aia sau mai stiu eu ce.

Iar ca să comentez și la subiectul cu râsul (...)

De acord cu restul desi in mintea mea ingaduiesc mai multe copiilor inclusiv rasul la Dumnezeiasca Liturghie fiindca e un prilej de bucurie si nu au maturitatea sa inteleaga ce se petrece. Mie momentul impartasaniei mi se pare un moment minuntat fie ca ma impartasesc sau nu, mereu mi se umple inima de bucurie, e cel mai frumos moment din saptamana. Sa vad atati credinciosi si atati copii bucurandu-se de Sfintele Taine este de nedescris, simt cu adevarat cuvintele "precum in cer asa si pe pamant". Parca coboara Imparatia Cerurilor pe pamant.

[Moroco]

În prealabil postat de MineaPeter

Doamne ajută!

Moroco, dumitale ți s-a mai spus să taci. Cât este de folos această poliloghie pentru sufletul unui om ortodox? Vedem în continuare aceeași vorbire încâlcită și tendința de a te răspândi peste tot pe la postările cele noi ale colegilor. Cu ce ne ajută conținutul postărilor, dacă învățăturile de valoare sunt amestecate cu pânza de păianjen?

Da, in general glasul din patima putorii unora, nu dam nume, cei de fatza se exclud, imi cere mereu pe forum sa tac in ciuda faptului ca un forum de aia e forum ca sa te lase sa-ti exprimi parerea si nicidecum sa ti-o cenzureze. Cine nu are rabdare sa citeasca, sa inteleaga, se lasa in pripeala si superficialitate si simte cum i se imbarliga mintea in infailibilitatea mortodoxa care se indigna inlauntrul putorii si vrand sa scape din plasa de paianjen bine intinsa de cel rau prin sine insusi, mai mult se incurca si se innoada cazand tot mai rau si atunci, de durere, arunca vina pe mine predandu-se necredintei si-mi cere mie sa tac desi problema sta in putoarea din patima din ei insisi caci nu vor sa recunoasca nici cum ca le e foarte lene sa... sa... sa deschida ochii, ochii exteriori si ochii interiori, ochii mintii si intelepciunii, ochii cunoasterii si se plang cu acuze ca le e foarte greu sa se aplece cu ocazia asta si Cuvantului lui Dumnezeu suflat prin Trambite MAI ALES daca ei deja de multa vreme se toooot apleaca Domnului Iisus Hristos in minunata si fascinanta crestin-ortodoxie preschimbata de ei, prin lene si necredinta in mortodoxie. Deci cu nimic nu va ajuta continutul textului caci la ce oare v-ar putea ajuta adevarul si orice lucru bun atata vreme cat sunteti foarte hotarati sa mergeti in jos, in contra sfinteniei.... Cuvantului... cu maxima infailibilitate mortodoxa, nici macar crestin-mortodoxa, respectand apropiatii, dialogul si iubind inclusiv pe vrajmasi?

Ar merge bine să iei cu adevărat o pauză.

Daca io nu obosesc scriind atat de mult si des ma intreb de ce ar obosi cineva citind cateva propozitii, rar? Deci io n-am nevoie de nicio pauza, pe cand dumneata se pare ca ai si obosit si vrei sa te intorci avea peste o luna, pe motiv de post. Ma gasesti tot aici. Am sa continui sa omor patimi imputite situate acolo in adancul unora, nu dam nume, cei de fatza se exclud, care caraie ca poporul din pustie, dupa carnitza si bani buni pentru shopping dandu-se mari prooroci cand ei defapt si-au facut din lume un idol de aur ca un vitel bun de muls, Doamne apara si pazaeste, ce rusine.

Mai ales acum, la apropierea celor patruzeci de zile de Post sfânt. Desigur că în gândirea vechi-calendaristă, fie aceasta pucioasă sau nu, 25 decembrie al nostru nu este „sărbătoare în cer”, abia 7 ianuarie este, nu?

