Perspectiva crestin asupra sportului..

[windorin]

În prealabil postat de scrabble

In cazul asta si emisiunile de divertisment sunt patima si putinatate a mintii. Pentru ca sportul la TV nu e sport, e divertisment. Eu ma uit la fotbal, de exemplu, ca sa ma distrez, sa ma simt bine. Asa cum un violonist virtuos imi incanta auzul, tot asa un fotbalist care reuseste un dribling spectaculos urmat de gol imi incanta privirea. Si mai bine ma simt cand acel fotbalist apartine unei echipe pe care o simpatizez. Competitia aduce dupa sine simpatii si afinitati.

Adevarat, fotbalul ca arta este ceva frumos si odihnitor. Dar, din pacate, fotbalul nu prea mai e arta, iar antipatiile - mania, nervii - pe care le genereaza sunt mai multe decat simpatiile si afinitatile. Datorita celor rele pe care le genereaza un meci, am ajuns sa spun ca televizorul este putinatate, in timp ce un fotbal cu prietenii este sanatate.

Nu stiu ce sa zic, divertismentul la televizor.. am o parere mai conservatoare, poate chiar catalogata drept habotnica. Mi se pare de proasta calitate, plin de incultura si aberatii care amuza oameni dintr-o categorie limitata. Nu stiu sa fi auzit vreun om de calitate (intelectuala, culturala, duhovniceasca) care sa urmareasca emisiunile gen: la bloc, tradati in dragoste, animal planet show.. sau ce o mai fi pe acolo.

Totul poate fi bun, daca mintea este buna.. totul poate fi frumos, daca mintea este frumoasa. In divertisment si sport, din ce in ce mai de proasta calitate, nu gasesc odihna. Recunosc.. sporturile de performanta (patinaj, dans, circ) imi atrag foarte tare atentia, insa nu stiu ce sa zic.

Eu ma uit la TV doar pentru fotbal. Urmaresc cateva seriale americane, dar le iau de pe internet a doua zi, nu astept 5 ani ca sa existe o sansa sa le vad la posturile noastre scurtate ca sa incapa reclamele.

Altminteri, televiziunea de la noi se indreapta usor dar sigur catre recordul mondial la penibilitate.

[adrian010155]

Interesanta problema ai ridicat Florin. Nu m-am gandit pana acum sa privesc sportul din perspectiva crestina. Eu sint un iubitor al sportului. Imi place sa-l practic si imi place sa-l urmaresc la televizor. Nu fac parte din categoria "fanilor" care fac prapad pe stadioane dar imi place sa urmaresc intreceri sportive de toate felurile. Intr-adevar, sportul de performanta a ajuns o afacere, iar sportivii profesionisti au ajuns un fel de gladiatori. Astea sunt vremurile. Oricum, m-ai facut sa meditez asupra acestei probleme si, pentru asta, iti multumesc.

[Maria-Raluca]

eu personal, stiu ca sportul e foarte sanatos si benefic, dar vreau sa spun ca nu sunt nici pe departe o persoana careia sa ii placa vreun sport anume. Mi se par mult mai folositoare ''sporturile" mintii. Spre exemplu: rebusuri, jocuri de cuvinte, concursuri...etc...

[andrei25]

Sportul de performanta vine de la diavol. Stiu ca pe multi am sa-i sochez cu afirmatia asta, dar asta e adevarul.

Doamne ajuta!

[tigerAvalo9]

Sportul ca boxul,rugby si celelalte lupte normal ca nu sunt crestine si bune pentru suflet.

Si metaniile sunt utile pentru mentinerea sanatatii. Toti muschi sunt pusi in miscare in timpul unei metanii. Ascetii nu se imbolnavesc de inima pentru ca fac multe metanii. Acest sport de chilie este placut lui Dumnezeu pentru ca se face concomitent cu rostirea rugaciunii inimii sau cu alte rugaciuni. In timpul practicarii acestui ,,sport", obligam si trupul sa se roage si sa se smereasca in fata lui Dumnezeu.

Dar chiar metaniile daca sunt facute cu mandrie isi pierd valoarea duhovniceasca. Prin sport ne mentinem sanatatea si ne sporim increderea in fortele proprii. Insa in urma competitiilor, obicei se cade in mandrie, iar mandria aduce cu sine si alte patimi...