Da, sa tac si sa iau o pauza de post. Ala nu-i post ci pileala. Chiar daca vine postul, lucrul trebuie sa continue. Dar io nu am probleme calendaristice, stilistice, si nu ma deranjeaza sa serbez si cu unii si cu altii, caci sarbatoarea si bucuria e mai mare ca jertfa nesangeroasa, umilinta smerita care te poate duce spre ele. Insa aici e vorba de Cer si de lungimea posturilor si de sarbatorile sfintilor, care, din pacate, sunt defazate cu 13 zile fata de ziua cand e tinuta sarbatoarea lor in Cer si de aia cred ca e jenant sa cinstesti si sa slavesti pe cineva la vreme nepotrivita, atunci cand e altcineva de cinstit si de slavit, iar atunci cand chiar e ziua lui in Cer sa nu-l slavesti asa ca lumea care nu-l slaveste deloc. N-ar fi fost oare mai frumos pentru noi sa nu ne fi luat dupa erecticii din apus cu mutarea zilelor de serbare ale sfintilor fata de traditia milenara apostolica cu care ne toooot laudam in timp ce-o lepadam? Stiu ca nu e gresala canonica defazajul insa buna cuviinta oare nu ne invatza si ea cum ar fi de respectat si de tinut? Deci cred sincer ca se cuvine sa dam slava sfintilor in ziua lor de serbare in Cer si sa tinem posturile atat cat au fost ele randuite de sfinti. Ti-am zis ca pe mine nu ma deranjeaza asa cum este acum deci ce sustin nu e pentru mine, nu e pentru lupta mea sau pentru slava mea, adica nu ma incapatanez ca refractarii indaratnici pentru disputa mea din moment ce io le tiu si le serbez dublu fara probleme ca sa nu se supere nimeni. Insa vorbeam aici de ce ar fi drept si cuvincios fata de Dumnezeu si de sfintii Lui si nicidecum pentru moftul român interbelic reloaded.

Și dacă tot veni vorba de calendar: legile astronomice după care se ghidează calendarele au fost și ele create tot de Domnul și trebuiesc respectate. Ele nu sunt dogme, dar sunt niște legi ale naturii rânduite de El.

Pai au fost randuite si innoite odata cu Invierea si sfintii le-au asezat in Har deci cum de au tupeul si vin apusenii cu toti erecticii sa schimbe ce au asezat sfintii in timp ce noi, lasandu-ne mereu pacaliti sa ajungem iata sa sustinem ca asa e mai corect cum zic ei ca sa ne punem pe ”intreptat” dupa ei, mereu dupa ei? Adica voi chiar sustineti ca erecticii sunt defapt sfintii si noi suntem erectici pentru ca urmam sfintii? Iata deci ca s-a intors lumea cu susul in jos dar nicidecum asemena sfantului Ap. Petru cu crucea lui cea inversata in mod minunat cerand el asta din respect si umilinta rastignirea inversata pentru ca nu cumva sa fie rastignit asemenea Domnului Sau, luandu-l credinciosii si pe el ca pe un fel de al doilea Mesia, la fel de mare sfant. El s-a semerit insa apusul ”indreptand” s-a mandrit.... si noi iata ne-am luat dupa ei si ne tinem ca orbul de bata. Ce e de facut nu ma priveste, io doar am spus ce am avut de spus, de dragul Domnului.

Este importantă și pacea în Biserici, cea întru Adevăr, nu cea însoțită cu învățăturile mincinoase, și pentru ea uneori trecem peste acrivia aritmetică și calendaristică (de pildă, atunci când facem Învierea Domnului împreună cu Bisericile de pe calendarul vechi, chiar dacă acesta este incorect astronomic, ca să nu facem dezbinare la Înviere ca și la Nașterea Domnului). Finlandezii ortodocși nu serbează nici Învierea o dată cu noi, ei se țin de adevărul astronomic mai bine, și nu îi considerăm apostați pentru asta. Nici nu pretindem că se face sărbătoare în Cer exclusiv pe calendarul vechi.

Adica la ce invataturi mincinoase te referi dumneata?.. ca vad ca mersul cu calendarul dupa erectici e ceva pozitiv in mintile unora, nu dam nume.

Dumneata părăsește mișcarea trâmbițelor de la Pucioasa și vino mai bine la Ortodoxia cea adevărată, cât timp încă ești viu! Altfel vei muri și va fi târziu!

Aha, deci si dumneata asa ca unii nu dam nume, socotiti si credeti ca Domnul va spune invataturi mincinoase si ca El va omoara daca le urmati si de aia vreti sa-L parasiti si sa-L lepadati? Oare chiar n-ati inteles nici pana acuma ca nu Domnul Iisus Hristos-Cuvantul va omoara ci pacatul vostru si ispita prin care va vine sminteala si neascultarea, recidiva, pacatul prospat, patima, rautatea? E culmea cum mortilor le e foarte frica sa invie prin invatatura suflata de Domnul prin Trambite si fugind ei ca de dracool, aflati in alergare disperata dau ei si te ajuta ei si vor ei sa te fereasca ei de dracool si de moarte cica, saracii de ei, si se simt vii ”miluind” asa desi in mod evident sunt niste morti-mortodocsi care se autotzepuiesc la infinit daca persista si fug la nesfarsit de inviere, fiindca desi nu-si dau seama, ei de inviere fug caci Cuvantul sufla Invierea prin Cele 7 Trambite Apocaliptice. Deci fii domnule serios si te linisteste cu sfaturile tale pentru ca nu eu trebuie sa ma lepad de Credinta ci dumneata de necredinta si daca veni vorba ia marturiseste dumneata cum de esti dumneata ortodox cu numele asta de Peter? Asta e nume de erectic apusean asa ca ia spune frumos, hai marturiseste la nenea cum te-ai infiltrat dumneata aici de vorbesti in numele ortodocsilor cerand asa ca altii, nu dam nume, cei de fatza se exclud, lepadare de Cuvant?

Iar ca să comentez și la subiectul cu râsul: îmi amintesc de cartea lui Umberto Eco, „Numele Trandafirului”, unde tot așa se vorbește despre condamnarea râsului, iar cartea a doua din Poetica lui Aristotel (considerată pierdută, în viața reală) este responsabilă pentru răspândirea râsului necuviincios și sursă a dezastrului la mânăstirea catolică (anul 1327, în nordul muntos al Italiei) descrisă acolo.

E clar ca vorbesti din cultura apuseana erectica si iata vii aici sa-mi spui tu mie sa tac sau sa iau o pauza? Deci pe cine incerci sa tzepuiesti domnule Peteretic crezand ca ai sa si poti?

[Moroco]

Ca părere personală, cel puțin râsul cel mult, și răutăcios față de alții, când mai și neglijăm seriozitatea cuvenită a unor lucruri, se poate considera un păcat! Zâmbetul sau veselia interioară, în schimb, reprezintă altceva. Mai sunt și situații când oamenii discută cu voioșie pe anumite subiecte, fără răutăți și bagatelizare, și se întâmplă să râdă scurt (nu lung) la replici, acolo este mai greu de judecat dacă acel „ha-ha” neprelungit este un păcat. Însă dacă luăm în general lucrurile și oamenii din viață la „șto”, dacă obișnuim să „râdem până uităm de noi”, sigur ne atragem ură și păcate! Și moartea poate fi una rea și dură! Aici cunosc și exemple, dar să nu dramatizăm mai mult.

Frumoasa parere ai insa la sfarsit ai dat cu mucii in fasole. Pai luand lucrurile si oamenii la intrebari shto etă (ce este pe ruseste) ca sa radem de ei pana ne lepadam de sine... prin ras... nu ne atragem nici ura si nici moartea ci invidia-pisma si frica fiindca astfel de oameni sunt in general trufasii din politie sau cei din aparatul tortionar justitiar din care se pare ca faci parte din moment ce imi ceri ceea ce imi ceri. Deci iata cum ai ajuns sa faci pe moralistul speriat ce sperie in timp ce tu esti exact aceasta specie de ”simpatici” care vor sa rada de mine punandu-mi intrebari ca sovieticii, culmea, cerandu-mi in acelasi timp sa tac, ca sa ma sperie cu spaima lor si de frica sa cedez si sa ma lepad de Cuvantul si sa ma las corcit de ei, sa semnez angajament si sa devin colaborator, tradator, informator, adica vanzator de frati, asa cum se ocupau ei cu distractia asta prin beciurile securitatii sustinand ca vor sa te faca om nou, un fel de neomarxist, un tanar din asta dinamic, pus pe facut bani din orice, bani foarte bine spalati si prespalati cu ariel, ariel coada de purcel, tineri ratati din start care cer in cor de smintisori o tara ca afara si nicidecum o tara ca inauntru, asa cum s-ar cuveni daca ne luam dupa filoxenia noastra romaneasca traditionala nefatzarnica, iesind cu cele interioare in intimpinare si daruind din ele spre slava lui Dumnezeu, Cel care le-a facut pe cele interioare mai profunde si mai bune asa cum le-a facut si pe cele exterioare mai frumoase si mai mari.

La Sfânta Liturghie și de Sfintele Taine sigur nu trebuie râs, asta clar. Și nici de învățăturile cele tari ale Ortodoxiei, legate de mântuire și veșnicie, care unora li se par „baliverne”. Da, acel râs este un păcat!

Aici suntem perfect deacord. Vezi, nu suntem chiar vrajmasi. Iar daca am fi dusmani atunci porunca ar fi sa ne iubim si sa ne respectam spre mantuire si nicidecum sa ne cenzuram, culmea, pe un forum liber unde prin definitie e de citit si de respectat parerea ficaruia caci ”Black lives maters”.

Și cum puncta un coleg de forum (nu Moroco) la o postare de aici din topic, se pomenește ca păcat expresia „nebunește am râs”, adică să înțelegem că există și un râs ne-nebunesc!

Da exista, rasul meu de unii, nu dam nume, e un ras nonnebunesc si cu toate astea toti ma fac nebun avand impresia ca rad de ei. Dar io nu de ei rad ci de lume caci lumea e de ras daca n-ar fi de plans oamenii din ea in care s-a bagat lumea!

Oricare ar fi situația, să fim oameni serioși și voioși, cum trebuie și când trebuie. Nici neserioși, nici la vorbă poliloghioși!

Da, asa sa fim cum zici, dar invers in ceea ce priveste credinta ta, adica necredinta si in Trambite si in Cuvantul suflat prin ele pentru ca e clar ca dumneata nu crezi si de aia te bucuri, deci fiind pe sfinvers vorbesti de neseriosi si de polologhie, ca sa defaimi Cuvantul si pe mine in contra Lui, nestiind si nepricepand cat esti de trist din pricina asta in ”bucuria” ta oricat incerci sa arunci cauza tristetii tale pe mine ca sa te scapi pe tine... din tristetea ta!

Deci nu rad de cei ca tine si nici macar nu zambesc oricat ar fi de ras incapatzanarea unora, nu dam nume, cei de fatza se exclud, care ma urmaresc si ma osandesc proletar si inchizitorial, medical si superior intelept si stiintific facandu-ma prost, culmea, pentru ca io primesc mereu nu numai crestin-ortodoxia ci si pe Cel mai mare Dar al tuturor timpurilor: Cuvantul!...pentru credinciosi si pentru oameni, ca ei sa invieze din... din... din pacat=moarte!

Fecioarelor nebune (nu e vorba de Joana dArc), se stiu ei, le e greu, de lene nu pot sa primeasca si pe Domnul daca Il au si vine. E chestie de infailibilitate si logica morala. Cum poti primi pe Cineva daca Il ai deja, caci daca Il ai nu mai are cum sa vina? Deci le e lene sa se plece asa ca stingandu-li-se lor candelele din pricina trufiei caci ulei nu si-au luat in ele, tot de lene, or sa fuga in lume sa-si cumpere, caci n-ai cum sa te abtii de la sopping in draci daca esti prosta si nebuna ca orice fecioara mortodoxa puturoasa. N-ai cum!

Am terminat poliloghia dupa scrierea unui text frumos cat se poate de serios!

Pe scurt ”Fericit barbatul care urmeaza, prin credinta, sfintenia... Cuvantului!” ca sa-l parafrazez pe regele David, iar rasul, bucuria, zambetul acestei minunate fericiri nu este nicidecum un pacat!

[Moroco]

Trecând peste potențialul ficțional al evenimentelor din carte și peste faptul că acțiunea se petrece în lumea eretică a catolicismului secolului 14, chiar înainte de definirea așa-zisei „viziuni beatifice” în care catolicii au pretins că omul mântuit poate după moarte să Îl vadă pe deplin pe Domnul (chiar dacă nu a avut loc Învierea noastră de la sfârșitul lumii), râsul este considerat și acolo în carte un păcat, iar la un moment dat este pomenit clar faptul că nicăieri în Sfintele Evanghelii nu este menționat faptul că Domnul Iisus Hristos ar fi râs. Că El a lăcrimat pentru Lazăr și apoi, în grădina Ghetsimani, S-a rugat cu durere „Tată, de este cu putință, treacă de la Mine paharul acesta!”, aceasta se știe!

Nu ti-e clar ca si in problema asta ai mers prea departe dupa mortodoxia slugarnica la inchizitia catolica a mareului papalâc care iata a condamnat rasul pana acolo incat si pentru un zambet erai si esti pasibil de ardere pe rug ca Joana d'Arc care osandita si aruncata fiind in flacari a ras de ei, de Coshonii si Torquenazii de serviciu, in timp ce ardea bine mersi si iata astazi e socotita una din marile sfinte ale apusului, fecioara din popor care a faurit Frantza mare, mucenicita de inchizitie, osandita pentru sute de ani, acum e repusa in toate drepturile si libertatile caci papalitatea a socotit, vazand ce priza are la popor si la public, ca e timpul sa-i retraga anatemizarea si osandirea si s-o puna in randul sfintilor desi se stie ca auzea voci si le asculta doar pe cele ale sfintilor arhangheli Mihail, Gavril si Rafail, considerata o fecioara nebuna ce asculta de soaptele satanei, asa ca altii, nu dam nume, care au fost cam la fel osanditi si priviti chiar in zilele noastre.

Nu crezi ca ar fi fost mai bine pentru toti crestinii sa nu se fi ajuns in situatia asta ridicola, penibila, rusionasa si greu de reparat?